Proiectul – metodă complexă de evaluare individuală sau de grup, recomandată pentru evaluarea sumativă.
-subiectul este stabilit de către profesor, dar după ce se obişnuiesc cu acest tip de activitate, elevii însişi vor putea propune subiectele.
– presupune parcurgerea cel puţin a următorilor paşi :
· enunţarea sarcinii de lucru
· repartizarea responsabilităţilor în cadrul grupului
· colectrea datelor, a materialelor
· realizarea produsului
· prezentarea
– evaluează : – capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru
– capacitatea de a masura şi de a compara produsele (rezultatele)
– capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia
– capacitatea de a manevra informaţia şi de a utiliza cunoştinţe
– capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple
– capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul
– capacitatea de a realiza un produs.
– se poate derula într-o perioadă mai mare de timp, pe secvenţe determinate dinainte sau structurate circumstanţial.
– criterii de evaluare: – validitate
– elaborare şi structurare
– creativitate
– calitatea materialului utilizat
– raportare la tema proiectului
– documentare
– lucru în echipă (distribuirea şi asumarea adecvată a sarcinilor)
– calitatea rezultatelor (valorificarea în practică, aplicabilitate)
Portofoliul – o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.
– poate contine:
– lucrări scrise
– teste
– chestionare
– compuneri
– fişe
– proiecte
– informaţii despre activităţile extraşcolare la care elevul a participat
Autoevaluarea presupune:
• prezentarea sarcinii de lucru, a obiectivelor curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le atingă elevii
• încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebări legate de modul de rezolvare a unei sarcini de lucru
• încurajarea evaluării în cadrul grupului sau al clasei
• completarea la sfârşitul unei sarcini de lucru importante a unui chestionar
– are efect numai dacă este folosită în mod constant
ELABORAREA PROBEI DE EVALUARE.
Testul de evaluare didactica se constituie ca o proba complexa formulata dintr-un ansamblu de itemi, care in urma aplicarii ofera informatii pertinente referitoare la modul de realizare a obiectivelor didactice, la progresul scolar etc.
Denumirea de test docimologic, se atribuie testelor care indeplinesc o functie docimologica, adica de examinare si notare.
Testul docimologic prezinta urmatoarele avantaje:
– are un grad mare de obiectivitate;
– prezinta regurozitate in masurarea didactica si in aprecierea modului de rezolvare a problemelor continute;
– permit obtinerea de rezultate multiple
– se pot construi relativ usor
– dezv capacitatea de autoevaluare la elevi
Testul docimologic are urmatoarele componente:
– obiectivele didactice stabilite in corelatie cu continuturile de invatamant
– continuturile itemilor
– rezolvarile itemilor si modul de acordare a punctajelor
– performanta maxima specifica, care reprezinta nivelul comportamental maxim ce poate fi atins de elev;
– performanta minima admisa
Elementele din care se compune un instrument de evaluare, enunţuri, întrebări simple sau structurate, probleme, exerciţii de orice tip poartă numele de itemi.
Clasificarea itemilor: in funcţie de gradul de obiectivitate oferit de corectare :
– itemi obiectivi
– itemi semiobiectivi
– itemi subiectivi (cu răspuns deschis)
I Itemi obiectivi,caracterizaţi prin :
– asigrarea obiectivităţii în evaluare şi notare
– fidelitate ridicată
– permit un feed-back rapid
– capacitatea de a testa un număr mare de elemente de conţinut
1. Itemi cu alegere duală- alegerea răspunsului corect din două variante posibile, de tipul : adevărat-fals, corect-incorect, da-nu, fapt-opinie, cauză-efect etc.
Avantaje :
– obiectivitate
– eficienţă (pot acoperi un număr mare de obiective şi de conţinuturi într-un timp relativ scurt de testare)
– uşurinţă în notare
Limite :
– nu pot evalua creativitatea şi nici capacitatea de sinteză
– pot fi rezolvaţi relativ uşor prin ,,ghicirea,, răspunsului (şansa de 50%)
– utilizarea frecventă poate produce un efect negativ asupra învăţării
2. Itemi cu alegere multiplă- acest item este format dintr-un enunţ (premisă) urmat de un număr de opţiuni din care elevul trebuie să aleagă soluţia corectă .
Avantaje :
– obiectivitate şi fidelitate mare
– eficienţă
– uşurinţă de notare
– posibilitate redusă de ,,ghicire,, a răspunsului
Limite :
– nu pot evalua creativitatea şi capacitatea de sinteză
3. Itemii de asociere-acest item, presupune stabilirea unor corespondenţe, asocieri între elementele distribuite pe două coloane : pe una, premisele, iar pe cealaltă soluţiile.
Avantaje :
– obiectivitate şi fidelitate mare
– eficienţă
– uşurinţă în notare
Limite :
– nu pot măsura rezultate ale învăţării situate la niveluri cognitive superioare precum analiza şi sinteza
– utilizarea frecventă poate produce un efect negativ asupra învăţării
În realizarea itemilor de asociere tip pereche, pentru a evita ghicirea soluţiilor prin eliminare, numărul acestora trebuie să fie mai mare decât al premiselor.
II. Itemii semiobiectivi, caracterizaţi prin:
– pot testa o gamă largă de capacităţi intelectuale
– plasează elevul într-o situaţie cognitivă cu un grad de complexitate ridicat
– permit utilizarea unor materiale auxiliare
1. Itemii cu răspuns scurt/de completare- acest tip de item solicită elevul să formuleze un răspuns scurt , să completeze o afirmaţie în aşa fel încât aceasta să dobândească sens şi valoare de adevăr.
Avantaje:
– validitate şi aplicativitate mare
– evaluează atât capacităţile cognitive inferioare, precum cunoaşterea şi înţelegerea, cât şi medii, precum aplicarea
– pot acoperi o arie amplă de conţinuturi cu ajutorul unui număr relativ de itemi
Limite:
– elaborarea răspunsului nu solicită dezvoltarea unor capacităţi cognitive complexe precum analiza, sinteza şi rezolvarea de probleme
În realizarea itemilor cu răspuns scurt, răspunsurile solicitate trebuie să fie relevante pentru evaluarea unei abilităţi.
2. Itemii de completare- sunt de fapt o variantă mai ,, pretenţioasă,, a itemilor cu răspuns scurt. Ei solicită producerea unui răspuns al cărui rol este să întregească un enunţ lacunar sau incomplet.
Avantaje:
– validitate şi aplicabilitate mare, evaluează atât capacităţile cognitive inferioare (cunoaştere şi înţelegerea) cât şi medii precum aplicarea
– pot acoperi o arie amplă de conţinuturi
Limite:
– elaborarea răspunsului nu solicită dezvoltarea unor capacităţi cognitive complexe precum analiza, sinteza, rezolvarea de probleme.
În realizarea itemilor de completare, formulările prea ample ale cerinţelor sunt de evitat.
3. Întrebări structurate – sunt itemi care conţin mai multe sarcini de lucru şi care fac trecerea de la itemii obiectivi la itemii subiectivi.
Este vorba de un anumit număr de aplicaţii având ca punct de plecare acelaşi material-suport (un text, o hartă, o ilustraţie).
Avantaje:
– permit utilizarea unor materiale suport stimilative
– oferă posibilitatea testării unei game largi de abilităţi
– se pot realiza cerinţe variate ca şi grad de dificultate
Limite:
– este dificil de apreciat gradul de dificultate al cerinţelor
– schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece ea trebuie să aibă în vedere o varietate de modalităţi de exprimare a soluţiilor
În realizarea întrebărilor structurate, materialul-suport trebuie să fie adecvat nivelului de înţelegere al elevului .
III. Itemii subiectivi -caracteristici generale:
– permit evaluarea unor rezultate complexe ale învăţării, abilităţi de tip analiză, argumentare, sinteză
– corectarea şi notarea nu prezintă un grad mare de obiectivitate
– sunt proiectaţi şi utilizaţi pentru obiective şi situaţii de evaluare în care interesează în mod deosebit demersul subiectului în producerea unui răspuns, nu întotdeauna unul singur posibil şi corect.
1. Eseul structurateste o compunere ce tratează o anumită temă, indicată în cerinţă. Tema la rândul ei presupune un număr variabil de cerinţe, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului. Ordinea integrării cerinţelor nu este obligatorie, eseul structural vizând atât cunoştinţele punctuale ale elevului, cât şi creativitatea şi originalitatea.
Avantaje:
– proiectarea necesită un timp relativ redus
– nu necesită auxiliare
Limite:
– acoperă o arie mică de conţinuturi, deşi timpul necesar pentru elaborarea răspunsului este în general mare
– schema de notare este greu de realizat
Schema de notare trebuie realizată în relaţie cu instrucţiunile privind rezolvarea.
2. Eseul libereste o compunere în care se indică tema ce va fi tratată, elevul fiind cel ce decide asupra parcursului, aşadar asupra aspectelor pe care este necesar să insiste, precum şi asupra ordinii în care acestea vor fi integrate în cuprinsul textului.
Avantaje:
– proiectarea necesită un timp redus
– nu necesită materiale auxuiliare
Limite:
– acoperă o arie mică de conţinuturi
– necesită mult timp pentru evaluare
– fidelitatea este scăzută
Utilizarea lui încurajează activităţile creatoare şi critice, precum argumentarea unor opinii, analiza situaţiilor complexe. În realizarea eseului liber, alegerea temei trebuie realizată în funcţie de obiectivul de evaluare şi în paralel cu schema de notare.
3. Rezolvarea de problemeacest tip de item se referă la o situaţie-problemă, sarcină de lucru în care elevul se confruntă, în general, cu un caz pentru care nu există o soluţie învăţată anterior, o unică soluţie. Scopul este de a pune elevul să-şi folosească cunoştinţele şi deprinderile însuşite la obiectul respectiv, dar nu numai, pentru a formula o posibilă soluţie a problemei.
Avantaje:
– poate fi utilizată în cadrul oricărei discipline
– permite folosirea de materiale-suport
– oferă posibilitatea testării unei game largi de abilităţi
– stimulează gândirea critică
Limite:
– schema de notare este mai dificil de realizat, deoarece există o varietate de modalităţi de exprimare a soluţiilor
– necesită mult timp pentru evaluare
În realizarea rezolvărilor de probleme , situaţia-problemă trebuie să fie în concordanţă cu vârsta şi nivelul de pregătire al elevului, iar formularea cerinţelor să fie adecvată obiectivului de evaluare.