AnnaE
#0

Definitie: Predicatul este partea principală de propozitie care arată ce face, cine este, cum este, ce este subiectul.

Predicatul răspunde la întrebările:

Ce face subiectul?
Ce este subiectul ?
Cum este subiectul ?

 

B. Clasificare

 

1. Predicat verbal
2. Predicat nominal

 

1. Predicatul verbal – exprimat printr-un verb la modul personal, arată ce face subiectul, impreuna cu Sb. Sau fără el poate contrui o propoziție de sine stătătoare
Exp. – verb la modurile personale:
Indicativ: Eu merg la scoala.

Imperativ: Du-te!

Conjunctiv: Să citim cu toții.

Conditional-optativ: Ar compune o scrisoare.

Verb la cele 3 diateze:

Activă: Eu învăț la gramatică.

Pasivă: El este invățat de profesor.

Reflexivă: El iși face temele.

– Intejecție predicativă: Hai la noi!, Iată o vază!
– Locuțiuni verbale: Îmi aduc aminte de tine., A luat-o la fugă pe drum.

 

Predicatul nominal

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ + nume predicativ.

 

Verbul copulativ:

– face legătura între subiect şi numele predicativ;
– nu are înţeles de sine stătător, fiind verb nepredicativ;
– nu este la un mod personal în predicatul nominal.

Verbul copulativ de bază este a fi. Mai pot funcţiona ca verbe copulative şi verbele: a deveni, a ajunge, a se face, a ieşi, a rămâne, a însemna.

 

Numele predicativ precizează caracteristica subiectului.

 

Numele predicativ poate fi exprimat prin:

 

1. Substantiv:

Omul este o fiinţă raţională.

Masa este de brad.

Casa este a bunicului.

 

2. Adjectiv:

Cerul este senin.

 

3. Pronume:

– Acesta e caietul tău? – Da, e al meu.

 

4. Numeral:

El este a treilea.

 

5. Verb la infinitiv sau supin:

Datoria noastră este de a învăţa.

Ei sunt de invidiat.

 

6. Adverb:

Aşa este el.

 

Numele predicativ este:

– simplu = când este exprimat printr-un singur termen ( Ina este cuminte.);
– multiplu = când este exprimat prin doi sau mai mulţi termeni ( Ina este cuminte şi simpatică.).
Între termenii numelui predicativ multiplu se pune virgulă sau se pune un cuvânt de legătură: şi, sau, ori etc.

Verbul a fi este:

copulativ ( Mănuşile sunt groase.);
predicativ ( Dan este acasă.);
auxiliar ( El ar fi mers acasă.)