Morfologia – partea gramaticii care studiaza partile de vorbire Curs IV – 27 oct. 2014/ h: 18,00)
– inseamna flexiune, adica schimbarea formei unui cuvant
– cuvintele sunt alcatuite din radacina tema si afixe
– cuvintele au diverse valori morfologice in functie de context
– ele isi pot schimba forma in functie de : declinare (pentru flexiunea nominala) si conjugare (pentru flexiunea verbala)
Categoriile gramaticale conform gramaticii traditionale sunt :
– numarul = indica daca este vorba de un singur obiect sau de mai multe, daca actiunea are un singur autor sau mai multi
– genul = masculin/feminin/neutru
– cazul = este reprezentat de schimbarile cuvintelor pentru a vedea rolul lor in propozitie
– diateza = exprima raportul intre actiune si autorul ei
– modul = indica daca actiunea este reala, ireala sau posibila
– timpul = sugereaza momentul in care se petrece actiunea, prezent, trecut, sau viitor
– gradele de comparatie = marcheaza intensitatea unei insusiri
– unele sunt specifice clasei nominale si altele claselor verbale (modul, gradul de comparatie, timpul).
Morfologia si sintaxa apar integrate deoarece vocabularl limbii romane se grupeaza in clase de cuvinte care au trasaturi sintactice comune.
– partile de vorbire pot fi deschise (adica se pot imbogati oricand: substantivul, verbul, adjectivul) si inchise care primesc reactii moi in mod exceptional (numeralul si partile neflexibile)
– clasele gramaticale – clase eminamente lexicale (semnificatie proprie : substantivul, adjectivul, verbul)
– clase functionale – care au rol gramatical (adverbul sau amestec lexico-functionale – prepozitia(dinspre,inspre)
Marci flexionale – indica anumite elemente care pot fi : de tip sintetic prin prezenta unui afix gramatical (articolul – copil-u-l), de tip analiticadica prezenta unor morfeme libere (gradele de comparatie – un copil, mai inteligent) si de tip mixt unde apare si un afix gramatical si un morfem liber ( al copilului).
Sintaxa – parte a gramaticii care se ocupa de combinarea cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in fraze.
– intre cuvintele dintre o propozitie sau o fraza se stabilesc raporturi de subordonare, ordonare sau interdependenta.
Relatiile de coordonare – se stabilesc intre parti de propozitie de acelasi fel sau propozitii de acelasi fel
* conjunctii coordonatoare copulative : Ioana si Maria merg la teatru ; Vreau sa merg la munte si sa fac alpinism
* conjunctii coordonatoare adversative : Elevii merg la film si profesorii ii insotesc
* conjunctii coordonatoare disjunctive : Studentii au examen sau colocviu maine ?
* conjunctii coordonatoare conclusive : Viata este scurta, deci trebuie traita
* justapunere : Ele sunt frumoase, destepte, inteligente
Relatiile de subordonare – se stabilesc intre o parte de propozitie secundara si una principala sau intre o subordonata si regenta ei.
La nivelul propozitiei se stabileste prin forma pe care o ia cuvantul (fata mamei), acord (Fata frumoasa a luat nota 10 la examen – adjectivulfrumoasa se acorda in gen, numar si caz cu substantivul fata) sau prin prepozitii (cartea de la bunica)
La nivelul frazei subordonarea se stabileste prin :
* conjunctii subordonatoare (că, să, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, încât etc) : Nu se stie dacă spune adevarul
* locutiuni conjunctionale subordonatoare ( cu toate că, pentru că, măcar, că, măcar să, etc) : Nu spunea nimic, chiar dacă il obligai
* adverbe relative/nehotarate (unde, cum, când, oricând, oricum) : Ma intreb unde a fost plecat doua saptamani.
Relatia de interdependenta – se stabileste intre doua parti de propozitie (subiect-predicat), subiectul impune predicatului numarul si persoana iar predicatul impune subiectului cazul Nominativ
Propozitia – este o comunicare cu un singur predicat si reprezinta ce ai mica unitate a sintaxei
Propozitiile se clasifica astfel :
- dupa scopul comunicarii : a) enuntiative : Sorina citeste o carte interesanta(ofera o informatie)
- b) interogative : Cine a avut aceasta initiativa ?( cere o informatie)
Iar in functie de intonatie amandoua pot fi exclamative sau neexclamative.
- dupa aspectul predicatului : a) pozitive : Ana spune adevarul
- b) negative : Valentin nu s-a prezentat la examen
- dupa structura : a) simple : Copilul plange
- b) dezvoltate : Copilul obosit plange tare
- dupa rolul pe care il are in fraza : a) principale : Mihai a castigat un premiu(1)/ pe care il dorea(2)
- b) secundare sau subordonate : Am decis(1)/ sa plec devreme pentru a ajunge la timp(2)
- c) regente – propozitiile de care depind alte propozitii; pot fi principale sau subordonate : Mi-a demonstrat(1)/ ca nu poate(2)/ sa taca(3)/
– propozitia 1 este principala su regenta propozitia 2
– propozitia 2 este secundara si regenta pentru propozitia 3
- d) incidente – este independenta fata de context : Ivan a mintit(1)/ spune Natasa(2)
– propozitia 2 este incidenta, poate lipsi din context si prima propozitie are sens.
Partile de propozitie indeplinesc o anumita functie sintactica si se pot transforma prin expansiune in propozitii subordonate.
Propozitiile subordonate prin contragere se pot transforma in parti de propozitie. De exemplu subiectul se poate transforma in propozitie subordonata subiectiva: Lenesul mai mult alearga.
Cine este lenes(1) mai mult alearga
Morfologia si sintaxa apar intrepatrunse deoarece partile de vorbire au functie sintactica, prepozitiile impun un anumit regim cazual, cuvintele suporta modificari de forma pentru a indeplini o anumita fucntie sintactica.
Intonatia determina sensul unei fraze. Exemplu : Mergi la Olanesti – reprezinta o propozitie prin care emitatorul face o afirmatie
Mergi la Olanesti ? – in aceasta situatie intonatia este interogativa, emitatorul cerand o informatie
Mergi la Olanesti ! – reprezinta o propozitie exclamativa care exprima un ordin