ACCENTUL
Pronunțarea mai puternică a unei silabe dintr-un cuvânt se numește accent. Silaba respectivă se numește silaba accentuată.
În limba română acentul nu are loc fix. El poate sta:
a) pe ultima silabă: careu, alerga, tipar, marcaj, castan, tablou, calculator, românaș, cărau, dușman, maior, locotenent;
b) pe penultima silabă: cărare, pădure, căldură, bibliotecă, masă, piatră, câmpie, neamuri, apă;
c) pe antepenultima silabă: vrabie, tulbure, prepeliță, imaginea, semnificație, botanică, expresie, strugure;
d) pe o silabă mai îndepărtată față de ultima silabă: veveriță, doisprezece.
Accentul are rolul:
1. de a diferenția uneori sensul cuvintelor:
- acele (ceasornicului)
- acele (pronume)
- torturi (prăjituri festive)
- torturi (cazne)
- veselă (fetiță) - veselă (totalitatea vaselor folosite la masă)
Aceste cuvinte care se scriu la fel dar se pronunță diferit prin accent se numesc omografe.
2.de a pronunța corect cuvintele : duminică, fenomen, caracter, ianuarie, butelie.
3. de a deosebi persoana gramaticală a unor verbe din conjugarea I, la modul indicativ, timpul prezent și perfect simplu:
adună (prezent) - adună (perfect simplu)
sui (prezent) - sui (perfect simplu)
cântă (prezent) - cântă (perfect simplu)
4. de a construi ritmul poeziei:
„Sea-ra lim-pe-de și blân-dă
Se co-boa-ră pes-te văi.” (Otilia cazimir)
„În va-duri a-pe re-pe-zi curg.
Și vu-iet dau în ca-le.” (George Coșbuc)
Posts
SILABA
Silaba este sunetul sau grupul de sunete care cuprinde cel puțin o vocală și care se pronunță printr-o singură deschidere a gurii.
Despărțirea în silabe a cuvintelor se face după următoarele reguli:
1. O consoană aflată între vocale va forma silabă cu următoarea vocală.
Exemplu: a-pă, ca-să, dru-meț, pla-să, ma-re, te-le-fon.
2. Două consoane aflate între vocale, se despart, intrând fiecare într-o silabă.
Exemplu: car-te, des-tul, sal-bă, var-ză.
Excepție: dacă a doua consoană este „r” sau „l”, amândouă consoanele intră în aceeași silabă.
Exemplu: co-dru, fe-tru, pia-tră, o-braz-nic, a-tlas, a-tlet, a-flu-ent, o-blon, ma-tla-sat, a-cru.
3. Când există un grup de două, trei sau mai multe consoane, despărțirea se va face între prima și a doua consoană.
Exemplu: dis-pre-țu-it, cin-stit, îm-bră-cat, în-tre-ru-pe-re, an-tract, sur-priza.
Exceptie: În cazul grupurilor de consoane „lpt”, „mpt”, „nct”, „rct”, „rdv”, „ptf”, „ncs”, despărțirea în silabe se va face între a doua și a treia consoană.
Exemplu: arc-tic, scul-ptor, somp-tu-os, func-ți-e, jert-fă, onc-tu-os, sand-vici, punc-ta-re, jonțne.
4. Vocalele în hiat se despart intrând în silabe diferite.
Exemplu: cre-a-ție, po-e-zi-e, co-o-pe-rant, i-ma-gi-na-ție-e, a-cro-ba-ți-e.
La despărțirea în silabe a unui cuvânt derivat sau compus se va ține seama de componentele lui.
Prefixul va forma întotdeauna silabă.
Exemplu: i-re-al, sub-li-ni-at, sub-o-fi-țer, des-pa-che-tat, dez-or-do-nat, ante-vor-bi-tor, con-ce-tă-țean, anti-co-a-gu-la-re, post-o-pe-ra-tor, extra-or-di-nar, în-no-rat, pre-fa-ce-re, re-e-xa-mi-nat, des-ză-pe-zi-re.
Cuvintele compuse se despart între ele.
Exemplu: de-plin, ast-fel, ori-ca-re, bi-ne-voi-i-tor, rău-fă-că-tor, drept-unghi, opt-spre-zece.
APLICAȚII:
1. Desparte în silabe următoarele cuvinte, specificând regula folosită:
a) păine .....................................
b) tablouri .....................................
c) desen .....................................
d) cadru .....................................
e) calculator...................................
f) acritură ...................................
2. Scrie câte un cuvânt în care să existe grupul de sunete „lpt” și „rct”, apoi desparte cuvintele în silabe.
....................................................... .........................
....................................................... .........................
3. Alege numai grupa de cuvinte în care despărțirea în silabe este corectă:
a. sanc-tu-ar, bru-tă-rie, dez-mem-brat;
b. su-bo-fi-țer, li-ni-a-tu-ră, aro-drom;
c. des-com-pus, alfa-be-tar, no-ro-ios.
4. Desparte în silabe cuvintele scrise cursiv (înclinat) din enunuțurile de mai jos:
a) Pe obraz i se citea bucuria de a fi reușit.
b) Ținuturile arctice sunt mereu acoperite de gheață.
c) Musafirii priveau spre obloanele acoperite de draperii grele de catifea