Viewing Single Post
AnnaE
#0

Interjectia. Definitie. Felul interjectiilor. Punctuatia interjectiei

Interjectia este o parte de vorbire neflexibila

– se foloseste exclamativ

– exprima : senzatii, stari sufletesti, indemnuri

– reproduce sunete din natura (onomatopee)

Felul interjectiilor :

simple : a,ah,au,ai,hm,miau,tii,uf,vai,zau etc

compuse : hei-rup, cip-cirip, tic-tac, cotcodac, cioc-poc…etc

Atentie !!!!!  Interjectiile simple repetate nu trebuie confundate cu interjectiile compuse (cioc-cioc!; piu-pui!; pic-pic!)

Interjectiile de adresare:

prin care :

– emitatorul se adreseaza direct unei persoane (măi,tu,bă(i),bre)

– se atrage atentia receptorului asupra unei situatii (ia….,iată,hei,uite)

Punctuatia interjectiei

– Dupa interjectie se pot folosi virgula sau punctul, in functie de intensitatea senzatiei sau a zgomotului

– dupa semnul exclamarii cerut de interjectie, enuntul continua cu litera mica

– de la interjectii se pot forma, prin derivare, verbe

Exemple : miorlau! tic-tac!, ham-ham!, tranc!, zdrang!, groh-groh!, beh!, chiț-chiț!, cirip!

mirolau – a miorlăi

tic-tac – a a ticăi

groh-groh – a grohăi

ham-ham – a hămăi

Functiile sintactice ale interjectiei:

– fara functie sintactica;

* Ah!(Vai! Văleu!) m-am ars!

– predicat verbal

* Eu, atunci, țuști! in apa.

– nume predicativ

* E vai de tine

– complement circustantial de mod

* Zbura fâl-fâl