Limba si literatura Romana (LLR)

                                  Hoinar de Emil Garleanu                      O clipa ţinu noaptea, cat ţin nopţile de vara, cand întunericul e numai o strangere de aripi a luminii. Şi totuşi îndata ce se trezi fluturul, în racoarea umeda a dimineţii, i se paru ca dormise de cand lumea; de aceea zise în sine, banuind: „Ce Dumnezeu rasare soarele atat de tarziu!”                        Dar ca şi cum Dumnezeu i-ar fi facut pe voie, deodata se rasfira din înalt manunchiul stralucitor al razelor de soare, şi peste campie navali un val de aur. Fluturul îşi palpai de cateva ori aripele, şi din varful galben al tulpinii de lumanarica, unde poposise de cu seara, îşi lua, zglobiu, zborul. Fiindca nu fusese de mult pe la targ, o lua într-acolo.                      Curand zari o gradina cu fel de fel de flori. Trecu parleazul, şi, mehenghi, se furişa întai pe la ferestrele casei. Perdelele erau înca lasate. Ce sa vada? Nimic! In schimb de jur împrejurul privazurilor, cununi de zorele se împleteau cu florile deschise, fragede, liliachii batand în albastru, sinilii batand în roz, acoperite de roua, ca de nişte nestemate, fragede flori”, gandi fluturaşul, şi batandu-şi aripele albastre stropite cu aur, le saruta pe rand. „Aici o sa stau astazi pe vremea arşiţei”, gandea ştrengarul. Dar tot privind la ele, gasi zorelelor o scadere; prea îşi schimbau faţa: dimineaţa într-un fel, la amiaza într-alt fel, iar seara se-nchideau morocanoase. „Nu-s statornice” adauga craiul, şi pleca mai departe. Cum zbura aşa, deasupra straturilor, mirosul rozetei îi umezi sufletul.                        Repede se coborî de se aşeza pe o tulpina de rozeta. Şi cum ramasese pierdut, rasufland mireasma îmbatatoare, se gandea: „Nu e floare mai fermecatoare carozeta, degeaba! în mireasma ei sa mori şi mori fericit!” Gandind astfel privi mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! Mahnit, îşi mai schimba din pareri: „într-adevar, îmbatator miros; dar de ce oare firea nu îmbina niciodata toate însuşirile la un loc. Poftim, priveşte, cine împraştie o asemenea mireasma! Flori marunţele, pipernicite, aproape verzi ca şi frunzele.” Şi fiindca în clipa aceea veni pana la el adierea unor crini, urma: „Ce are a face rozeta cu crinii, cu crinii albi ca spuma laptelui!” Fara sa stea în cumpana îşi facu vant spre lujerul înalt, subţire şi mandru al unui crin întarziat. Aşezandu-se în potirul parfumat, alb ca zapada, berbantul îşi destinse aripele puţin, sa se odihneasca, dar baga de seama ca se umpluse de praful galben al florii, şi se necaji: „Foarte mulţumesc de gazda, daca e vorba sa ies manjit!… Şi unde mai pui ca aici stai ca într-o manastire.”                         Se înalţa în aer. Se încalzise grozav. „Parca e mai cald ca la camp”, gandi sprinţarul. In vremea aceasta ochii lui zarira, aşa, ca o şuviţa de sange. Era un strat de garoafe. „Hai într-acolo”; întinse aripele, lovi de cateva ori aerul şi se lasa, uşor ca un fulg, deasupra unei garoafe batute, creaţa şi îmbalsamata. „Uite-o floare care nu-i nazuroasa, îşi zise; o gaseşti pretutindeni; şi cu toate astea ar avea dreptul sa fie mandra cu faţa ei îmbujorata. Da, garoafa într-adevar mi-i draga”. Şi statea hoinarul, tolanit pe frunzişoarele moi ca un paşa, cand parca îl ameţi ceva. „Ce sa fie? Mirosul garoafei”. Uite asta, cugeta craiul, asta nu-mi place la garoafa. Nu putea, adica, sa aiba un miros al ei, numai al ei? Trebuia sa împrumute mirosul piparat de cuişoare? „Pfui!” Zglobiu, îşi vazu de drum, aiurea, stranutand… Şi ziua trecea, şi ratacitorul zbura mereu, mereu, fara astampar. „Uite colo un lavicer de nu ma uita. Fiindca-s albastre ca şi mine, s-or fi crezand, ma rog, lucru mare”; atingandu-le dispreţuitor cu varful de aripa, le lasa în urma.                 Ce mai straturi de ochiul bouluil „Sunt prea din topor – baga de seama curtezanul – ce e floare trebuie sa aiba ceva care sa o înrudeasca de aproape cu cerul, cu aerul… sau cu mine”, îngamfat, se împiedica de o gura leului; „Mersi, de-alde dumneatale gasesc şi în camp, la ţara”. „Ei, cu micşunica se schimba vorba – adeveri şiretul – asta da”. Şi se lasa elegant, în roate, deasupra florii cuminţi. îşi stranse aripele una, îşi rasuci musteaţa, facu ochii mici: micşunica ramase liniştita; gazda buna dar nu sprinţara. Flacaul se necaji: „Ho! Babatie, prea te crezi! Eu n-am venit sa dorm”. Şi fugi, razand. Maigaritarele nu le putea suferi, zbura pe deasupra lor, numai sa le faca în necaz; întrucat priveşte barba împaratului, îi venea rau numai cand se gandea la numele ei… Ziua trecea, soarele scapata; se mai racorise. O lua înspre gherghine. Cocoţate, sus, pe tulpinile lor, gherghinele îl priveau nepricepute. „înalte şi proaste”, zise pierde-vara, şi, înalţandu-se sus, cauta cu ochii trandafirii. îi zari. Se coborî încet, curtenitor se închina, în faţa fiecaruia. „Flori de paradis, flori maiestre, flori…” dar cum se întorcea, în dreapta şi-n stanga, complimentand, aripa                           l se zgarie de-un ghimpe. Craidonul o şterse repede, fara sa se mai uite înapoi… Trecu pe langa lalele fara sa le priveasca; dar în drum facu cu ochiul rochiţei randunicii, o veche prietena, şi spuse o vorba proasta unui stanjenel scuturat, îmbatranit, ce i se ţinea în cale. Zarnacadelelor le ramasese doar tulpinile; liliacului, frunzele. Mai departe, mai departe. Din zbor fura o sarutare unei cicori, ratacita pe acolo cine ştie cum. Şi cicoarea îi aduse aminte de camp. „Tot mai frumos e campul… Dar nu-i vorba, şi-n gradina!…” Şi parca departe, într-un colţ, zari o floare, învoalta, necunoscuta. Grabi, dar deodata începu sa orbecaiasca. Nici nu bagase de seama ca se întunecase. Nu mai vedea nimic. îl apucase noaptea în drum. Neputand sa mai zboare, se lasa la întamplare, pe un spin uscat, sa aştepte zorii, suspinand nemulţumit: „Ce Dumnezeu se-nnopteaza aşa devreme!”                                                            Hoinar de Emil Garleanu fisa de intelegere a textului   Raspunde la intrebari:   a) Pe ce floare a innoptat fluturele? ....................................................... ...........   b) Ce flori a intalnit acesta in gradina? ....................................................... ...........   c) Cum a descris fluturele fiecare floare intalnita? ....................................................... ........... ....................................................... ...........   d) Cui a dat autorul denumirea de hoinar? De ce ? ....................................................... ............   2. Cauta in text alte denumiri date de autor fluturelui. ....................................................... ........... ....................................................... ...........   3. Selecteaza patru expresii deosebite din text si alcatuieste enunturi cu acestea. ....................................................... ............ ....................................................... ............ ....................................................... ............ ....................................................... ...........   4. Transcrie din text enunturile prin care fluturele isi exprima dezamagirea in legatura cu cele doua momente ale zilei. ....................................................... .......... ....................................................... ..........   5. De ce crezi ca fluturele era nemultumit de sosirea diminetii si a noptii? ....................................................... ..........   6. Scheletul de recenzie(prezentarea pe scurt a textului)   a) Scrie intr-o propozitie despre ce e vorba in text. b) Reda intr-o expresie ce contine textul. c) Reda intr-un cuvant ce contine textul. d) La ce culoare te gandesti cand citesti textul. De ce? e) Scrie cea mi aimportanta idee din text. f) Realizeaza un desen care sa surprinda esentialul textului.   7. Povesteste primul fragment al textului. ....................................................... ............... ....................................................... ...............  

    1. Desparte in silabe cuvintele urmatoare : pian, pleaca, prieten, coala, maseaua, soare, roua, noua, deal.   2. Scrie la numarul singular cuvintele: cozi, porti, flori, scoli, seceratori.   3. Selecteaza cuvintele scrise corect, apoi transcrie-le in caiet.   ianoarie/ianuarie                              zioa/ziua femeea/femeia                                 oala/uala iepure/epure                                     uare/oare fuaie/foaie                                         evaluare/evaloare noiembrie/noembrie                          foarte/fuarte   4. Selecteaza forma corecta a cuvintelor si alcatuieste cate un enunt cu acestea.   douazeci/doozeci              acoarele/acuarele                  iesire/esire                        creon/creion

  Citeste textul cu atentie, apoi raspunde cerintelor:   "Era o fetita maruntica, insa voinica si plinuta. Rochita de doc albastru statea stramba si in chip cu totul nepermis pe trupusorul ei.[...]. Nasusoru-i mititel ar fi avut nevoie de batista, lucru pe care-l dovedeau si manicile rochitei. Gura-i era cam mare si ibrajii prea rosii. Nu era deloc frumusica si delicata duduia Lizuca. Numai ochii caprii, umbriti de gene negre, aveau in ei cate-o mica floare de lumina."   1. In primul enunt sunt ......adjective.   a) doua                b) trei                 c) patru                  d) nu sunt.   2. Adjectivele din text care exprima culoarea sunt:.................................................. ..............   3. Adjectivul mititel exprima:   a) forma                         b) culoarea                           c) marimea                       d) greutatea   4. Cărui substantiv din text i-au fost atribuite adjectivele: frumusica si delicata. R...................................................... ...............   5. Gaseste opusul fiecarui adjectiv.   plinuta = ..................................          frunusica = .............................   mititel = ..................................   mica = ...................................   6. Construieste propozitii in care cuvintele date au o dubla calitate:   mare = substantiv - .................................................          = adjectiv - .....................................................   rosii = substantiv - ...................................................        = adjectiv - ....................................................... .   mica = substantiv - ...................................................         adjectiv - ....................................................... ....   albastru = substantiv - ...............................................               adjectiv - ......................................................   7. Da exemplu de patru propozitii in care sa existe adjective calificative care sa denumeasca: forma, culoarea, dimensiunea, temperatura ....................................................... .................................... ....................................................... .................................. ....................................................... ................................. ....................................................... ................................   8. Care forma e corecta?   Irina are ochii negrii/negri   Ochii Arianei sunt albastri stralucitori/albastrii stralucitori   Aurile/ Auriile scoici au...............................   9. Analizeaza adjectivele din propozitia:   Am primit un penar dreptunghiular si cateva carti interesante. ....................................................... ........................................... ....................................................... ...........................................  

                                                                       Cartea care mirosea urât de Caius Dobrescu               Era odată o carte cu povești ponosită, cu desene gălbejite si demodate, dar subțiti și gingașe. Fusese alungată într-un cufăr, laolată cu păpuși, ciorapi, hăinuțe vechi, rachete fără corzi. Cartea se simțea singură. Toate celelalte lucruri se văicăreau.               Cartea tăcea și ținea în ea supărarea. Până într-o zi, când a început să miroasă rău de tot. Lucrurile din ladă n-au suportat-o. Au început să-i reproșeze: „oare cine-o fi stricat aerul?” sau „ știu pe cineva care merită să i se rupă cotorul”.               Cu timpul, mirosul a răzbătut în cameră, unde stătea un băiețel. Când a găsit cartea, mânios, a vrut s-o azvârle pe fereastră. Dar....              Băiatul era foarte zgârcit. S-a gândit că ar putea s-o vândă la anticariat. Dimineața, a luat sticluțe cu parfum, spray-uri, plus after-shave-ul tatălui și a parfumat cartea. A dus-o la un anticar bătrân, care nu vedea bine, nu auzea grozav, dar, mai ales, nu simțea mirosurile. Așa a cumpărat-o. A așezat-o într-un raft, uitând de ea.              Cartea a zăcut acolo, mirosind din ce în ce mai rău,încât clienții au început să ocolească anticariatul. Bietul bătrân nu știa ce să mai facă. A adus și televizorul de acasă, doar-doar va atrage clienții. Într-o zi, a intrat în anticariat o fetiță. Era micuță, avea două codițe, dintre care una pe jumătate desfacută. Șorțulețul era șifonat și un șiret de la pantofi atârna în urma ei. Era nepoata anticarului. Trecea rar pe la el, fiindcă nu-i plăcea să citească și fiindcă bunicul o certa mereu:            - Uite surioara ta geamănă! Vezi ce harnică și ordonată e?                În acea zi, fetița s-a învârtit prin anticariat și a ajuns la cartea rău mirositoare. Cum avea năravul să nu-și șteargă nasul când îi curgea și cum era înfundată, nu i-a păsat de miros. A răsfoit cartea și i-au plăcut desenele atât de mult, încât a rămas până la închiderea magazinului.                 Apoi a venit zile la rând, a început să silabisească un cuvânt, a citit apoi o propoziție și de unde nu voia să audă de citit, după o săptămână a fost în stare să deslușească singură o poveste de trei pagini.                La început cartea răspândea mirosuri grele,dar, văzând că fetița o citește atent, îi întoarce paginile ușor, o mângâia înainte de a o pune în raft, ba chiar i-a spus bunicului că a luat „foarte bine” la citire, a încetat să miroasă urât și s-a străduit să-și amintească mirosul de parfum avut când a venit la anticariat.                Fetița s-a hotărât să ia cartea acasă. A vrut s-o șterpelească, dar ea s-a smucit și a dărâmat un teanc de volume, care a făcut atâta zgomot, încât și anticarul a auzit. Fetiței i-a fost rușine și a revenit doar după mai multe zile.               Atunci, i-a cerut bunicului cartea. A dus-o în camera ei. Citea și recitea câte o pagină. Cartea era fericită la locul ei, sub pat.                 Odată ușa s-a deschis și după pașii fetiței cartea a auzit niște pași mici, parcă vătuiți. I s-a părut ciudat că prietena ei a cotrobăit mai întâi în dulap, apoi prin sertare. Să fie un străin? Când a ridicat-o, a recunoscut bucuroasă chipul fetiței. S-a lămurit și cu pașii vătuiți. Erau ai unui motan uriaș, negru-albăstrui. S-a neliniștit puțin, dar s-a înveselit, fiindcă fetița avea hainele curate și era frumos pieptănaqtă.                Copila a deschis-o. Era grăbită și neglijentă. Deodată, a încetat răsfoitul, a privit uh desen și harșt! a rupt pagina. Surpriza a fost atât de mare, încât cartea n-a simțit nicio durere. Până să se dezmeticească, fetița harșt!, i-a mia rupt două pagini. Suferința cărții a devenit insuportabilă. Durerea a cuprins-o, avea febră, tremura, încât nu a observat că fetița și motanul ei au plecat. A râmas întinsă pe masă. Și-a pierdut cunoștința.                 Și-a revenit abia când ușa camerei a bufnit și a văzut iar fetița, dezordonată și fără motan.         - Ce cauți pe masă?                 În loc de răspuns, cartea a început să miroasă. Fetița s-a înfiorat, vazând paginile smulse.         - Săraca de tine, uite ce ți-a făcut! Cum a putut să fie așa de rea?        Fetița a fugit pe un coridor întunecos. A intrat în camera surorii ei gemene, care, cu o foarfecă în mână, se pregătea să decupeze desenele de pe paginile smulse.         - Urâcioaso, te spun că mi-ai rupt cartea!                 Sora ei cea îngrijităa avut mai întâi o mină surprinsă, dar s-a calmat și, arătând cu foarfeca spre fetiță, i-a spus motanului:         - Asmodeu, dă-o afară!               Fetiței îi era frică de pisici, dar cartea l-a doborât cu mirosul ei, ca și pe sora ei geamănă. A luat repede paginile rupte și a doua zi a dus cartea la bunicul ei ca să-i lipească filele și s-o vindece.                Cartea mai trăiește și astăzi și fetița a învățat să citească excelent, a devenit ordonată și silitoare. În schimb, sora ei....a devenit tot mai rea. Dar asta e o altă poveste....     Să înțelegem textul:   1. Unde a fost aruncată de către băiat cartea? Cartea afost aruncată de către băiat   a) în pod;        b) într-un cufăr;       c) într-un sertar        d) în cămară.   2. De ce a început cartea să miroasă? cartea a început să miroasă pentru că   a) s-a murdărit;      b) a mucegăit;       c) s-a supărat;      d) s-a prăfuit.   3. Care este motivul pentru care anticarul primește cartea? Anticarul primește cartea, pentru că   a) este parfumată      b) nu simțea mirosurile;      c) a costa puțin;      d) era înfundat   4. De ce a fost atrasă fetița mai întâi la carte? Fetița a fost atrasă mai întâi la carte, pentru că   a) desene          b) coperte       c) povești;       d) personaje   5. Ce întâmplări ți s-au părut mai surprinzătoare ? De ce? _____________________________________ _____________________________________ _____________________________________   6. Selectează din text, substantivele si verbele din ultimul enunț: a) substantive__________________________ b) verbe______________________________   7. Analizează următoarele cuvinte :   fetița = _______________________________ cartea = ______________________________ a încetat = ____________________________   8. Scrie două propoziții în care cuvântul „nouă” să aibă înțelesuri diferite. _____________________________________ _____________________________________   9. Scrie o compunere de 8-10 rânduri care are următorul sfârșit:   „Ce copil bun esti! dacă nu ma ajutai nu cred că reușeam să scap de băieții aceia răi.”      

                                                                                                    Pronumele personal  fisa recapitulativa    1. Citeste textul urmator. Subliniaza pronumele invatate.        "I-am intrebat pe ei cum ajung mai repede la caruta furnicutei din Padurea Verde. Raspunsul lor nu a fost prea convingator, asa ca m-am hotarat sa merg inainte. oricum, casuta ei nu era aproape asa cum crezusem. Tot mergand pe poteca de langa cele doua dealuri, am dat peste un ghem de ace.      - Auuuuu, am tipat eu. Ce-i asta?      - Ah! tinere prieten, te rog sa te uiti bine pe unde mergi. Altfel te vei intepa in acele noastre.      - Scuza-ma, domnule arici. Iti promit ca voi fi mult mai atent cu drumul. Domnia ta unde mergi?      - Eh....mergem catre Padurea Verde la rudele noastre. Ele ne-au invitat la un eveniment deosebit: aduna ciuperci si le pregatesc pentru iarna. Vii si dumneata cu noi?      - As veni, insa ma asteapta prietena mea furnica. Trebuie sa ajung la ea cat de repede pot"     2. Taie, cu o linie, forma gresita a urmatoarelor pronume: * Ieu/eu i-au/ iau tramvaiul 14. * Noi.N-oi mai merge cu tine spre taramul de zahar, draga mosului. * Noaptea, in padure, vin niste zane pe care oamenii le numesc ele/iele.     3. Alcatuieste enunturi in care:   * pronumele perssonal, persoana  a II-a, numarul singular sa fie la inceput. ___________________________________________________________   * Pronumele personal, persoana a III-a, numarul plural sa fie in interior. ___________________________________________________________   * Pronumele persoanal de politete, persoana a II-a, numarul plural sa fie la final. ___________________________________________________________   * Pronumele personal de politete, persoana a III-a, numarul singular sa fie la inceput. ___________________________________________________________     4. Citeste propozitiile de mai jos. Subliniaza cu o linie forma de singular a pronumelor si cu doua linii forma de plural.                                      "Noi venim la voi.                                       Voi ne primiti pe noi,                                       Cu prajituri de soi                                       Si cantece noi?                                       Dar pe el?                                       E si el....                                       Un catel.                                       Noi i-am spus:                                       Azorel."     5. Realizeaza un scurt dialog (6-8 linii) intre doi colegi de clasa. Foloseste patru pronume, trei adjective si minimum zece substantive.