Proiectarea pedagogica a activitatilor de instruire si educatie. Moduri si forme de organizare a activitatilor didactice
1). Conceptul de proiectare pedagogica. Functiile proiectarii pedagogice: anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare-autoreglare, decizie, inovare.
2). Etapele proiectarii pedagogice: definirea obiectivelor si a sistemului de referinta spatio-temporal: determinarea continuturilor; stabilirea strategiei optime de actiune; stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare.
3). Niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice:
– 3.1 Proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru de invatamant, saptamana, ora;
– 3.2 Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect.
4). Unitate si diversitate in proiectarea activitatilor de instruire si educatie. Modele de proiectare a lectiei, a altor activitati scolare si extrascolare.
5) Grile de evaluare. Criterii de autoevaluare.
6) Moduri si forme de organizare a activitatilor didactice: concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual etc): Lectia-activitate didactica de baza. Alte forme de organizare.
7) Aplicatii: proiectarea unui sistem de lectii, de alte activitati scolare si extrascolare. – n-am
1). Conceptul de proiectare pedagogica. Functiile proiectarii pedagogice: anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare-autoreglare, decizie, inovare.
Proiectarea activitatii didactice este determinata de cerinta cresterii calitatii si eficientei instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta si este cu atat mai eficienta cu cat este proiectata mai bine. Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational .
– procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei;
– un demers de anticipare a obiectivelor continuturilor, metodelor si mijloacele de invatare, a instrumentelor
de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente.
In conducerea desfasurarii activitatilor instructiv-educative, profesorul exercita mai multe functii:
– orientarea si planificarea activitatilor instructiv-educative:
• se incepe cu studiul resurselor umane, materiale, al programelor scolare si al mijloacelor de invatamant;
• precizarea obiectivelor si a continuturilor;
• se aleg apoi strategiile didactice, metodele, mijloacele de invatare, formele de activitate cu elevii si
instrumentele de evaluare.
– conceperea si desfasurarea metodica a lectiilor in concordanta cu obiectivele vizate;
– dirijarea proceselor de predare-invatare:
• dirijarea directa a proceselor de predare se obtine folosind metodelor de comunicare expozitive si interogative;
• dirijarea indirecta presupune folosirea partiala a metodelor interogative si, pe scara larga, a metodelor activ–participative (euristice);
• dirijarea euristica dezvolta la elevi creativitatea si ii ajuta sa redescopere noi adevaruri prin efort propriu de gandire.
– reglarea procesului de invatarea pe baza de feed-back:
• feed-back-ul are functia de control, de reglare si autoreglare;
• profesorul poate regla din mers predarea si invatarea; profesorul poate sa ia microdecizii in scopul optimizarii procesului predare-invatare mergand pana la o reproiectarea a instruirii.
– controlul si evaluarea activitatilor de invatarea a elevilor:
• prin metode de control si evaluare.
– optimizarea, ameliorarea si inovarea procesului de predare-invatare-evaluare; optimizarea se realizeazaprin:
• precizarea obiectivelor pedagogice;
• structurarea logica a continutului;
• adecvarea continutului la nivelul de intelegere al elevilor;
• folosirea mijloacelor moderne de invatamant;
• folosirea metodelor activ–participative;
•eficacitatea procesului de invatamant creste atunci cand profesorul comunica elevilor obiectivele operatiunilor (competitii specifice), ii motiveaza, ii determina sa participe activ la lectie;
• inovarea se obtine prin propunerea de noi mijloace si metode de invatamant, de noi programe si materiale scolare.
– evaluarea si autoevaluarea activitatilor instructiv–educative:
• evaluarea este realizata prin asistenta la ore, rapoarte de activitate, situatii statistice privind rezultatele la invatatura.
Componentele proiectarii activitatii didactice :
1.stabilirea obiectivelor activitatii
2.determinarea continutului activitatilor
3.stabilirea strategiilor de predare–invatare in vederea realizarii obiectivelor precizate
4.evaluarea rezultatelor obtinute .
Cerinte didactice :
-proiectarea priveste intreaga activitate instructiv educativa, indiferent de amploarea ei, de cadrul de desfasurare
-proiectarea trebuie sa fie o activitatea continua, permanenta care premerge demersul instructiv educativ, trebuie urmarite adoptarea unor decizii anticipative si stabilirea unui algoritm pe care trebuie sa il urmeze proiectarea
-proiectarea presupune raportarea actiunilor la trei cadre de referinta :
a) activitatea anterioara momentului in care este anticipat un anumit demers
b)situatia existenta (cunoasterea conditiilor in care se va desfasura activitatea, a resurselor a mijloacelor disponibile)
c) stabilirea modului de organizare si desfasurare a activitatilor viitoare si predictia rezultatelor ce urmeaza a fi obtinute.
Continuturile si structura proiectarii activitatii didactice
1)cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului didactic; trebuie cunoscute conditiile didactico-materiale la timpul de invatare disponibil, la nivelul de pregatire al elevului, la capacitatea lui de invatare
2)organizarea continutului procesului de instruire-consta intr-o analiza logico didactica a continutului logico informational, in vederea sistematizarii acestuia, a accesibilitatii lui, a esentializarii lui, a ritmului de parcurgere
3)precizarea scopurilor si a obiectivelor-scopul se refera la sarcina didactica fundamentala, obiectivele la modul de realizare si evaluare a scopului stabilit.
4)stabilirea activitatilor de predare-invatare.
5)stabilirea modalitatii de evaluare a rezultatelor.
1, 2,3 =conditii premergatoare activitatilor didactice, iar 4,5 =moduri de realizare si evaluare a rezultatelor obtinute .Se realizeaza anticipat .
2. Etapele proiectarii pedagogice;
*definirea obiectivelor si a sistemelor de referinta spatio – temporal;
*determinarea continuturilor;
*stabilirea strategiei optime de actiune;
*stabilirea criteriilor si a instrumentelor de evaluare
Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari:
• Ce voi face?
• Cu ce voi face?
• Cum voi face?
• Cum voi sti daca ceaa ce trebuie dacut a fost facut?
Raspunsurile la cele patru intrbari vor continua etapele proiectarii didactice:
Ce voi face?
– vizeaza obiectivele, care trebuie sa fie fixate si realizate;
– obiectivele stabilite ce va sti si ce va sti sa faca elevul dupa lectie; obiectivele trebuie formulate explicit prin utilizarea unor „verbe de actiune”.
Cu ce voi face?
– stabilirea resurselor educationale (delimitarea continutului invatarii, a resurselor psihologice, a resurselor materiale);
– un profesor este cu atat mai bine cu cat reuseste sa-l invete pe elev exact ceea ce poate elevul si are realmente nevoie; orice copil poate fi invatat ceva, cu conditia alegerii celor mai potrivite metode si mijloace de educatie.
Cum voi face?
– vizeaza conturarea strategiilor didactice optime. Imaginatia pedagogica a cadrului didactic este cea care prezideaza aleferea si combinarea, mai mult sau mai putin fericite, a metodelor, materialelor si mijloacelor folosite in invatamant. Profesorul trebuie sa stabileasca scenariul didactic.
Cum voi sti daca ceea ce trebuie facut a fost facut?
– vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor invatarii;
– o activitate didactica este cu atat mai eficienta cu cat obiectivele ei au fost realizate intr-un timp cat mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai putina oboseala si cu mai multa placere pentru efortul depus.
3). Niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice:
– 3.1 Proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru de invatamant, saptamana, ora;
– 3.2 Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect.
1) Proiectarea anuala a activitatii are in vedere o perspeciva mai indelungata asupra predarii unei discipline. Proiectarea anuala presupune:
a)definirea scopului instructiei educative urmarite in predarea acestei discipline
b)analiza structurilor continutului si delimitarea lui in capitole, teme
c)stabilirea ritmului de parcurgere a materiei
d)distribuirea timpului pe activitati de predare, de recapitulare si sinteza, si de evaluare.
Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecarui capitol, forme de evaluare.
2)Proiectarea semestriala a activitatii este o continuare si o particularizare a celei anuale .Consta in
a)programarea capitolelor pe o anumita durata de timp
b)stabilirea strategiilor utilizate in parcurgerea acelor capitole, a metodelor, procedelor, a mijloacelor de invatare, materiale didactice.
Rubrici:Obiective operationale, tema capitol, perioada de realizare, nr. ore, mijloace de invatamant.
3)Proiectarea sistemului de lectii adica a acelor lectii care au o anumita legatura unele cu altele
4) Proiectarea activitatii pe lectii –constituirea demersului educational concret, desfasurat intr-o ora didactica si in care trebuie sa fie prevazute cel putin unele elemente esentiale; proiectul unei lectii anticipeaza modul de definire al ei. El tine de anumite conditii (resuse materiale, umane dar si de o oarecare doza de realism, de idealitate). In situatiile de la clasa unele prevederi ale proiectului de lectie nu pot fi realizate.
Rubrici : obiective opearationale, (masurabile si evaluabile ), continutul informational al lectiei, strategiile didactice (metode, mijloace de invatamant, mijloace materiale), tipuri de invatare, probe de evaluare, nr. de ore, perioada
Mai exista proiectare elaborata pe: ciclu, an, semestru, saptimana, ora
In functie de orizontul de timp luat ca referinta, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica:
– proiectarea globala – are drept referinta p aerioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu scolar la un an de studiu; se concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant si a programelor scolare;
– proiectarea esalonata – are drept referinta perioade mai mici de timp si se concretizeaza in:
• planificarea anuala;
• planificarea semestriala;
• proiectarea unitatilor de invatare;
• proiectarea lectiei.
Proiecte elaborate pe: arii curriculare, disciplina scolara, tema, subiect
4. Unitate si diversitate in proiectarea activitatilor de instruire si educatie. Modele de proiectare a lectiei, a altor activititi scolare si extrascolare
(+ 5. Grile de evaluare. Criterii de autoevaluare)
Modelul 1 se refera la lectia de transimtere si asimilare a informatiilor si are mai multe variante:
– varianta introductiva – prima ora de curs;
– lectie de comunicare si insusire de cunostinte;
– varianta in care domina organizarea predarii si invatarii prin problematizare, dialog euristic si descoperire;
– lectia mixta sau combinata;
– varianta instruirii programate – invatarea cu ajutorul calculatorului.
Modelul 2 este destinat consolidarii si sistematizarii cunostintelor si se foloseste in mai multe variante:
– lectia de consolidare curenta – dupa o lectie de transmitere si asimilare;
– lectia de consolidare a cunosstintelor dupa predarea unui capitol;
– lectia de recapitulare si sistematizare finala.
Modelul 3 are ca scop verificarea si evaluarea cunostintelor prin:
– chestionare orala;
– lucrari de control;
– aplicatii practice.
Modelul 4 este destinat formarii de principii si deprinderi:
– de munca intelectuala;
– de a manui anumite unelte si masini.
Lectiile din clasa sunt completate de alte forme de organizare a procesului de invatare:
• meditatiile;
• observatiile in natura;
• temele pentru acasa;
• cercurile de elevi;
• vizitarea de expozitii, spectacole, filme;
• excursii si vizite la interprinderi, insititutii si in natura;
• grile de evaluare. Criterii de autoevaluare.
Fisa de evaluare a activitatii didactice cuprinde ca indicatori:
• proiectarea didactica 1,5p;
• realizarea activitatii didactice 5p;
• comportamentul didactic 1p;
• evaluarea 1p;
• cunoasterea elevilor 0,25p;
• autoevaluarea 0,25p;
• activitatea metodica si stintifica 0,25p;
• activitatea educativa 0,25p;
• conduita in scoala 0,25p.
Total 10p
Autoevaluarea activitatii didactice se face tot dupa acesti indicatori.
6. Moduri si forme de organizare a activitatii didactice:concept, tipologie (frontal, pe grupe, individual). Lectia activitate didactica de baza. Alte forme de organizare
Evolutia formelor procesului didactic.
Scoala apare in oranduirea sclavagista. Numarul elevilor era redus, astfel ca specificul invatarii este individualitatea. Interventia pedagogului poate fi mai bine acordata la nivelul personalitatii celui educat. Ca si dezavantaj lipseste emulatia, influenta colectivului.
Prin sec. XVI – XVIII apare invatamantul colectiv, iar in sec XVII-lea, pedagogul ceh Komenius experimenteaza invatamantul pe clase, pe lectii pe care il teoretizeaza in „Didactica Magna”. Se defineste clasa ca fiind un colectiv relativ omogen ca varsta si dezvoltare, iar lectia, o unitate de timp, prin care se transmite o secventa din continutul unei noi discipline.
Invatamantul colectiv este productiv, in sensul ca intr-o unitate de timp este invatat un numar de 30 –40 de elevi. Prin sec. XVIII – XIX a mai functionat si sistemul monitorial (Bell -Lancaster). Se incredinteaza unui invatator un numar foarte mare de elevi (300). Acesta alege 30 din cei mai buni elevi ai sai, pe care ii pregateste pentru a-i ajuta, a-i invata pe ceilalti.
Era un sistem ieftin, dar neproductiv. In 1820, apare curentul scolii noi, care pleda pentru copil, pentru cel educat care era in centrul atentiei. Pedagogul se „mula” dupa elev.
Binet impune sistemul claselor mobile : programe obligatorii si facultative, suplimentare. In functie de capacitatea elevului se putea parcurge intr-un singur an calendaristic o clasa, sau mai multe; in functie de propriul ritm elevul putea fi la o materie intr-o clasa si la alta materie in alta clasa.
Planul Dalton : inlocuirea claselor cu laboratoare in care elevii invata singuri, apoi erau verificati. Metoda are avantajul ca stimuleaza elevii sa invente independent, dar are si dezavantaje cum ar fi ca se dezvolte egoismul, scade rolul profesorului. Este mai potrivita elevilor mai mari.
Metoda complexelor consta in impartirea materiei in niste teme complexe, studiate in functie de propunerile si cerintele elevilor.
Sunt nesistatizate.(ex. Cum ne ingrijim sanatatea?).
Metoda Decroly, a centrelor de interes consta in satisfacerea unor interese, trebuinte.
Sistemul tutorial – aparut in Anglia, in secolul XX, urmarea sa se imbine invatamantul individualizat cu cel in echipe mici (2-6 elevi), profesorului revenindu-i rolul de indrumator.
Saptamanal se organizau 1-2 sedinte de aproximativ 2 ore de lucru cu profesorii, in care elevii sustineau referate, insotite de dezbateri.
Sistemul modular –dezvoltat in secolul XX, materia de studiu este impartita in secvente (module) relativ scurte, care sunt studiate teoretic si practic, in mod individual de elvi, profesorii avand rolul de consultant.
Sistemul Dottrens (secolul XX) – sistem de invatamant individualizat, prin fişe: de dezvoltare, recuperare, de lucru (exercitii), de control.
Sistemele alternative prevazute de legea invatamantului din Romania : sistemul Waldorf, sistemul Step by step.
Forma de baza a activitatii didactice este lectia.
Forme secundare de invatamant: consultatiile (pentru elevii buni, pentru cei slabi; individual sau in grupuri mici), meditatiile (clasele terminale), forme extradidactice (peridid.): cercurile, concursurile, olimpiadele
Organizarea activitatilor didactice reprezinta actiunea complexa de asigurare ordonata, disciplinara, rationala, coerenta, eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare componetelor esentiale ale procesului de invatamant – obiective, continuturi, strategii didactice, evaluarea.
Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, sistematizata a modelelor activitatilor didactice in functie de care vor fi indeplinite componentele procesului de invatamant: obiective, continuturi, strategii, evaluarea, precum si formele de activitate didactice.
Organizarea si proiectarea se conditioneaza reciproc. Ele sunt sisteme didactice deschise, maleabile, flexibile, adaptabile si creative.
Directiile principale de organizare si proiectare a procesului de invatamant privesc:
1) timpul de desfasurare a procesului de invatamant pe cicluri de studii, anual, semestrial, saptamanal, zilnic si pe fiecare ora didactica (lectie);
2) obiectivele operationale;
3) continuturile invatamantului (curriculum-ul) selectat pe grupe de discipline, cicluri de studii, clase, profile, specializari.
4)modurile de desfasurare si de organizare a activitatilor didactice (frontal, pe echipe, individual);
5) evaluarea rezultatelor scolare si realizarea feed-back – ului.
Componentele procesului de invatamant
Elementele procesului de invatamant sunt:
-obiectivele
-continuturile informationale si educationale
-caile si mijloacele de realizare a obiectivelor (metode, strategii, procedee si mijloace).
In sens restrans, continutul procesului de invatamant se numeste curriculum.
In sens larg, curriculum inseamna intregul program al activitatii educationale cu toate componentele si interactiunile dintre ele.
Continutul invatamantului, ca si componeneta a procesului de invatamant necesita o obiectivare, care se realizeaza intr-un sistem de de documente scolare:
-plan de invatamant
-programa analitica
-manualul scolar.
Continutul reflecta ceea ce se face prin invatare si in ansamblul cunostintelor, al abilitatilor (priceperi si deprinderi) intelectuale. Ansamblul cunostintelor sunt grupate intr-o serie de obiecte de invatamant numite discipline scolare.
Continutul invatamantului ar putea fi definit ca ansamblul disciplinelor scolare. Continutul invatamantului are caract social, nu e fixat odata pentru totdeauna, se modifica conf schimbarilor sociale, deoarece progresul social inseamna progres tehnic. Acest continut se reimprospateaza permanent, ceea ce determina caracterul formativ al sau.
Planurile de invatamant
Reprezinta un document oficial, intocmit de institutiile de invatamant, aprobat de Minister (daca unitatea de invatamant nu e autonoma). Se asigura continutul invatamantului pentru fiecare profil de scoala, ciclu de studiu exista plan de invatamant primar, gimnazial, liceal. E obligatoriu de aplicat pentru toate unitatile de invatamant de acelasi grad si profil. Planurile de invatamant prevad denumirile obiectelor de invatare si numarul de ore afectate pentru tot anul scolar. In planurile de invatamant sunt prevazute denumirea tipului de scoala, specializare, profil, profesia obtinuta, durata studii, sist de verificare, structura anului scolar. Disciplinele de invatamant sunt grupate pe arii curriculare. Planurite de invatamant trebuie sa asigure o anumita stabilitate in timp, sa prevada cele mai noi discipline de invatamant, sa stabileasca o pondere rationala a numarului de ore/discipline, evitandu-se exagerarile. Planurile de invatamant trebuie sa aiba un caracter relativ unitar pentru un anumit grad si profil de scoala, iar disciplinele de specialitate sa aiba o gama variata de discipline inrudite si de discipline optionale.
Programa analitica
Obiectiveaza continutul de baza al invatarii pentru fiecare obiect de invatare. Se numeste analitica pentru ca prezinta continuturile disciplinelor de invatamant pe capitole, subcapitole, uneori detaliate pana la titlurile lectiilor. Acestea sunt elaborate de specialisti ai ministerului, dublati de practicieni, psihologi etc. Sunt acte obligatorii, nu pot fi modificate. Programa ia forma unei brosuri, contine: nota introductiva (prezinta locul si importanta studierii disciplinei, obiective, indrumari metodice), repartizarea orelor pe activitati didactice (predare-invatare, laboratoare, evaluare), continutul programei-denumirea capitolelor, lectiilor, bibliografie. Programa analitica presupune o planificare calendaristica, realizata de fiecare profesor in parte la inceputul fiecarui an scolar, semestru.
Manualul scolar
E documentul in care se obiectiveaza in forma scrisa principalul continut al unei discipline de invatamant. Este elaborat de specialisti. Se elaboreaza la cel mai inalt nivel al programei. In prezent (2001) se lucreaza si dupa manualul unic, dar exista si manuale alternative. Manualul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-de ordin structural: sa includa informatii de ultima ora, sa evite grselile, interpretarile gresite, sa prezinte legatura cu alte discipline, sa se evite cunostintele de uzura morala.
-de ordin metodic: sa se foloseasca un limbaj modern de exprimare (clar, riguros), sa contina exemple, aplicatii, scheme recapitulative, grafice, ilustratii, desene etc, dupa fiecare capitol sa apara intrebari, exercitii, probleme, probe de verificare
-de ordin estetic: sa fie o carte frumoasa, intr-un format bine ales
-de ordin igienic: hartia manualului sa fie de calitate, sa se asigure o scriere vizibila (la clasele mici litere mai mari), aerisita, insotita de sublinierea ideilor mai importante. Profesorul trebuie sa cunoasca foarte bine manualul dar nu trebuie sa se limiteze la el, predarea trebuie sa respecte continutul manualului, dar nu trebuie redat intocmai.
Orarul scolar
Este un document oficial, ce izvoraste din prevederile planurilor de invatamant, asigura programarea continutului in cadrul activitatii didactice, indeosebi a celor cu caracter bilateral (predare-invatare), pe o perioadad scoalra determinata: semestru, an scolar, avand ca modul care se repeta–saptamana. El se elaboreaza de catre cadrele didactice (echipa de orar), tinandu-se cont de prevederile planului de invatamant (nr. ore/saptamana/disciplina).
Pentru ca un orar sa fie bine realizat, trebuie sa se tina cont de programarea rationala a disciplinelor si activitatilor didactice, programarea orelor numai intr-o parte a zilei pentru ca in timpul liber elevul sa poata studia individual. Nu trebuie sa apara ferestre in orarul elevilor, si trebuie respectata recreatia de catre profesor.