Științe ale naturii clasa a IV-a lecții, fișe portofoliu, planșe, desene de colorat

Tyrannosaurus Rex – fără rival   „Şopârla-tiran suverană”, ce pare să fi preferat Montana şi Wyoming în defavoarea Oklahomei (toate fiind state pe ale căror teritorii au fost descoperite fosile), măsura până la 14,5 m în lungime, avea o poziţie bipedă (verticală) de 5,8 metri şi un pas de circa 4 metri. Relativ agil pentru cele şapte tone ale sale, acest animal avea un craniu lung de 1,2 metri, cu colţi ascuţiţi şi zimţuiţi de 18 centimetri lungime – special dezvoltaţi pentru a sfâşia carnea.   Acest dinozaur era carnivor şi se hrănea cu alţi saurieni – şi asta într-un mod vicios. Nu s-a descoperit niciun schelet integral al celui mai mare carnivor al naturii, însă fosilele din care s-a reconstituit un schelet compozit oferă o imagine impresionantă. Tyrannosaurus rex avea mai bine de 60 de dinți groși, de formă conică, suficient de puternici pentru sfărâma oasele victimelor. Dinții aveau până la 25 centimetri în înălțime, iar fălcile luiTyrannosaurus rex aveau până la 1,2 metri lungime.   În ultimii ani, reputația de carnivor feroce a lui Tyrannosaurus rex a avut de suferit. Unii paleontologi au susținut că Tyrannosaurus rex nu se hrănea cu animalele pe care le vâna tot el, ci mai degrabă cu hoituri. Asta l-ar asemăna mai degrabă cu hienele sau vulturii și i-ar cam anula pretențiile la titlul de “rege al animalelor”.   Cercetări științifice :   Cercetatorii s-au folosit de lasere pentru a crea scanări tridimensionale, de mare precizie, a scheletelor de Tyrannosaurus, apoi le-au „modelat” virtual, adaugandu-le tesuturi si organe, avand ca reper procentul dintre tesuturi-schelet din pasari si crocodili. Studiul a fost desfasurat de o echipa condusa de profesorul John R. Hutchinson, de la Royal Veterinary College din Londra, si Peter Makovicky, doctor in paleontologie, curator al Field Museum of Natural History din Chicago.   Grupul de cercetare a obtinut chiar permisiunea de a se folosi de vedeta muzeului american, asa numitul schelet SUE, al unui T-Rex imens, pe care l-a scanat cu lasere 3D, generand modele digitale avand ca baza de plecare acest schelet. Makovicky a explicat ca metoda s-a dovedit a fi mai precisa decat cele precedente, bazate pe modele realizate la scara.

FIŞĂ DE LUCRU Transformări ale stărilor de agregare. Circuitul apei în natură        Observă imaginea de mai jos. Discută cu ceilalţi colegi şi cu doamna învăţătoare despre transformările apei.     Completează  enunţurile: Corpurile din jurul nostru diferă prin formă, culoare, di-ensiune şi starea de ............................ în care se află. Stările de agregare cele mai des întâlnite sunt: .........................., .......................... şi ........................ O altă stare de agregare este plasma. În natură, ...................... se găseşte în stare lichidă, gazoasă şi solidă. Trecerea dintr-o stare în alta se face prin modificarea ............................. La temperaturi mai mici de 0°C, apa .............................şi devine.......................... Când temperatura creşte, prin topire, apa trece din stare solidă în stare ............................ La temperaturi mai mari, apa se ..........................., trecând în stare ............................. Când temperatura scade prin ............................, vaporii de apă revin la starea lichidă.   2.  Realizează  corespondenţa cuvintelor din cele două coloa-ne:            A                                                   B corpuri solide               iau forma vasului în care sunt puse corpuri lichide              nu au formă şi volum propriu corpuri gazoase            au formă şi volum propriu   3.  Răspunde la întrebări: a)   Cum se numeşte fenomenul prin care apa de la suprafaţa lacurilor, mărilor etc. se transformă în vapori? ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .............   Ce se întâmplă cu zăpada sau cu gheaţa atunci când afară se încălzeşte? ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .............   Cum se numeşte fenomenul prin care picăturile de apă din atmosferă, iarna îngheaţă şi se transformă în zăpadă? ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... ....................................................... .............   4.  Adevărat sau fals?   Circuitul apei în natură este denumit şi ciclul apei sau ciclul hidrologic.   În cursul parcugerii acestui circuit apa nu-şi schimbă starea de agregare.   Când norii întâlnesc strat de aer rece se transformă în picături de apă.   Toţi fulgii de zăpadă se aseamănă între ei, având aceeaşi structură.   Apa se găseşte, în natură, doar sub formă lichidă.                                             Invitaţie la creaţie!                                                     Eu sunt picătura de ploaie. După cum ai aflat, povestea mea este interesantă. Redactează pe o foaie A4 o compunere ştiinţifică, descriindu-mi traseul pe care îl fac prin cele trei stări de agregare. Succes!  

  FIŞĂ DE LUCRU   Transformări ale stărilor de agregare. Circuitul apei în natură        Observă imaginea de mai jos. Discută cu ceilalţi colegi şi cu doamna învăţătoare despre transformările apei.       Completează  enunţurile: Corpurile din jurul nostru diferă prin formă, culoare, di-ensiune şi starea de ............................ în care se află. Stările de agregare cele mai des întâlnite sunt: .........................., .......................... şi ........................ O altă stare de agregare este plasma. În natură, ...................... se găseşte în stare lichidă, gazoasă şi solidă. Trecerea dintr-o stare în alta se face prin modificarea ............................. La temperaturi mai mici de 0°C, apa .............................şi devine.......................... Când temperatura creşte, prin topire, apa trece din stare solidă în stare ............................ La temperaturi mai mari, apa se ..........................., trecând în stare ............................. Când temperatura scade prin ............................, vaporii de apă revin la starea lichidă.     2.  Realizează  corespondenţa cuvintelor din cele două coloa-ne:                    A                                                   B corpuri solide               iau forma vasului în care sunt puse corpuri lichide              nu au formă şi volum propriu corpuri gazoase            au formă şi volum propriu     3.  Răspunde la întrebări: a)   Cum se numeşte fenomenul prin care apa de la suprafaţa lacurilor, mărilor etc. se transformă în vapori? ....................................................... ....................................................... ... ....................................................... ....................................................... ...   Ce se întâmplă cu zăpada sau cu gheaţa atunci când afară se încălzeşte? ....................................................... ....................................................... .... ....................................................... ....................................................... ...     Cum se numeşte fenomenul prin care picăturile de apă din atmosferă, iarna îngheaţă şi se transformă în zăpadă?   ....................................................... ....................................................... ..... ....................................................... ....................................................... .....   4.  Adevărat sau fals?   Circuitul apei în natură este denumit şi ciclul apei sau ciclul hidrologic.   În cursul parcugerii acestui circuit apa nu-şi schimbă starea de agregare.   Când norii întâlnesc strat de aer rece se transformă în picături de apă.   Toţi fulgii de zăpadă se aseamănă între ei, având aceeaşi structură.   Apa se găseşte, în natură, doar sub formă lichidă.                                             Invitaţie la creaţie!                                                       Eu sunt picătura de ploaie. După cum ai aflat, povestea mea este interesantă. Redactează pe o foaie A4 o compunere ştiinţifică, descriindu-mi traseul pe care îl fac prin cele trei stări de agregare. Succes!    

Stegosaurus, cel mai prost dinozaur   Stegosaurus este un dinozaur cu armură din familia Stegosauridae ce a trăit în perioada Jurasic. El face parte din categoria primelor fosile de dinozauri descoperite. Pământurile pe care le cutreierau cu milioane de ani în urmă Stegosaurii se numesc acum America de Nord, dar o recentă descoperire a unei fosile în Portugalia a demonstrat că trăiau și în Europa. Numele său l-a dat și pe cel al familiei, deși nu chiar toți membrii îi sunt înrudiți, cei din sub-ordinul Stegosauria.   Această şopârlă acoperită cu plăci osoase era un erbivor destul de mare şi greoi, care cutreiera teritoriile din emisfera nordică. Comparativ cu dimensiunile sale corporale, el avea un cap extrem de mic şi, implicit, un creier cât o alună. Calculele făcute la examinarea fosilelor au dus la concluzia că acest dinozaur avea un creier de numai 700 de grame, adică 0,004% din greutatea sa corporală (prin comparaţie, greutatea creierului unui elefant reprezintă 0,074% din greutatea sa totală, iar în cazul unui om adult valoarea este de 1,88%). Stegosaurus este considerat cel mai puțin deștept dintre toti dinozaurii. Dar poate că această şopârlă placată nu era chiar atât de proastă. Ea avea ganglioni mult măriţi în zona inferioară a gâtului şi la şolduri. Ganglionii sunt mase de celule nervoase ce joacă rolul unor centre de transmitere a impulsurilor nervoase, un fel de minicreiere sateliţi. Ganglionii din gât şi de la şolduri erau de douăzeci de ori mai mari decât creierul. Aceşti centri nervoşi de mari dimensiuni controlau funcţionarea picioarelor şi a cozii sale uriaşe.