Interjectia. Definitie. Felul interjectiilor. Punctuatia interjectiei
Interjectia este o parte de vorbire neflexibila
– se foloseste exclamativ
– exprima : senzatii, stari sufletesti, indemnuri
– reproduce sunete din natura (onomatopee)
Felul interjectiilor :
simple : a,ah,au,ai,hm,miau,tii,uf,vai,zau etc
compuse : hei-rup, cip-cirip, tic-tac, cotcodac, cioc-poc…etc
Atentie !!!!! Interjectiile simple repetate nu trebuie confundate cu interjectiile compuse (cioc-cioc!; piu-pui!; pic-pic!)
Interjectiile de adresare:
prin care :
– emitatorul se adreseaza direct unei persoane (măi,tu,bă(i),bre)
– se atrage atentia receptorului asupra unei situatii (ia….,iată,hei,uite)
Punctuatia interjectiei
– Dupa interjectie se pot folosi virgula sau punctul, in functie de intensitatea senzatiei sau a zgomotului
– dupa semnul exclamarii cerut de interjectie, enuntul continua cu litera mica
– de la interjectii se pot forma, prin derivare, verbe
Exemple : miorlau! tic-tac!, ham-ham!, tranc!, zdrang!, groh-groh!, beh!, chiț-chiț!, cirip!
mirolau – a miorlăi
tic-tac – a a ticăi
groh-groh – a grohăi
ham-ham – a hămăi
Functiile sintactice ale interjectiei:
– fara functie sintactica;
* Ah!(Vai! Văleu!) m-am ars!
– predicat verbal
* Eu, atunci, țuști! in apa.
– nume predicativ
* E vai de tine
– complement circustantial de mod
* Zbura fâl-fâl