CONCURSUL NAȚIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ȘI MATEMATICĂ, ELEMENTE DE PEDAGOGIE ȘCOLARĂ, METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE/ COMUNICĂRII ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI METODICA PREDĂRII MATEMATICII/ MATEMATICII ȘI EXPLORĂRII MEDIULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR (ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ÎN LIMBA ROMÂNĂ) - Bucureşti - 2020 2 A. NOTĂ DE PREZENTARE
În contextul contemporan, unui cadru didactic i se propune, permanent, redimensionarea relaţiei dintre achiziţiile dobândite prin parcurgerea traseului formării iniţiale şi competenţele generale şi specifice solicitate de pragmatica procesului de învăţământ, în condiţiile valorizării autoformării şi autoperfecţionării. Programa de concurs pentru ocuparea posturilor de învăţător/institutor/profesor pentru învăţământul primar este concepută şi elaborată în acord cu prevederile curriculumului programelor de formare iniţială, ofertate de instituţiile de învăţământ specializate, precum şi cu ale curriculumului pentru învăţământul primar.
Proba de concurs vizează valorificarea achiziţiilor din domeniul limbii şi literaturii române, al matematicii, al pedagogiei și corelarea acestora cu domeniul metodicilor predării limbii și literaturii române / comunicării în limba română și predării matematicii/matematicii și explorării mediului în învățământul primar.
Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate într-o viziune curriculară dinamică, sistemică, integratoare.
Cuprinzând următoarele discipline: Limba şi literatura română și Matematică, Elemente de pedagogie şcolară, Metodica predării limbii și literaturii române / comunicării în limba română, Metodica predării matematicii / matematicii și explorării mediului în învățământul primar, programa pentru Concursul naţional de titularizare în învăţământ al învăţătorilor/ institutorilor/profesorilor pentru învăţământul primar vizează evaluarea gradului de cunoaştere a conţinuturilor ştiinţifice fundamentale din domeniile numite mai sus, a tendinţelor în evoluţia disciplinelor, precum şi a capacităţii de aplicare a acestora în proiectarea, derularea şi evaluarea activităţilor didactice, în acord cu paradigmele actuale ale studierii acestor discipline.
Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar, urmărind: • cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor Limba și literatura română, Matematică, Elemente de pedagogie școlară, Metodica predării disciplinei comunicare în limba română/limba și literatura română în învățământul primar, Metodica predării disciplinei matematică și explorarea mediului / matematică în învățământul primar;
• demonstrarea competențelor necesare în proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;
• evaluarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare, necesare realizării actului educaţional. Structura programei este următoarea:
• Notă de prezentare
• Profilul competențelor învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar
• Tematica pentru disciplinele de concurs Limba şi literatura română, Matematică, Elemente de pedagogie şcolară, Metodica predării limbii și literaturii române / comunicării în limba română, Metodica predării matematicii / Matematicii și explorării mediului în învățământul primar
• Repere bibliografice B. PROFILUL COMPETENŢELOR ÎNVĂȚĂTORULUI / INSTITUTORULUI / PROFESORULUI PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
a) Competențe de specialitate:
• utilizarea conceptelor de bază și a conținuturilor științifice ale disciplinelor de studiu abordate în învățământul primar;
• stabilirea de legături între conținuturile teoretice și aspectele practice ale disciplinelor de studiu predate în învățământul primar;
• manifestarea interesului pentru actualizarea conținuturilor în consens cu noile achiziții științifice ale disciplinelor de specialitate și ale unor domenii/discipline conexe.
b) Competenţe de comunicare şi relaţionare:
• utilizarea conceptelor şi a teoriilor moderne de comunicare: orizontală/verticală, complexă, diversificată şi specifică;
• proiectarea, conducerea şi realizarea procesului instructiv-educativ, ca un act de comunicare;
• comunicarea eficientă cu elevii, părinţii elevilor, alte cadre didactice, precum și cu personalul de îndrumare și control, cu membri ai comunității locale;
• valorificarea metacomunicării în optimizarea relațiilor între cadre didactice;
• exprimarea orală cursivă, expresivă în relațiile cu ceilalți parteneri educaționali. c) Competenţe metodologice:
• utilizarea adecvată a cunoştinţilor de didactică generală, de metodică de specialitate, de psihologie şi pedagogie şcolară / pedagogia învăţământului primar în proiectarea şi desfăşurarea activităţii didactice cu elevii, în acord cu prevederile programelor școlare în vigoare;
• abordarea praxiologică a teoriilor cognitive moderne, în vederea stimulării, formării şi dezvoltării capacităţilor de cunoaştere ale elevului;
• manifestarea unei conduite metodologice flexibile şi inovative în plan profesional.
d) Competenţe de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice:
• utilizarea conceptelor cu care operează evaluarea;
• proiectarea unei evaluări eficiente, organic integrate în activitatea instructiv-educativă;
• utilizarea strategiilor adecvate de evaluare în cadrul activității instructiv-educative;
• manifestarea unei atitudini obiective în autoevaluarea prestației didactice, cu scopul creșterii calității actului didactic.
e) Competenţe psiho-sociale:
• utilizarea metodelor şi a tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;
• adoptarea unor comportamente prosociale adecvate, de adaptare eficientă şi rapidă la schimbările sociale şi la provocările existente;
• manifestarea comportamentului empatic, antibullying şi a „orientării helping”;
• utilizarea unor tehnici de negociere, de gestionare a conflictelor, de mediere pentru asigurarea de influențe educaționale pozitive;
• asumarea rolului social pentru care a optat, în contextul unei imagini de sine adecvate propriei personalităţi şi propriului status profesional deţinut.
f) Competenţe tehnice şi tehnologice
• utilizarea mijloacelor tehnice și tehnologice cu scopul eficientizării actului didactic și al inovației în plan profesional.
g) Competenţe de management al carierei
• manifestarea unor conduite (auto)reflexive şi de autoresponsabilizare profesională;
• îndeplinirea unor sarcini complementare specifice profesiei (manager de proiecte educaționale, examinator / examinat / concurent / supraveghetor);
• manifestarea interesului pentru evoluția în carieră.
Descarcati programa completa in format PDF de mai jos:
Posts
Limbă literară, limbă populară, limbă standard
Limba evoluează după două legi: norma lingvistică (cum se spune) şi norma literară (cum ar trebui să se spună).
Limba pe care o vorbesc şi în care se înţeleg majoritatea românilor, supusă normei lingvistice, se numeşte limbă populară.
Ea include numeroase limbaje individuale (colocviale) sau regionale.
Limba literară, supusă normei literare, constituie aspectul cel mai desăvârşit al limbii întregului popor (Iorgu Iordan) şi se manifestă în comunicarea scrisă.
Literatura foloseşte limba literară, dar şi elemente specifice limbii populare, mai precis, foloseşte toate aspectele limbii.
Formată, probabil, la sud şi la nord de Dunăre, limba noastră, deşi nu are un număr foarte mare de vorbitori, se întinde pe un spaţiu larg, care aminteşte de locul ei de formare. Diferenţele lingvistice dintre grupurile geografice de români sunt neesenţiale, ele manifestându-se mai ales la nivelul vocabularului.
Izolarea geografică şi culturală a condus la o evoluţie particulară pentru fiecare zonă în parte, iar aceste diferenţe au determinat împărţirea limbii române în patru dialecte: dacoromân,aromân, meglenoromân şi istroromân. Dialectul dacoromân se vorbeşte pe teritoriul de astăzi al României, în Basarabia, Bucovina şi în câteva sate de graniţă din Banatul sârbesc, din Ungaria şi din Bulgaria. Acest dialect are mai multe subdialecte (graiuri), foarte puţin diferenţiate, după principalele zone geografice: Moldova, Valahia, Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia.
Dialectul aromân sau macedoromân este vorbit de aromâni (cuţovalahi, sau zinzari, sau armâni) care sunt răspândiţi în toată Peninsula Balcanică: Grecia, Albania, Macedonia şi Bulgaria. Meglenoromânii trăiesc în Grecia (mai precis în nord-estul oraşului Salonic), în Dobrogea şi în Asia Mică, iar dialectul istroromân se vorbeşte în câteva sate din Istria. Aceste dialecte vin dintr-o perioadă străveche, mai exact din perioada de formare a limbii române, când tracii romanizaţi ocupau întregul spaţiu balcanic; istoria i-a despărţit, i-a spulberat şi pe unii i-a condamnat la dispariţie, căci în afară de dacoromâni, toţi ceilalţi sunt bilingvi, iar numărul lor este în continuă diminuare.
Limba în care comunică oral românii din toate regiunile, adică aspectul cel mai răspândit al limbii vorbite, se numeşte limbă populară; dincolo de diferenţele regionale există cuvinte şi un cod lingvistic comun, care fac posibilă înţelegerea între românii care vorbesc diferite graiuri. Limba vie (vorbită) şi populară (răspândită) se află în permanentă metamorfoză; ea funcţionează conform normei lingvistice, adică acelei legi care impune o formă a vorbirii, un cuvânt sau o anume îmbinare de cuvinte doar pentru că cei mai mulţi oameni se exprimă astfel.
Limba populară constituie baza limbii scrise; aceasta se supune normei literare, adică unor reguli instituite convenţional de către cărturari. Literatura foloseşte şi limba literară şi limba populară, dar fiecare scriitor creează formule şi îmbinări de cuvinte prin care contribuie la înnoirea limbii literare. În funcţie de modificările care au loc în limba populară şi în cea a literaturii se hotărăsc legile după care funcţionează limba literară - aspectul cel mai îngrijit al limbii.