Moromeții de Marin Preda - comentariu literar
Volumul I din “Morometii” a aparut in 1955, iar al doilea in1967, adica la mijlocul secolului al XX-lea, cand in literatura noastra se manifesta inca modernismul, conform opiniei lui Sorin Alexandrescu formulata in Privind inapoi modernitatea”. Pe de alta parte, Nicolae Manolescu in
“Arca lui Noe” vorbeste de o “noua obiectivitate, mai moderna” in operalui Marin Preda, deosebind-o de cea a inaintasilor interbelici.
“Morometii” se incadreaza in tipul de roman realist care trateaza tema pamantului si a taranului, dar cu mijloacele artei moderne, cu totul diferit fata de traditionalismul interbelic.
Titlul “Morometii” aseaza tema familei in centrul romanului,insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satulromanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si “un roman alde ruralizarii satului”, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi modial.
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari realeintre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.
Naratorul nu mai este omniscient sau omniprezent. Din punctul devedere al perspectivei narative, in “Morometii” este preferata focalizarea interna, centrata si pe alte personaje, dar, cel mai des pe protagonist.
Diegeza se desfasoara pe mai multe planuri, diferite ca importanta:al familiei lui Moromete, al lui Birica, apoi al lui Tugurlan, Botoghina sialtii. Acesta actiune “plurivoca”, moderna in raport cu naratiunea bipolara, e departe de a risipi in fragmente substanta cartii, observa Ion Balu.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului siaccelerarea gradata a timpului naratiunii.
Volumul este structurat pe trei parti, cu o actiune concentrata,care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora s.a.
Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cuoile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepecu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este daca de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. Raportul dintre incipit si final evidentiaza drumul insingurarii lui Moromete, in incipit eroul este inconjurat de familie, ceea ceii confera un anumit statut, in timp ce in final este singur si retras,cu aerul celui doborat de o lume neclara.
Impartirea pe capitole dezvaluie doua tehnici: uneori se schimba planul narativ si atunci si atunci se face o precizare la timp, menita sa ne mentina intr-o cronologie simultana; alteori se continua planul cu alta scena,ca in teatru. Folosirea alternativa a celor doua tehnici permite naratorului sa inainteze in diegeza, creand in acelasi timp impresia ca sta pe loc.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai dinprima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosul,mai adaptat noilor relatii capitaliste.
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina,sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei,promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celormari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii.
Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui,Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete.
Faptul ca Moromete se recasatorise si ca isi construise o casa departe de gospodaria ei ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prim plan se afla Morometii cu o familie numeroasa macinata de nemultumiri mocnite.
Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cupretul unui trai modest, pamantul familiei sale pentru a-l transmite apoi baietilor.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracter de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac,Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica,discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si autoritatilor in satul interbelic.
Exista in primul volum al romanului “Morometii” cateva secvente narative de mare profunzime.
Scena cinei este considerata de Ovidiu Crohmalniceanu “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea cinei se realizeaza lent prin prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar “semnele” din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulteioara a conflictului, iminenta destramare afamiliei. Aceasta scena functionaza ca prolepsa.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului, aceasta confera tragism roamanului.
Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o pare din datoriilefamiliei, fara a vinde pamant sau oi.
Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete.
Apar ciorile, ca miste semne rau prevestitoare, iarmama, care stie sa citeasca in astfel de lucruri un curs al vremii viitoare,cade la ganduri intunecate.
Lumea Morometilor se desacralizeaza. Odata distrus arborele sacru,axis mundi, haosul se instaleaza treptat. Universul rural se organizeaza parca in functie de el,incat caderea lui devine sinonima cu prabusirea lumii si inceputul alteia, maisarace. Arborele este dublul vegetal al lui Moromete, toate semnificatiile converg spre aceasta idee, prin tehnica prolepsei.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografiea satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul,treierisul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul, care confera statul de roman monografic. Este infatisata intr-o maniera originala (inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate arhetipala; miscarile, gesturile pregatirea si plecarea la camp se integraza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregulsat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii arhaice.
O alta scena semnificativa este cea din poiana lui Iocan. Discutiile despre politica, nu incep decat in prezenta lui Moromete, pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele, iar asta o deranjeaza pe Catrina. Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza discursurile din ziar, cand gusta fasolea la camp, etc.
Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur, mai ales familia sa se miste dupa vointa lui.
Ilie Moromete este singurul taran-filozof din literatura romana.Framantarile sale despre soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, devreme si de Dumnezeu sunt relevate pentru firea lui reflexiva. Personaj exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi, “cel din urma
taran” reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Crizasatului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic,cu legile impecabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stiului direct siindirect, stilul indirect liber, textul si subtextul ironic.
“Morometii” este un roman al deruralizarii satului, crizaordinii sociale reflectata in criza valorii morala, in criza unei familii, in criza comunicarii.
“Din romanul unui destin, “Morometii” devine romanul unei colectivitati (satul) si al unei civilizatii sanctionate”.
Posts
Tema si viziunea despre lume in romanul Morometii
Romanul postbelic ”Morometii” este alcatuit din doua volume publicate in 1955 si respectiv 1967.
Primul volum prezinta relatia om-istorie iar al doilea volum prezinta adevarul despre unul dintre cele mai crunte procese prin care satul romanesc a trecut vreodata.Romanul constituie o monografie a satului romanesc inainte si dupa cel de-al doilea Razboi mondial.
Titlul romanului reprezinta numele membrilor familiei Moromete.
Naratorul este obiectiv, povesteste intamplarile la persoana a III–a, prin perspectiva reflectorilor (Ilie Moromete si fiul acestuia Niculae) si prin cea a informatorilor (personaje martori ai evenimentelor).Viziunea despre lume surprinde dramatica iluzie a personajului principal ca viata isi poate continua cursul indiferent de schimbarile istorice care se produc.
Temele romanului sunt – destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, o alta tema este lipsa de comunicare intre Ilie Moromete si familia sa precum si tema timpului nerabdator.
Primul volum, este impartit in trei parti cu o actiune ce se desfasoara intr-o vara cu trei ani inaintea de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Prima Parte, de sambata seara pana duminica noaptea,ilustreaza viata la sat, oamenii isi lucreaza pamantul, iau cina modesta, respecta traditiile de sarbatori, se nasc si apoi mor.
In partea a doua actiunea se desfasoara pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Niculae ia premiul intai.
Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
Volumul al doilea este impartit in cinci parti si prezinta viata la tara intr-o perioada de sfert de veac.Actiunea romanului se desfasoara in satul Silistea – Gumesti cu cativa ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial.Incipitul si finalul, sunt construite simetric, in incipit timpul este ingaduitor cu oamenii ”…se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare” in final timpul devine nerabdator intrucat, trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al doilea razboi mondial ”Timpul nu mai avea rabdare”.
Un triplu conflict va destrama familia Moromete.
Primul conflict este determinat de neintelegerile dintre tata si cei trei fii din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim. Fiii isi dispretuiesc tatal deoarece acesta nu stie sa transforme in bani produsele obtinute din munca pamantului.
Al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei promitandu-i in schimb ca-i va trece casa pe numele ei dar de teama fiilor lui cei mari care isi urau mama vitrega, adica pe Catrina, a tot amanat indeplinirea promisiunii.. Al treilea conflict este intre Moromete si sora lui Guica care si-ar fi dorit ca acesta sa nu se mai recasatoreasca si in felul acesta ea s-ar fi ocupat de gospodarie si de copii.
Un conflict secundar este acela intre Moromete si fiul cel mic Niculae, copilul isi doreste sa mearga la scoala sa invete dar tatal sau il ironizeaza spunandu-i ca invatatura nu aduce nici un beneficiu.
In volumul al doilea principalul conflict va fi determinat de diferenta dintre mentalilatea traditionala a oamenilor din sat si mentalitatea colectivista. Vechea imagine a lui Moromete este distrusa iar autoritatea lui in sat se diminueaza.
Actiunea primului volum este construita pe mai multe planuri narative, in prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri .Ilie Moromete, taran din clasa de mijloc incearca sa pastreze pamantul intreg pentru a-l transmite apoi baietilor sai. Fiii cei mari ai lui Moromete, Paraschiv, Nila si Achim se simt nedreptatiti pentru ca tatal lor se recasatorise si isi doresc independenta economica. Indemnati de Guica, sora lui Moromete, ei pun la cale in secret plecarea la Bucuresti pentru a-si face un rost. In acest scop ei vor sa ia oile cumparate cu imprumut de la banca, neachitat inca, pentru a le vinde si a-si incepe viata la oras. Ei spun lui Moromete ca vor paste oile la marginea orasului si ca vor vinde laptele si branza pe un prêt mai bun. Moromete se lasa convins, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul de pamant al familiei pentru a plati impozitul. Va fi nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati rata la banca si scolarizarea lui Niculae.
In volumul al doilea, actiunea se concentreaza asupra a doua momente importante – reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii din 1949.
Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, il retrage pe Niculae de la scoala, cumpara pamanturile vandute mai demult si pleaca la Bucuresti unde incearca sa-i convinga pe cei trei fii ai sai sa se intoarca acasa. Acestia nu se intorc iar sotia sa Catrina afland ca Moromete le-a propus baietilor sa se intoarca acasa, il paraseste. Fiul cel mic Niculae este trimis la o scoala pentru activisti dupa care se intoarce in sat sa supravegheze strangerea cotelor din recolte si predarea lor catre stat, dar dupa un timp este destituit, se retrage din viata politica si isi continua studiile. Romanul se incheie 10 ani mai tarziu. Niculae a devenit horticultor, Moromete moare fara sa fi suferit de vreo boala, desi moartea tatalui provoaca remuscari in sufletul lui Niculae, in finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Moartea lui Moromete simbolizeaza stingerea unei lumi.
Ilie Moromete este personajul principal al romanului si reprezinta un tip de taran aparte in literatura romana, este inteligent, ironic, ganditor, destinul sau ilustreaza moartea unei lumi ”cel din urma taran”.Destramarea familiei duce la prabusirea morala a tatalui. El este caracterizat in mod direct de catre narator ”Era cu zece mai mare decat Catrina ”. Autocaracterizarea scoate in evidenta libertatea individului in tot ceea ce face, caracterizarea indirecta se desprinde din gesturi, fapte, vorbe, actiuni la care participa dar si din relatiile cu celelalte personaje.
Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pentru care opinia lui conteaza, discutiile despre politica nu incep decat in prezenta lui pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele. Este prefacut si ironic, face haz de necaz, priveste viata cu detasare ca pe un miracol. Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in fiecare intamplare simpla el gaseste ceva deosebit.
Spre deosebire de taranul lui Rebreanu care era dornic sa obtina pamant, Moromete trebuie doar sa-l pastreze, pentru el pamantul este facut sa dea produse iar produsele sa hraneasca membrii familiei. O alta trasatura de caracter este autoiluzia, isi face iluzii ca timpul are rabdare, ca familia il intelege si ca va ramane unita, ca baietii vor continua sa traiasca din munca pamantului si ca taxele pot fi amanate. In volumul al doilea Moromete isi pierde autoritatea in sat, familia nu-l mai asculta iar vechii prieteni l-au parasit. Pana in ultima clipa
Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara.
Morometii este un roman realist pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern in compozitie prin realizarea personajului principal.
Morometii partea I - 1987
https://youtu.be/2XTn4j79mbs
Morometii de Marin Preda
Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu familia sa.
Un sfert din volumul intii se petrece de sâmbata seara pâna duminica noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la câmp pâna la fuga Polinei cu Birica.
Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete – tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.
Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecae dintre membrii familiei avand nemultumiri.
Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete,dar tatal il trimitea cu oile la pascut.
Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.
Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca si totusi incepe sa nu ii merga prea bine
Conflictele din familia Moromene nu incet sa apara, baietii cei mari sunt din ce in ce mai porniti impotriva Catrinei dar si impotriva surorilor vitrege Tita si Ilinca intrucat ele isi faceau haine noi si mama sa le strangea zestre pentru maritis.
Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina il intreba din ce in ce mai des de lotul ei de pamant dar pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi. Barbatul ii promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nu ramana pe drumuri dar acesta nu se tine de cuvant.
Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei ii pune la munca toata ziua.
Baiertii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani. Datoriile familiei la banca, plata foncierii si traiul familiei deveneau din ce in ce mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa se descurce cumva fara sa vanda pamant.
Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte lui Tudor Balosu, dar totusi nu era impacat cu gandul dar nu avea ce face.
In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare duminica se adunau taranii pentru a citii ziarul si a comenta politica ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul si comentau cele mai mult, Moromete era abonat la “Miscarea”, Iocan la “Curentul”, iar Cocosila la “Dimineata” dar daca ei veneau fara ziare inseamna ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca.
Penru Moromete plata foncierii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu castiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.
Cand se intoarce de la fierarile pe prispa casei il intampina cei care venisera dupa plata foncierii. Moromete in acel moment face scandal dar pana la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va plati restul peste o saptamana doua.
Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si facea cate ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este ce care porneste recoltarea granelor, ceilalti secera graul si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori.
Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare.
Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamnat si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe fonciere, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai ramn si bani ca sa isi cumpere doi cai.
In sat mai sunt familii in care confluctele se tin lant.
Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasa fugise cu un baiat sarac din sat, Birica cu care tatal nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birica, il pune pe acesa sa secere graul de pe pamintul care i se cuvenea ca zestre, apoi de foc casei parintesti, iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele Polinei.
Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plamini si ar vrea se vanda un lot de pamnt pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa vanda pamantul, deoarece fitizia era o boala incurabila si femeia stia ca barbatul ei va murii cu sau fara tratament iar ea va ramane vaduva si fara pamant. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamnat si simtinde-se mai bine nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune.
Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in treiseprezecea ani dar in fiecare an ii murea cate unul si puneau cate o cruce la stalpul portii, tragedie care il facea agresiv in viata, certaret, se bate cu fiul primarului, cu seful de pot si ajunge la inchisoare.