Finalitatile educatiei
Clasificare
Educatia (dupa cum demonstreaza inclusiv etimologia ac. concept –lat “educe,educere – a duce, a conduce”) nu este o activitate desfasurata in sine si pentru sine ci una care urmareste atingerea anumitor finalitati.
Definirea si analiza operațională a conceptelor
Finalitățile educației sunt orientări asumate la nivel de politică educațională (guvern,minister,inspectorate,școli) în vederea realizării activității de formare si dezvoltare a personalității umane.
Finalitățile educației asumate sunt concretizate în ideal educațional,scop educațional si obiective educaționale.
I+S (ideal + scop) țin strict de politica educațională centrală (guvern si minister)
Obiectivele operaționale țin de inspectorate si școli.
Idealul educațional – este finalitatea educațională ce corespunde categoriei de maximă generalitate,intrucât dirijează si orientează întreg demersul educațional.
– este realizat din perspectiva valorilor prezente si proiectate pentru viitor
– este dinamic și periodic prin legea educației naționale.
Idealul educațional se raportează la cerințele :
1. Dimensiounea socială – care se raportează la cerințele societății.adică, ține de idealul social
2. Dimensiunea psihologică – nu prezintă tipul de personalitate dorit de societate
3. Dimensiunea pedagogică – ne precizează cum se realizează în sistemul educațional,idealul; de aceea idealul reprezintă o armonizare între ceea ce dorește societatea si ceea ce poate școala.
Idealul educațional, astăzi, reprezintă dezvoltarea liberă integrala,armonioasă a individualității umane în formarea personalitații autonome creative.
Scopul educațional – reprezintă, finalitățile derivate din ideal,precizând așteptările si rezultatele la nivel de tipuri si niveluri de pregatire școlară;
– scopurile educaționale au o anume concretețe în raport cu idealul,care este abstract,dar și scopurile,se raportează la sistemul de învățământ (tipuri de școală,nivel de pregatire);
– scopurile educaționale au determinare obiectivă, se raportează la ideal, dar si psihologică, intrucât au în vedere nivelurile de pregătire ale ființei umane.
Obiectivul educațional – este o finalitate cu mare concretețe,derivă din scipuri și face referire la procesul de învățământ;
– obiectivul educațional trebuie sa indice anticiparea rezultatelor pe care le va dovedi formabil.
Obiectivele operaționale au 2 dimensiuni:
1. De conținut – vizează informația
2. De formă operațională – vizează sarcina didactică
Taxonomia dupa conținutul psihologic (clasificarea obiectivelor din perspectiva proceselor psihice).
În această taxonomie găsim:
a) obiective specifice domeniului cognitiv (obiective cognitive)
– țin de cunoștințele ce trebuie insușite
– Bloom a creat o clasificare pe 6 trepte ierahice (de la informativ la formativ, de la inferior la superior):
* cunoașterea/insușirea cunoștințelor
* întelegerea
* analiza
* aplicarea
* sinteza
* evaluarea
b) obiective specifice domeniului afectiv – reprezintă raportarea la o anumită evaluare, deci sunt implicați factori afectivi motivaționali.
Taxonomia a fost creată de Krathwohl. Obiectivele se insușesc si se ordonează pe 5 trepte :
* receptarea
* reacția/răspunsul
* valorizarea
* organizare
* caracterizarea
Taxonomia finalităților
Taxonomia = știința care se ocupă cu clasificarea realizată pe criterii obiective
– taxonomia finalităților face referire la criterii si sisteme de referință după cum urmează:
a) Taxonomia rapotată la sistemul de educație
– finalități macrostructurale/sistem: ideal ,scop
– finalități microstructurale/proces de : obiective înv.
b) Taxonomia după gradul de generalitate al obiectivelor:
– obiective generale care fac trimiteri la scop și ulterior la ideal; țin de valori,capacități,atitudini,competențe
– obiective specifice/intermediare – țin cu precădere de capacități si operații mentale ce se pot traduce în competențe
– obiective concrete/operaționale – țin cu precadere de comportamente vizibile prin performanțe,deci sunt cu precadere observabile,concrete si măsurabile.
c) obiective specifice domeniului psihomotor – țin de motricitate, raportându-se la modul cum se formează si dezvoltă o deprindere.
Taxonomia a fost realizată de Simpson si Harrow. Treptele sunt :
* perceperea
* dispoziția
* reacția dirijată
* automatismul
* reacție complexă
Partea a II- a
Operaționalizarea obiectivelor educaționale
Operaționalizarea = transpunerea unui obiectiv în comportamente observabile,concrete si măsurabile prin diferite operații și acțiuni
– orice obiectiv operațional are un sens general când se referă la comportamente măsurabile concrete si observabile, si un sens tehnic când apare și criteriul de evaluare/reușita copilului.
– obiectivele operaționale țin de lecții, activități, curs.seminar;
– operaționalizarea face trecerea de la competența specifică la concret, adică, la performanță si capacitate;
– performanța este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de învățare;
– performanța este criteriul comportamentului și poate să apară în termeni verbali, fizici si atitudinali;
– competența reprezintă capacitatea intelectuală care dispune de posibilități multiple de transfer/aplicabilitate.
Modele de operaționalizare
a) Modelul lui Majer – prezintă un singur comportament final,care a re 3 indicatori
1. descrierea comportamentului/rezultatul așteptat
2. descrierea condițiilor
3. precizarea criteriului performanței acceptabile
Exemplu : Toti elevii să identifice verbele dintr-un text dat pe baza cunoștințelor insușite.
Obiectivul se consideră realizat dacă vor fi identificate 5 din 10 verbe.
Landsheere operaționalizează obiectivele pe parametri:
a) Cine produce comportamentul
b) performanța/produsul acestuia
c) comportamentul
d) condițiile
e) nivelul de performanță
La sfărșitul lecției, toți elevii vor capabili să:
– să deseneze segmente pe baza unei măsuri date, folosind rigla;
Obiectivul se consideră realizat dacă elevii au desenat 5 din 7 segmente;
– când vorbim de criterii de reușită, ne gândim la performanțe minimale,optimale si maximale.