Tematică Licenta UCDC - Științe ale Educației

Multumiiiim! :*  

ELABORAREA PROBEI DE EVALUARE.   Testul de evaluare didactica se constituie ca o proba complexa formulata dintr-un ansamblu de itemi, care in urma aplicarii ofera informatii pertinente referitoare la modul de realizare a obiectivelor didactice, la progresul scolar etc. Denumirea de test docimologic, se atribuie testelor care indeplinesc o functie docimologica, adica de examinare si notare. Testul docimologic prezinta urmatoarele avantaje: - are un grad mare de obiectivitate; - prezinta regurozitate in masurarea didactica si in aprecierea modului de rezolvare a problemelor continute; - permit obtinerea de rezultate multiple - se pot construi relativ usor - dezv capacitatea de autoevaluare la elevi   Testul docimologic are urmatoarele componente: - obiectivele didactice stabilite in corelatie cu continuturile de invatamant - continuturile itemilor - rezolvarile itemilor si modul de acordare a punctajelor - performanta maxima specifica, care reprezinta nivelul comportamental maxim ce poate fi atins de elev; - performanta minima admisa   Elementele din care se compune un instrument de evaluare, enunturi, întrebari simple sau structurate, probleme, exercitii de orice tip poarta numele de itemi. Clasificarea itemilor: in functie de gradul de obiectivitate oferit de corectare : - itemi obiectivi - itemi semiobiectivi - itemi subiectivi (cu raspuns deschis)   I Itemi obiectivi,caracterizati prin : - asigrarea obiectivitatii în evaluare si notare - fidelitate ridicata - permit un feed-back rapid - capacitatea de a testa un numar mare de elemente de continut 1. Itemi cu alegere duala-   alegerea raspunsului corect din doua variante posibile, de tipul : adevarat-fals, corect-incorect, da-nu, fapt-opinie, cauza-efect etc. Avantaje : - obiectivitate - eficienta (pot acoperi un numar mare de obiective si de continuturi într-un timp relativ scurt de testare) - usurinta în notare Limite : - nu pot evalua creativitatea si nici capacitatea de sinteza - pot fi rezolvati relativ usor prin ,,ghicirea,, raspunsului (sansa de 50%) - utilizarea frecventa poate produce un efect negativ asupra învatarii   2. Itemi cu alegere multipla- acest item este format dintr-un enunt (premisa) urmat de un numar de optiuni din care elevul trebuie sa aleaga solutia corecta . Avantaje : - obiectivitate si fidelitate mare - eficienta - usurinta de notare - posibilitate redusa de ,,ghicire,, a raspunsului Limite : - nu pot evalua creativitatea si capacitatea de sinteza   3. Itemii de asociere-acest item, presupune stabilirea unor corespondente, asocieri între elementele distribuite pe doua coloane : pe una, premisele, iar pe cealalta solutiile. Avantaje : - obiectivitate si fidelitate mare - eficienta - usurinta în notare Limite : - nu pot masura rezultate ale învatarii situate la niveluri cognitive superioare precum analiza si sinteza - utilizarea frecventa poate produce un efect negativ asupra învatarii În realizarea itemilor de asociere tip pereche, pentru a evita ghicirea solutiilor prin eliminare, numarul acestora trebuie sa fie mai mare decât al premiselor.   II. Itemii semiobiectivi, caracterizati prin: - pot testa o gama larga de capacitati intelectuale - plaseaza elevul într-o situatie cognitiva cu un grad de complexitate ridicat - permit utilizarea unor materiale auxiliare   1. Itemii cu raspuns scurt/de completare- acest tip de item solicita elevul sa formuleze un raspuns scurt , sa completeze o afirmatie în asa fel încât aceasta sa dobândeasca sens si valoare de adevar. Avantaje: - validitate si aplicativitate mare - evalueaza atât capacitatile cognitive inferioare, precum cunoasterea si întelegerea, cât si medii, precum aplicarea - pot acoperi o arie ampla de continuturi cu ajutorul unui numar relativ de itemi Limite: - elaborarea raspunsului nu solicita dezvoltarea unor capacitati cognitive complexe precum analiza, sinteza si rezolvarea de probleme În realizarea itemilor cu raspuns scurt, raspunsurile solicitate trebuie sa fie relevante pentru evaluarea unei abilitati.   2. Itemii de completare- sunt de fapt o varianta mai ,, pretentioasa,, a itemilor cu raspuns scurt. Ei solicita producerea unui raspuns al carui rol este sa întregeasca un enunt lacunar sau incomplet. Avantaje: - validitate si aplicabilitate mare, evalueaza atât capacitatile cognitive inferioare (cunoastere si întelegerea) cât si medii precum aplicarea - pot acoperi o arie ampla de continuturi Limite: - elaborarea raspunsului nu solicita dezvoltarea unor capacitati cognitive complexe precum analiza, sinteza, rezolvarea de probleme. În realizarea itemilor de completare, formularile prea ample ale cerintelor sunt de evitat. 3. Întrebari structurate  - sunt itemi care contin mai multe sarcini de lucru si care fac trecerea de la itemii obiectivi la itemii subiectivi.         Este vorba de un anumit numar de aplicatii având ca punct de plecare acelasi material-suport (un text, o harta, o ilustratie). Avantaje: - permit utilizarea unor materiale suport stimilative - ofera posibilitatea testarii unei game largi de abilitati - se pot realiza cerinte variate ca si grad de dificultate Limite: - este dificil de apreciat gradul de dificultate al cerintelor - schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece ea trebuie sa aiba în vedere o varietate de modalitati de exprimare a solutiilor În realizarea întrebarilor structurate, materialul-suport trebuie sa fie adecvat nivelului de întelegere al elevului .   III.  Itemii subiectivi -caracteristici generale: - permit evaluarea unor rezultate complexe ale învatarii, abilitati de tip analiza, argumentare, sinteza - corectarea si notarea nu prezinta un grad mare de obiectivitate - sunt proiectati si utilizati pentru obiective si situatii de evaluare în care intereseaza în mod deosebit demersul subiectului în producerea unui raspuns, nu întotdeauna unul singur posibil si corect.   1. Eseul structurateste o compunere ce trateaza o anumita tema, indicata în cerinta. Tema la rândul ei presupune un numar variabil de cerinte, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului. Ordinea integrarii cerintelor nu este obligatorie, eseul structural vizând atât cunostintele punctuale ale elevului, cât si creativitatea si originalitatea. Avantaje: - proiectarea necesita un timp relativ redus - nu necesita auxiliare Limite: - acopera o arie mica de continuturi, desi timpul necesar pentru elaborarea raspunsului este în general mare - schema de notare este greu de realizat Schema de notare trebuie realizata în relatie cu instructiunile privind rezolvarea.   2. Eseul libereste o compunere în care se indica tema ce va fi tratata, elevul fiind cel ce decide asupra parcursului, asadar asupra aspectelor pe care este necesar sa insiste, precum si asupra ordinii în care acestea vor fi integrate în cuprinsul textului. Avantaje: - proiectarea necesita un timp redus - nu necesita materiale auxuiliare Limite: - acopera o arie mica de continuturi - necesita mult timp pentru evaluare - fidelitatea este scazuta Utilizarea lui încurajeaza activitatile creatoare si critice, precum argumentarea unor opinii, analiza situatiilor complexe. În realizarea eseului liber, alegerea temei trebuie realizata în functie de obiectivul de evaluare si în paralel cu schema de notare.   3. Rezolvarea de problemeacest tip de item se refera la o situatie-problema, sarcina de lucru în care elevul se confrunta, în general, cu un caz pentru care nu exista o solutie învatata anterior, o unica solutie. Scopul este de a pune elevul sa-si foloseasca cunostintele si deprinderile însusite la obiectul respectiv, dar nu numai, pentru a formula o posibila solutie a problemei. Avantaje: - poate fi utilizata în cadrul oricarei discipline - permite folosirea de materiale-suport - ofera posibilitatea testarii unei game largi de abilitati - stimuleaza gândirea critica Limite: - schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece exista o varietate de modalitati de exprimare a solutiilor - necesita mult timp pentru evaluare În realizarea rezolvarilor de probleme , situatia-problema trebuie sa fie în concordanta cu vârsta si nivelul de pregatire al elevului, iar formularea cerintelor sa fie adecvata obiectivului de evaluare.

Invatarea scolara I. Concept Invatarea are 3 acceptiuni 1. Dobandirea de catre o vietate a unei forme de comportament sau modificarea celor existente; acest tip de invatamant este specific vietatilor si ne prezinta un proces evolutiv, din perspectiva animalelor, acest invatamant se realizeaza prin reflexe conditionat dar si prin incercari si erori. 2. Invatamantul specific uman - insusirea experientei sociale de catre un individ. Omul fiind o fiinta sociala, stabileste relatia de comunicare cu semenii sai, dobandind limba, limbaj, procese specifice, rationamente, scheme operationale. Omul invata pentru satisfacerea nevoilor sale sociale si pentru a raspundetrebuintelor sociale. Elementele experienteo sunt insusite activ (se implica) si selectiv (nu preia totul din experienta sociala) Caracteristicile invatarii umane sunt : a) caracter constient, adica, intentionat; tine de diferite motivari b) caracter rational - se bazeaza pe procesele psihice superioare cu precadere gandirea c) caracter activ - omul se implica d) caracter selectiv - preia numai ce tine de o noua adaptare e) control si autocontrol 3. Invatarea scolara - forma tipica de invatare umana cu aspect psihologic si pedagoggic. Aspectul psihologic - achizitii pe baza interiorizarii. Aspectul pedagogic - rezultatele obtinute in urma unei activitati organizate, planificate, conduse. Din perspectiva programelor scolare , orice invatare scoalra are un fond apreciativ (cunostinte anterioare) si actiuni practico-aplicative.  Caracteristicile invatarii scolare Orice invatare scolara este dependenta de predare/instruire scolara si apare ca rezultat al comunicarii dintre cadrul didactic si copil/elev - caracter actional - elevul trebuie sa participe activ si constient - caracter gradual - se pleaca de la simplu pentru a se ajunge la complex; se pleaca de la concret pentru a se ajunge ;la abstract - caracter transformator - produce transformarea continuturilor prevazute in programe scolara in achizitii psihice - caracter procesual - trebuie vazut sub aspect dinamic prin implicare psihologica. Din punct de vedere pedagogic invatarea scolara se poate desfasura plurimodal (individual, frontal, pe grupuri, euristic, algoritmic, programat, etc). Din perspectiva psiho-pedagogica invatarea este un proces ce tine de informare (asimilare, memorare, de cunostinte) si aspect formal, adica dezvoltarea proceselor psihice ce conduc la dezvoltarea personalitatii umane. III. Tipuri fundamentale de invatare A. Invatarea scolara senzio-motorie B. Invatarea scolara cognitiv-intelectuala (notiuni, judecati rationale) C. Invatarea afectiv-sociala In aceste tipuri de aceste tipuri fundamentale, apar tipologii noi si anume : 1. dupa continut: - invatarea perceptiva - invatarea verbala - invatarea conceptuala - invatarea motorie 2. Dupa modul de operare cu stimuli - prin  discriminare - prin repetare - prin transfer - prin generalizare 3. Dupa modelul de organizare a informatiei - invatarea algoritmica - invatarea euristica - invatarea creativa - invatarea programata - liniara si ramificata IV. Conditiile invatarii scolare Conditiile invatarii scolare 1. conditii interne 2. conditii externe 1. Conditiile interne fac referire la : - factorii fiziologici - factorii cognitivi - factorii afectivi-motivationali - factorii volitivi-caracterial - factorii instrumentali - aptitudinea scolara, priceperea elevului, abilitatea de a invata, capacitatea de stapanire a cunostintelor, de transfer de cunostinte si de expresie 2. Conditiile externe - conditii ce tin de disponibilitatea si profesionalismul cadrului didactic, de obligatiile scolii, de obligatiile familiei, de grupul de apartenenta, conditiile igienico-sanitare. V. Etapele invatarii scolare Generalizate etapele invatarii scolare sunt : 1. sensibilizarea elevilor fata de continutul invatarii, se realizeaza prin : - motivatie - anuntarea obiectivelor pe intelesul copiilor, motivarea actului de cunostinte, crearea de situatii problema, organizate de experiente conform stadialitatii (conform varstei copilului); - activarea cerebrala si mobilizarea energiei psihice nervoase 2. intelegerea si elaborarea generalizarilor - se realizeaza din perspectiva urmatorului traseu: - perceperea materialului - analiza si prelucrarea informatiei prin operatii logice - desprinderea unor relatii esentiale - formarea notiunilor si ideilor noi - formarea notiunilor si ideilor noi - realizarea generalizarilor din perspectiva cunostintelor 4. fixarea si retinerea continuturilor - trebuie sa vezi ce a ramas in urma a 40-50 de minute. Invatarea scolara este : - invatarea "tinerei generatii" - intensiva 5. Transferul - aplicarea cunostintelor in contacte noi si variate VI. Invatarea centrata pe elev a) informatiile se obtin de regula prin schimburi (cadru didactic-elev, elev-elev) - accent pe gandirea critica/divergenta - abordari in contexte fata de nevoi si interese b) situatie de invatare din perspectiva situatiilor problema, punandu-se accent pe intelegerea generalizata, organizarea flexibila a formei de desfasurare a lectiei, accent pe colaborare si cooperare, activitati interactive, evaluari formative, munca independenta, care sa corespunda dorintelor elevului, cadrul didactic fiind moderator al cunoasterii.  

  MIJLOACELE DE ÎNVATAMÂNT       DEFINITIE: totalitatea resurselor materiale concepute si realizate în mod explicit pentru a servi profesorului în activitatea de predare si elevului în activitatea de învatare. Componenta a procesului de învatamânt care desemneaza un ansamblu de resurse sau instrumente materiale si tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative din scoli.   FUNCTIILE MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT: Functia de comunicare Mijloacele de învatamânt au proprietatea de a transmite diverse informatii. Cu ajutorul lor, elevii asimileaza mai usor cunostintele, înteleg mai rapid notiuni, concepte, derularea unor fenomene, desfasurarea unor evenimente.   Functia ilustrativ-demonstrativa Mijloacele de învatamânt vin sa sustina si sa îmbunatateasca comunicarea verbala, orala sau scrisa, sa dovedeasca un adevar, un fapt, o afirmatie, sa permita elevilor sa-si formeze anumite deprinderi, sa efectueze anumite operatii, sa dovedeasca anumite comportamente.   Functia formativ-educativa Mijloacele didactice ajuta elevii în organizarea si sistematizarea înformatiilor, contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii, a imaginatiei, a memoriei, la activizarea atentiei, la stimularea curiozitatii stiintifice, la formarea unor priceperi si deprinderi intelectuale, practic-aplicative, a competentelor profesionale.   Functia stimulativa Mijloacele de învatamânt determina cresterea motivarii elevilor pentru învatare. Multe dintre ele, fiind captivante si atragatoare, declanseaza impresii puternice, stari afective, momente de buna dispozitie.   Functia de rationalizare a efortului în activitatea de predare-învatare Mijloacele de învatamânt faciliteaza activitatea de învatare a elevilor, prin realizarea unor sarcini mult mai repede si mai usor.   Functia de evaluare a randamentului scolar Mijloacele de învatamânt da posibilitatea de a diagnostica si aprecia mai rapid si mai obiectiv progresele inregistrate de elevi în învatare.                CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT - criteriul: functia îndeplinita   1. Mijloace de învatamânt informative si ilustrativ-demonstrative Aceste mijloace sunt importante prin faptul ca reprezinta sursa de informatie, pot servi la transmiterea cunostintelor, la exemplificarea sau ilustrarea notiunilor, la întelegerea unor fenomene.   Materiale intuitive naturale: plante si animale, vii/ conservate (insectare, ierbare, incluziuni,preparate, diorame etc.), colectii de roci, substante chimice, obiecte tehnice (ampermetru, voltmetru, termometru) aparate si instrumente de laborator, unelte, masini etc. Aceste materiale ajuta la perceperea corecta a realitatii. Ele determina elevii sa caute informatia, sa cerceteze, sa efectueze investigatii pentru a descoperii tainele naturii, ale tehnicii.   Materiale elaborate sau construite special (substitute tridimensionale): mulaje, machete, corpuri geometrice, glob terestru, forme de relief miniaturizate, aparate si masini demontabile, modele         (complete- modelul moleculuei de metan, apa; în sectiune- sectiunea pe verticala sau pe orizontala a radacinii; detasabile- corpul omenesc, structura interna etc.), filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri. Aceste materiale imita, reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale sau foarte complexe, facându-le accesibile observarii (obiecte foarte mari sau mici, obiecte departate în timp si spatiu, obiecte sau fiinte care nu mai exista etc.)   Materiale sau reprezentari figurative (substitute bidimensionale): ilustratii, fotografii, albume, planse, tablouri, documente, harti, atlasuri, diapozitive, diafilme, folii, filme, casete audio si audiovizuale, CD-uri, diverse jocuri etc. Aceste materiale redau imaginea lucrurilor reale. Perceperea lor este, de obicei, însotita de trairi afective,determina interes si curiozitate, asigura mentinerea atentiei mai mult timp.   Reprezentari simbolice: grafice, scheme, formule matematice, fizice, chimice, planse cu text scris etc. Cele mai multe simbolizeaza date reale si concentreaza o mare cantitate de informatie. Cu cât elevii cunosc mai bine aceste simboluri, cu atât vor putea sa citeasca sau sa calculeze mai bine, sa descifreze desene, scheme, harti, planuri, sa descrie fenomene fizice sau chimice, sa interprezenze mai usor unele evenimete. Reprezentarile simbolice contribuie la dezvoltarea operatiilor gândirii (abstractizare, concretizare, generalizare), la dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme.   Mijloace de învatamânt pentru formarea si exersarea priceperilor si deprinderilor: jocuri de constructii, jocuri de creatie, truse de piese demontabile, abacuri, alfabetare, socotitoare, aparate si instrumente de laborator, materiale si aparate pentru educatie fizica, instrumente muzicale, softuri, calculator etc.   Acestea asigura exersarea operatiilor intelectuale, formarea si dezvoltarea unor deprinderi practico-aplicative, tehnice, artistice, fizice,  specifice diferitelor domenii ale cunoasterii.   Mijloace de învatamânt pentru rationalizarea timpului: harti de contur, sabloane, stampile didactice etc.     Mijloace de învatamânt pentru evaluarea rezultatelor scolare:  teste, fise de munca independenta, softuri, instalatii complexe de verificare, simulatoare.

Proiectarea activitatii didactice I. Conceptul de proiectare pedagogica.  Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational . - procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei; - un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente. In conducerea desfasurarii activitatilor instructiv-educative, profesorul exercita mai multe functii: - orientarea si planificarea activitatilor instructiv-educative: • se incepe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor scolare si al mijloacelor de invatamant; • precizarea obiectivelor si a continuturilor; • se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de invatare, formele de activitate cu elevii si instrumentele de evaluare. - conceperea si desfasurarea metodica a lectiilor in concordanta cu obiectivele vizate; - dirijarea proceselor de predare-invatare: • dirijarea directa a proceselor de predare se obtine folosind metodelor de comunicare expozitive si interogative; • dirijarea indirecta presupune folosirea partiala a metodelor interogative si, pe scara larga, a metodelor activ–participative (euristice); • dirijarea euristica dezvolta la elevi creativitatea si ii ajuta sa redescopere noi adevaruri prin efort propriu de gandire. - reglarea procesului de invatarea pe baza de feed-back: • feed-back-ul are functia de control, de reglare si autoreglare; • profesorul poate regla din mers predarea si invatarea; profesorul poate sa ia microdecizii in scopul optimizarii procesului predare-invatare mergand pana la o reproiectarea a instruirii. - controlul si evaluarea activitatilor de invatarea a elevilor: • prin metode de control si evaluare. - optimizarea, ameliorarea si inovarea procesului de predare-invatare-evaluare; optimizarea se realizeazaprin: • precizarea obiectivelor pedagogice; • structurarea logica a continutului; • adecvarea continutului la nivelul de intelegere al elevilor; • folosirea mijloacelor moderne de invatamant; • folosirea metodelor activ–participative; •eficacitatea procesului de invatamant creste atunci cand profesorul comunica elevilor obiectivele operatiunilor (competitii specifice), ii motiveaza, ii determina sa participe activ la lectie; • inovarea se obtine prin propunerea de noi mijloace si metode de invatamant, de noi programe si materiale scolare. - evaluarea si autoevaluarea activitatilor instructiv–educative: • evaluarea este realizata prin asistenta la ore, rapoarte de activitate, situatii statistice privind rezultatele la invatatura. Continuturile si structura proiectarii activitatii didactice 1)cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului didactic; trebuie cunoscute conditiile didactico-materiale la timpul de invatare disponibil, la nivelul de pregatire al elevului, la capacitatea lui de invatare 2)organizarea continutului procesului de instruire-consta intr-o analiza logico didactica a continutului logico informational, in vederea sistematizarii acestuia, a accesibilitatii lui, a esentializarii lui, a ritmului de parcurgere 3)precizarea scopurilor si a obiectivelor-scopul se refera la sarcina didactica fundamentala, obiectivele la modul de realizare si evaluare a scopului stabilit. 4)stabilirea activitatilor de predare-invatare. 5)stabilirea modalitatii de evaluare a rezultatelor. 1, 2,3 = conditii premergatoare activitatilor didactice, iar 4,5 =moduri de realizare si evaluare a rezultatelor obtinute .Se realizeaza anticipat . Etapele proiectarii pedagogice;  *definirea obiectivelor si a sistemelor de referinta spatio – temporal; *determinarea continuturilor; *stabilirea strategiei optime de actiune; *stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari: • Ce voi face? • Cu ce voi face? • Cum voi face? • Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut? Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele proiectarii didactice: Ce voi face? - vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate; - obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”. Cu ce voi face? - stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor psihologice, a resurselor materiale); - un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii celor mai potrivite metode si mijloace de educatie. Cum voi face? - vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul trebuie sa stabileasca scenariul didactic. Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut? - vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii; - o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate intr-un timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina oboseala si cu mai multa placere pentru efortul depus. proiectare elaborata pe: ciclu, an, semestru, saptimana, ora In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica: - proiectarea globala – are drept referinta p aerioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare; - proiectarea esalonata – are drept referinta perioade mai mici de timp si se concretizeaza in: • planificarea anuala; • planificarea semestriala; • proiectarea unitatilor de invatare; • proiectarea lectiei. Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect