Biografii oameni celebri

Thor Heyerdahl a fost un aventurier și etnograf norvegian , cu o experiență în zoologie , botanică și geografie. El a devenit cunoscut pentru expediția sa Kon-Tiki în 1947, în care a navigat 8.000 km (5.000 mi) peste Oceanul Pacific într-o pluta construită manual din America de Sud spre Insulele Tuamotu . Expediția a fost concepută pentru a demonstra că oamenii antici ar fi putut face călătorii lungi pe mare, creând contacte între culturi separate. Aceasta a fost legată de un model difuzionist de dezvoltare culturală. Ulterior, Heyerdahl a efectuat alte călătorii menite să demonstreze posibilitatea de contact între oameni antici larg separați, în special expediția Ra II din 1970, când a navigat de pe coasta de vest a Africii spre Barbados, într-o barcă cu stuf de papirus. A fost numit savant al guvernului în 1984. Tineretea studiile si starea civila Heyerdahl s-a născut în Larvik, Norvegia , fiul maestrului bere de bere Thor Heyerdahl (1869–1957) și al soției sale, Alison Lyng (1873–1965). În copilărie, Heyerdahl a arătat un interes puternic pentru zoologie, inspirat de mama sa, care a avut un interes puternic pentru teoria evoluției lui Charles Darwin. El a creat un mic muzeu în casa copilăriei sale, cu un adăugător comun ( Vipera berus ) ca principală atracție. Chiar înainte de a naviga împreună în Insulele Marquesas în 1936, Heyerdahl s-a căsătorit cu prima sa soție, Liv Coucheron-Torp (1916-1969), pe care o cunoscuse cu puțin timp înainte de a se înscrie la universitate și care studiase economie acolo. Cuplul a avut doi fii: Thor Jr și Bjørn. Căsătoria s-a încheiat în divorț. După ocuparea Norvegiei de Germania nazistă , el a servit cu Forțele Libere Norvegiene din 1944, în extremitatea nordului provinciei Finnmark.  În 1949, Heyerdahl s-a căsătorit cu Yvonne Dedekam-Simonsen (1924-2006). Au avut trei fiice: Annette, Marian și Helene Elisabeth. Au fost divorțați în 1969. Heyerdahl a dat vina pe separarea lor de a fi departe de casă și de diferențele în ideile lor pentru creșterea copiilor. În autobiografia sa, el a concluzionat că ar trebui să-și asume toată vina pentru separarea lor.  În 1991, Heyerdahl s-a căsătorit cu Jacqueline Beer (născută în 1932) ca a treia soție. Locuiau în Tenerife , Insulele Canare și erau foarte activ implicați în proiecte arheologice, în special în Túcume , Peru și Azov până la moartea sa în 2002. Încă spera să întreprindă un proiect arheologic în Samoa înainte de a muri.  A studiat zoologia și geografia la facultatea de științe biologice la Universitatea din Oslo . În același timp, el a studiat privat cultura și istoria polinezilor , consultând ceea ce era atunci cea mai mare colecție privată de cărți și lucrări din Polinezia, deținută de Bjarne Kroepelien, un bogat comerciant de vin din Oslo. (Această colecție a fost achiziționată mai târziu de Biblioteca Universității din Oslo de la moștenitorii lui Kroepelien și a fost atașată departamentului de cercetare a Muzeului Kon-Tiki .) După șapte termene și consultări cu experți la Berlin , un proiect a fost dezvoltat și sponsorizat de profesorii de zoologie Heyerdahl, Kristine Bonnevie și Hjalmar Broch. El urma să viziteze câteva grupuri izolate din insulele Pacificului și să studieze modul în care animalele locale și-au găsit drumul acolo. Heyerdahl a murit pe 18 aprilie 2002, în Colla Micheri , Liguria , Italia , unde plecase să-și petreacă vacanța de Paște cu unii dintre cei mai apropiați membri ai familiei sale. Guvernul norvegian i-a dat o înmormântare de stat în Catedrala din Oslo pe 26 aprilie 2002. Este înmormântat în grădina casei familiei din Colla Micheri. A fost ateu.  teatru radiofonic biografia lui Thor le gasiti Aici

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, Bucureşti - d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. Personalitate marcantă a neamului românesc, Nicolae Bălcescu reprezintă un model de vieţuire şi comportament prin puterea sa de a se dărui şi de a sluji cu abnegaţie poporul căruia îi aparţinea. A străbătut întreaga Europă, din pusta maghiară până pe Tamisa, din biroul lui Lamartines de la Paris, pe malurile Bosforului în condiţiile vitrege ale secolului al XIX-lea, sacrificându-şi averea, sănătatea şi în cele din urmă hristica sa viaţă, la doar 33 de ani. foto: wikipedia Nicolae Bălcescu s-a născut la București, în mahalaua Boteanu pe 29 iunie 1819. Era al patrulea din cei cinci copii ai Zincăi Bălcescu. Prima educație a primit-o în cadrul familiei, de la un arhimandrit grec, apoi s-a înscris la Colegiul de la Sf. Sava. Din documentele școlii reiese că Nicolae Bălcescu a fost un elev strălucit, în special la istorie, dar și la limbi străine. A învățat la școală limba franceză, greaca și latina.  Nicolae Bălcescu avea doi fraţi: Costache şi Barbu, precum şi două surori: Sevasta şi Marghioala. Într-un alt document se mai pomeneşte şi de o altă soră: Eleni. Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alţii, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naţionalul, la conspiraţia Filipescu, care este descoperită şi este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica şi venirea lui Bibescu. După ce este eliberat înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell o altă organizaţie secretă denumită Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români: Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum şi prin Franţa şi Italia şi studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, la o revistă istorică numită Magazin istoric pentru Dacia, care a apărut începând cu 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autorităţile Imperiului Otoman care au înăbuşit revoluţia, reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autorităţile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge în Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună, el este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluţionarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863. Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Cu un paşaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galaţi şi încearcă să pătrundă în Ţara Românească, însă autorităţile nu-i permit, deşi era bolnav şi voia să o vadă pe mama sa, care era în vârstă şi bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli şi se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.   Teatru radiofonic biografii mari personalitati ascutati aici...........https://latimp.eu/nicolae-balcescu-teatru-radiofonic-biografic-la-microfon-mari-personalitati-1977/