Științe ale naturii

                                       Fenomene ale naturii. Ploaia. Ninsoarea. Vântul. Fulgerul.                                                   Cum se formează norii?          Norii sunt formați din particule de apă care se evaporă din mări și oceane, sub căldura soarelui. Apa se transformă în vapori care se ridică. Ajunși la înălțime foarte mare, acești vapori întâlnesc aerul rece și se condensează, formând astfel „bucăți” de nori.                                                         Ploaia              Ploaia este o formă de precipitații atmosferice. Este o parte importantă a circuitului apei în natură și are loc după ce apa care s-a evaporat din râuri, lacuri, oceane, se condensează, ajungând picături de apă și cade pe pământ, întorcându-se în pârâuri, râuri, lacuri.                                                                                     Căderea precipitațiilor sub formă de zăpadă se numește ninsoare.  Zăpada, căreia i se mai spune și omăt sau nea, este o formă solidă de precipitații, care este apa înghețată, aflată în stare cristalină, constând în fulgi de zăpadă.                                                                                                            Ce sunt vânturile?                                             Vânturile ușoare se numesc briză, iar cele mai tari sunt numite vânt puternic, început de furtună. Cele mai mari se numesc furtună, iar furtunile foarte mari sunt numite uragane, taifun, orcan.           Pe pământ, vântul poate atinge teoretic 1230/km/oră (care este de fapt viteza sunetului), însă practic această viteză nu poate fi atinsă nici de cea mai puternică tornadă.          Furtunile aduc vânt și ploaie. Uraganele se formează deasupra oceanelor. Când ajung pe țărm provoacă multe pagube materiale. Tornadele sunt vârtejuri care se formează deasupra uscatului. Ele smulg copacii din rădăcini și dărâmă case.          Cauza principală a formării vânturilor este diferența presiunii atmosferice între două regiuni.           Direcția vântului este influențată de forța care ia naștere prin rotația pământului, deviind, de exemplu, vânturile spre vest în emisfera nordică. Un alt factor care schimbă direcția și temperatura vântului sunt obstacolele (munți, văi sau canioane).                                                                                                                      Ce este fulgerul?             Fulgerul este rezultatul unei descărcări de energie, ce poate avea loc între un nor și pământ, între vârful și baza unui nor sau între doi nori. Fluxul de energie ce se creează încălzește aerul atât de mult, încât devine strălucitor. Aerul fierbinte își mărește volumul doarte repede. Sunetul produs de acest fenomen de dilatare poartă denumirea de tunet. Sunetul provocat de descărcarea electrică a fulgerului se deplasează mai încet decât lumina fulgerului.            Uneori, descărcarea electrică luminoasă se produce între nor și Pământ și provoacă pagube. În aceste situații, fenomenul se numește trăsnet (este periculos să te adăpostești sub arbori înalți). Protectia construcțiilor se realizează cu ajutorul unui paratrăsnet.                                                                                

  Ce sunt corpurile? Experiment 1   Vă prezentăm următoarele corpuri:                                                                       Privim cu atenție imaginile și descoperim. Care sunt asemănările pentru obiectele prezentate? 1. Care dintre ele se dezvoltă? Răspuns: Ghiveciul cu flori și acvariul cu pești 2. Care dintre ele i agini reprezintă instrumente de măsură? Răspuns: ceasul rigla 3. Care dintre ele necesită hrană? Răspuns: floarea și peștele.     Experimentul 2:   Investigăm. Ne trebuie - o jucărie, un obiect cum ar fi: penarul, cartea, caietul                   - prezența colegului sau colegei de bancă   Pe caiete facem un tabel:   Întrebarea Obiectul Colegul/colega  1. Are cap, trunchi, membre? nu da 2. Respiră? nu da 3. Se mișcă singur? nu da   Întrebarea Obiectul Colegul/colega Are nevoie de hrană nu da Simte ce se întâmplă în jurul său nu da Se dezvoltă nu da   Descoperim împreună si notăm în tabel ce-am descoperit.   Concluzii:   Obiectele prezentate se numesc în limbaj științific, corpuri. Tot ceea ce ne înconjoară reprezintă corpuri. Soarele și Pământul sunt și ele corpuri. Există corpuri cu viață (vii), deoarece se dezvoltă: se nasc, se hrănesc, respiră, cresc, se înmulțesc: floarea, pestele Corpurile care nu se dezvoltă se numesc corpuri fără viață: ceasul, creionul, rigla.   Unele corpuri își pot schimba culoarea, forma și mărimea, datorită creșterii, dezvoltării, influenței anotimpurilot sau din cauza acțiunii omului asupra lor. Corpurile se pot deosebi după lungime (latura cea mai mare - catedra, banca, tabla) și după lățime (latura mai mică), după capacitate (cantitatea de lichid care încape într-un vas (acvariul cu pesti) și masă (cantitatea de substanță care întră în alcătuirea unui corp (pământul din ghiveci).   Dimensiunile unui corp sunt măsurate cu ajutorul unităților de măsură: metrul, gramul și unități mai puțin precise precum palma, cotul, pasul. Pentru lichide se folosește litrul.              

                                                                          Ce sunt amfibienii? Amfibienii sunt animale vertebrate tetrapode, care trăiesc în apă, pe uscat și chiar în aer, care au patru membre (adică 2 perechi de membre) necesare pentru deplasarea pe uscat (broaștele, salamandrele), în mediul acvatic (delfinii, balenele), sau aerian (părăsi, lilieci)   NOTA BENE (DE REȚINUT) 1. Tetrapode sau patrupede, cuprind clasele de amfibieni, reptile, păsări sau mamifere. 2. Tetrapodos - vine din limba greacă: tetra - patru și pous - picior.   - amfibienii respiră prin piele sau prin plămâni; - temperatura corpului variază în funcție de mediul în care trăiesc; - se înmulțesc prin ouă.                                                                                Broasca de baltă     - animal amfibian, tetrapode, fără coadă, picioarele dinapoi (din spate) mai lungi care le ajută la sărit, gura largă și ochii bulbucați. - trăiește în apă când depune ouă, și pe uscat unde se hrănește cu omizi, melci mici, râme, insecte etc. - corpul este format din cap trunchi și membre; - broasca este prima vertebrată tetrapodă.                                                                                              Salamandra     -  este un animal vertebrat tetrapod; -  are coloritul viu, neagră cu pete galbene; -  petele galbene sunt de fapt un semnal de alarmă pentru prădători, în caz că ar încerca să o atace; - toxinele salamandrei sunt periculoase, cu toate acestea nu este un animal veninos; - daca atingeți o salamandră de tipul acesta, spălați-vă pe mâini; - salamandra trăiește în pădurile umede, zone cu pârâuri, lacuri, cascade mic; -  se hrănește cu insecte, larve, viermi, etc; -  se înmulțește prin ouă; - cele din țara noastră depășesc 20 de cm, cu tot cu coadă; - în folclorul românesc i se mai spune solomâzdră sau șulemendriță.     Răspândirea salamandrei în țara noastră              

  ȚÂNȚARUL        — corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen — are două aripi; — aparatul bucal este specializat pentru înțepat; — are doi ochi compuși, două antene articulate; — în șapte zile țânțarul ajunge adult; — femela trăiește până la trei săptămâni pe timp de vară și multe luni peste iarnă, pentru a-și depune ouăle, primăvara.   _____________________________________________________________          BUBURUZA       — are corpul fie rotund, fie oval; — nu depășește 12 mm lungime; — aripile sunt lucioase, cu modele colorate; — buburuzele sunt cunoscute ca fiind roșii cu puncte negre, galbene cu puncte negre dar și fără puncte; — în Marea Britanie, aceasta este micuța insectă cunoscută ca fiin ladybird (pasărea doamnei); — i se mai spune și mămăruță; — consumă zilnic 250-300 păduchi de plante; — consumă într-o viață mii de afine, chiar și larvele lor; — ele se hrănesc cu multe insecte dăunătoare; — buburuza hibernează în locuri uscate și ferite; — când este amenințată, buburuza împroșcă de la încheieturi un lichid galben, urât mirositor și cu gust înrozitor; — prădătorii nu uită niciodată întâlnirea cu ea.     ________________________________________________                GREIERELE         — greierii, lăcustele și cosașii fac parte din marea familie de „săritori” din lumea insectelor și numără 20 000 de rase răspândite în zonele calde și temperate ale globului; — greierii emit un sunet specific, ascuțit și pătrunzător produs prin frecarea elitrelor (aripile superioare); — picioarele din față sunt prevăzute cu o membrană de piele întinsă, care funcționează ca o ureche.         Descărcați de la atașamente plansele cu stickere de lipit pe caiete                

                                                                                                 Viespea              Înainte de toate trebuie să știm că viespile fac parte din familia numeroasă a insectelor. Dar ce sunt insectele? Ei bine, să facem cunoștință cu ele.            Insectele sunt animale nevertebrate, adică nu au coloană vertebrală. Ele trăiesc singure sau în colonii. Corpul le este format din cap, torace (sau cosul pieptului sau stern) și abdomen.            Au șase picioare și majoritatea au câte două perechi de aripi. Se înmulțesc prin ouă.   Durata de viață:  Dronele (viespile masculine) aproximativ 22 zile, reginele pana la 12 luni Mediu de viață :  Gospodarii, paduri, pajisti, stanci Nume știintific:   Hymenoptera Mâncarea principală:  Nectar, insecte, omide, fructe Cine vânează/mănâncă acest animal:  Păsări, reptile, mamifere Pe ce continente trăiesc? :  Asia Africa America de Nord America de Sud Australia Europa           Din familia insectelor le vom cunoaște pe următoarele:                                         Viespile                                        Țânțarul                                         Muștele                                      Cărăbușul                                         Lăcusta                                         Furnicile                                         Libelula                                      Buburuza                                         Fluturii                                        Albinele                                                                                                                      Să o cunoaștem pe Viespe                                                                             Viespea are corpul de culoarea galbenă cu dungi negre, foarte asemănătoare cu albinele, numai că viespea este mai mare.                 Viespile trăiesc în colonii, în formă de fagure, care este construit din lemn mărunțit cu mandibulele altor insecte;                 Ele transmit mesaje altora frecându-și antenele una de alta;                 Viespile, comunică producând o substanță chimică numită feromon. Viespile au un ac neted care le permite să-și înțepe dușmanii de câte ori vor.                  Spre deosebire de albine, viespile pot înțepa dușmanul de mai multe ori până să le cadă acul.   ȘTIAȚI CĂ......?           ****        Multe dintre ele îşi fac cuiburi din scoarţă de copac. Unele folosesc nămol, noroi sau chiar şi hârtie produsă din pulpă de lemn. În China antică oamenii au văzut viespile cum îşi construiau cuibul şi au aplicat şi ei aceeaşi metodă la fabricarea hârtiei. În general, locuinţele lor sunt de dimensiuni mari, uneori de circa 50 de centimetri şi se află prin ramurile copacilor, pe acoperişurile clădirilor sau prin tufişuri.             ****        În multe sate japoneze din zonele montane, viespile sunt delicatese, în special larvele. Sunt adesea consumate prăjite, dar şi crude. Ele reprezintă o sursă bună de proteine, iar japonezilor le place să cumpere cuiburi de viespi. Totodată, din larve se produce o băutură lipicioasă şi dulce pe care muncitorii japonezi o consumă, deoarece le oferă energie.                                                                                               Cum tratăm înțepătura viespei?                Înțepătura viespei aduce în organism un venin care provoacă imediat după înțepătură o umflătură, care trebuie curățată uimediat cu spir sau o soluție cu alcool, apă și săpun.              Din păcate există persoane care sunt alergice la înțepătura viespei si în cazul acesta trebuie să fie tratat imediat.               Pentru că am făcut cunoștință cu VIESPEA, poate sunteți curioși să citiți o poveste.....o poveste pe care am să vi-o las puyțin mai jos. Lectură plăcută !!!                                                                                                                                                    Viespea, păianjenul şi prostănacul (poveste birmaneză)           Odată, un băiat se uita cum o viespe încearcă să rupă pânza unui păianjen, căci se încâlcise în ea, iar un prostănac care trecea pe acolo se apucă să tragă viespea din pânză de mila păianjenului care avea să-şi vadă casa distrusă. Dar viespea, drept mulţunire, îl înţepă pe prostănac, făcându-l să rămână şi mai prost de nedumerire şi durere. Băiatul zâmbi şi în sinea lui se gândi că şi viespea, şi păianjenul, şi prostănacul ţin umbră pământului degeaba.          Dar, într-o bună zi, când băiatul fu luat la goană de alţi băieţi mai voinici ca el pentru nu ştiu ce poznă pe care o făcuse, se ascunse într-o peşteră. Tocmai atunci, un păianjen mare îşi lăsă pânza în faţa intrării în peşteră. Trecând pe acolo, celorlalţi băieţi nu le trecu nici prin gând că cel urmărit s-ar fi putut ascunde în peşteră, deoarece pânza era neatinsă.          Amintindu-şi băiatul de ceea ce văzuse cu câtva timp în urmă, îşi schimbă părerea: ”De ceilalţi nu spun nimic, deocamdată, dar văd că păianjenul uneori poate fi de folos omului.” Şi ieşi din peşteră cam stânjenit că era nevoit să rupă pânza păianjenului care-l salvase de la bătaie.         Altă dată, băiatul se pomeni fugărit de un slujitor împărătesc. Dar chiar în clipa când omul întinse mâna să-l prindă, o viespă îl înţepă atât de tare, încât îşi trase braţul şi, văicărindu-se de durere, îi dădu răgaz băiatului s-o poată lua la sănătoasa. ”Văd că şi o viespe îţi poate fi cândva de folos” gândi băiatul.            Trecu vremea. Băiatul se făcu mare. Era numai bun de însurătoare. Şi tatăl lui găsi o fată bogată, da tare urâtă. În schimb, feciorul era îndrăgostit de altă fată, nu prea bogată, dar frumoasă foc. Se tot gândea băiatul cum să facă să scape de necaz. Şi deodată îi veni un gând.         – Tată, mă duc acasă la mireasa pe care mi-ai ales-o dumneata! îi spuse bătrânului.         Şi bătrânul se arătă fericit că băiatul se hotărâse să-i dea ascultare, căci nu ştia ce plănuise fiu-său. Se duse, într-adevăr, acasă la viitorii socri. Dar cum se purtă el oare acolo? Făcu pe prostănacul. Dădu nişte răspunsuri care mai de care mai prosteşti. De socri nu mai spun…ce părere îşi făcură! Dar până şi fata, cât era ea de urâtă, tot nu mai căzu la învoială să-şi împartă viaţa cu un prostănac ca el, după cum se dovedi a fi în faţa ei. Aşadar, băiatul scăpă cu faţa curată. Căci, îi spuse el tatălui, nu era el cel care nu voia să ia fata bogată, ci fata bogată îl respingea; şi atunci taică-său nu mai avu ce spune. Iar fiul se convinse că, la urma urmelor, şi un prostănac poate fi de folos!       Aveți la atașamente o plansă cu imaginea viespei de lipit pe caiete si povestea în format word