AnnaE
#0

Substantivul

Partea de vorbire flexibila care exprima obiecte(casa, masa), fiinte(mama, baiat), fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare), insusiri(uratenie, albastrul), stari sufletesti(bucurie, tristete) sau actiuni(statul, mersul)

– poate fi insotit de un articol si poate primi determinari ale unui adjectiv (casa rosie) sau al unui numeral (5 studenti)
– avem locutiunea substantivala care reprezinta grupul de cuvinte de sensul unitar al unui substantiv (parere de rau- regret)
– cuvintele care intra in componenta unei locutiuni isi pierd sensul lor initial.

Substantivele sunt de doua feluri : –comune si proprii sau simple(casa, Maria) si compuse(floarea-soarelui, Campulung))
Substantivele se caracterizeaza prin numar (singular si plural).
Exista substantive defective de plural adica cu forme numai de plural (faina, catolicism) sau substantive defective de singular (zori, câlți, icre)

Substantivele proprii nu au flexiune (Ioana, Romania, Mures)
Substantivele colective care denumesc o totalitate doar cand sunt la singular se acorda cu verbul la singular (tinerimea are/ nu tinerimea au).

Categorii gramaticale ale substantivului:
Genul – categorie gramaticala care macheaza prin desinente ideea de animate (sex barbatesc si femeiesc) si de inanimate

Genul se determina prin numarare
– masculin : baiat/baieti; lup/lupi = un/doi
– feminin : fata/fete; ursoaica/ursoaice = o/doua
– neutru : scaun/scaune; foc/focuri = un/doua

Numarul -este o categorie gramaticala care exprima ideea de cantitate (unul – mai multi_
–singular = exprima un singur obiect : masa, scaun, fata etc
–plural = exprima mai multe obiecte : mese, scaune, fete, etc
– au forme numai pentru singular = sunt in general nume de materii, stari, insusiri: catolicism, curaj, aur, mazare
– au forme numai pentru plural : zori, icre, ochelari

Desinenta – este sunetul sau grupul de sunete de la sfarsitul substantivului prin care indica numarul acestuia E

exemplu : elev-elevi, basma-basmale, cuier-cuiere

Substantivele se pot numara : o-doua, un-doi, un-doua
 

Cazurile substantivului :

Nominativ 
* subiect : Baiatul traverseaza strad
* nume predicativ : El a iesit profesor
* apozitie : Sora mea Florentina a iesit medic
* element predicativ suplimentar : El a fost numit director

Acuzativ

* complement direct : Citesc o carte. L-am vazut pe elevul fruntas
* complement indirect : Ma gandesc la examene
* atribut substantival prepozitional : Foile de placinta sunt proaspete
* nume predicativ : Mobila este din lemn
* complement circumstantial de loc : Merg la scoala (unde?)
* complement circumstantial de mod : A durat zile intregi pana a aflat adevarul.
* complement circumstantial de cauza : Moare de frica
* complement circumstantial de scop : Invata pentru examen
* complement de agent : Cartea a fost citita de studenti

Genitiv

* atribut substantival genitival : Cartea Sorinei era pe masa
* nume predicativ : Cartea noua este a profesoarei
* complement indirect : S-a repezit asupra elevilor
* complement circumstantial de loc : Vad o masina inaintea elevilor
* atribut substantival prepozitional : Gradina din jurul casei era bine ingrijita

– prepozitiile specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia
– locutiuni prepozitionale : in jurul, in preajma, de-a lungul

Dativul

* complement indirect : Ii dau copilului stiloul
* complement circumstantial de loc : Sta locului
* atribut : Stefan domn al Moldovei a dus multe batalii
* nume predicativ : El este impotriva obiceiurilor parintilor

– prepozitii specifice dativului : gratie, multumita, datorita, conform, contrar
– cazurile dativ si genitiv se diferentiaza prin subordonarea nominala pentru genitiv si verbala pentru dativ.

Vocativ

* exprima o chemare, este cazul adresarii directe
* este, in general, folosit pentru substantive nume de persoana
* nu are functie sintactica : Vladimire, vino acasa !
* punctuatia specifica : virgula sau semnul exclamarii
* sunstantivul in vocativ poate primi determinatii.

 

Cazurile substantivului

– este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o anumita functie sintactica in propozitie.

– in limba romana sunt cinci cazuri : nominativ, genitiv, dativ, acuzativ si vocativ

Functii sintactice

NOMINATIV

1. subiect – cine? ce ? Vasilica spala rufe

2. nume predicativ – ce face ? Vladimir este student

3. atribut substantival apozitional (apozitie simpla sau dezvoltata)

Prietenul meu, Cristian, este antrenor (care prieten?)

4. element predicativ suplimentar

Pe Sorina o vad studenta la Drept (cum o vad ?)

Nota bene : de obicei apozitia se intalneste in cazul nominativ (N), indiferent de cazul substantivului determinat

GENITIV

1. nume predicativ – Caietul este al elevului

2. atribut substantival genitival – (al cui, a cui ai cui, ale cui)

Sfarsitul filmului a fost captivant (al cui sfarsit? – al filmului)

3. atribut substantival apozitional

Casa lui Sorin, adica a nepotului meu, a fost renovata

4. atribut substantival prepozitional

Lupta contra drogurilor trebuie continuata.

Masina din fata blocului este noua (care?)

Prepozitii specifice genitivului : asupra, deasupra, contra, impotriva, inaintea, inapoia, dedesubtul, indaratul, imprejurul – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv

Locutiuni prepozitionale specifice genitivului (sunt formate din prepozitie + substantiv articulat cu articol hotarat) – urmate de un substantiv, pronume sau numeral in genitiv :in urma, in fata, in spatele, in dreapta, in stanga, in inima, la margine, in mijlocul, in ciuda, din cauza, din pricina, de-a lungul, in adancul, in susul, in josul, in dreptul, in fundul, in decursul, la inceputul, la sfarsitul, pe vremea in folosul etc.

ATENTIE !!!!!!!

Sa nu se confunde locutiunile prepozitionale specifice genitivului cu locutiunile adverbiale : in fata, in spate, in mijloc sau cu adverbele : deasupra, inainte, dedesubt, indarat, imprejur..etc., care nu sunt urmate de substantiv, pronume sau numeral in genitiv.

5. complement indirect

Tinerii lupta impotriva coruptiei (impotriva cui)

Mereu am luptat impotriva minciunii

6. complement circumstantial de loc

Masina s-a oprit in fata blocului (unde?)

Zmeul plutea deasupra caselor

7. complement circustantial de timp

Pe vremea bunicilor, oamenii erau mai credinciosi (cand?)

S-a intors acasa inaintea orei optsprezece

8. complement circumstantial de mod

Pasarea zboara contra vantului (cum?)

Ei vaslesc contra curentului

9. complement circustantial de cauza

Am intarziat din cauza ploii (din ce cauza?)

N-am putut veni din cauza gerului

10. complement circumstantial de scop

Am actionat in folosul copiilor (cu ce scop?)

Am strans bani in vederea excursiei

 

CAZUL DATIV

1. complement indirect

I-am adus prietenului meu Dan o carte (cui?)

I-am dat Adelei o manusa

2. complement circumstantial de mod

Am castigat meciul, conform (potrivit) previziunilor noastre

El a procedat conform planului nostru (cum?)

3. complement circumstantial de loc

De ce nu stai locului ?

Puii stau lipiti pamantului. Stai locului (unde?)

4. complement circumstantial de cauza

Accidentul s-a produs datorita intretinerii defectuase a masinii (din ce cauza?)

Am luat nota buna datorita sarguintei

5. nume predicativ

Copilul este aidoma parintilor

Scorul a fost contrar previziunilor

View All Previous Posts
AnnaE
#3

Exerciţii recapitulative
Substantivul.

Încercuiţi varianta corectă de răspuns:

1. Substantivul este:

a. partea de vorbire care denumeşte fiinţe, fenomene ale naturii, obiecte.
b. partea de vorbire care denumeşte însuşiri, calităţi omeneşti.
c. partea de vorbire care denumeşte acţiuni.

2. Substantivul răspunde la întrebările:

a. Cine? Ce?
b. Ce face? Ce a făcut? Ce va face?
c. Care? Ce fel de?

3. Substantivul are … forme de număr:
a. 2
b. 1
c. 3

4. Substantivul are … forme de gen:

a. 3
b. 2
c. 1

5. Substantivul se declină la … cazuri.
a. 2
b. 4
c. 5

6. Cazurile substantivului sunt:

a. Nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, facultativ;
b. Nominativ, genitiv; acuzativ, vocativ; gramativ;
c. Nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ.

7. Substantivul se acordă în gen, număr şi caz cu:
a. Verbul
b. Adjectivul
c. Nu se acordă cu nimeni.

8. Substantivul de cele mai multe ori îndeplineşte funcţia sintactică de:

a. Subiect
b. Predicat

9. Substantivul poate fi:

a. Comun
b. Propriu
c. Comun şi propriu

10. Care din listele de cuvinte sunt numai substantive:

a. Copac, fiu, casă, viscol, lucitor.
b. Vişină, gherghef, foc, învaţă.
c. Caise, literatură, pix, camion, rubrică.

AnnaE
#4

Recapitulare :

SUBSTANTIVUL

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte,fenomene ale naturii,fiinte.

 

Clasificare
1. După înţeles:
a) comune
b) proprii

2. După formă:
a) simple: grădină, floare, Iaşi
b) compuse:
– prin alăturare cu cratimă: cal-de-mare
– prin alăturare cu blanc: Mihai Viteazul
– prin contopire: binefacere, bunăstare
– prin abreviere: FMI, OPC, OZN

 

Substantivele colective sunt substantive cu formă de singular şi înţeles de plural: tineret, ţărănime, tufiş, armată, grup, mulţime.

 

Substantive defective de număr:
– cu formă numai de singular: aur, lapte, foame, unt, Olt
– cu formă numai de plural: icre, spaghete, blugi, Bucegi

 

Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinţă) cu o formă pentru masculin şi alta pentru feminin: prinţ – prinţesă, gâscă – gâscan, unchi – mătuşă.

 

Substantivele epicene sunt substantive care au o singură formă pentru masculin şi feminin: cămilă, cioară, maimuţă, şobolan.

 

Categorii gramaticale
a) genul:
– masculin: un – doi (pom)
– feminin: una – două (fată)
– neutru: un – două (tablou)
b) numărul:
– singular (pom, elevă, creion)
– plural (pomi, eleve, creioane)
c) cazul:
– nominativ

1. Subiect: Elevul scrie.
2. Nume predicativ: Fratele meu este elev.
3. Atribut apoziţional: Prietena mea, Maria, este elevă.
– genitiv:

1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou.
2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent.
3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei.
4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor.
5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului.
6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului.
7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului.
8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului, maşinaa derapat.
– dativ:

 

1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor.
2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte.
3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare.
4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului.
5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului.
– acuzativ:

 

1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut.
2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă.
3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu.
4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei.
5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata.
6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat în bancă.
7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul.
8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă.
9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen.
– vocativ:

 

Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări.
Exemplu: Vino aici, băiat!

 

Model de analiză
“De treci codri de aramă…”
de aramă = substantiv simplu, comun, feminin, singular, defectiv de plural, caz acuzativ, atribut substantival prepoziţional

 

Locuţiuni substantivale
“Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei…”
aducerea-aminte = amintirea
Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv.

Trăsături
– nu se pot analiza separat
– nu se pot declina
– au forme de singular şi de plural
– pot primi articol
– se analizează ca un substantiv

 

Funcţii sintactice
a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.
b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.

 

Schimbarea clasei gramaticale
– substantive provenite din adjectiv: tânărul, roşul, voinicul, un bătrân
– substantive provenite din pronume personale: eul
– substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea
– substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei
– substantive provenite din verb: scrisul, mâncatul, suferindul, vorbitul
– substantive provenite din adverb: aproapele, binele, răul, greul
– substantive provenite din prepoziţie: o contră
– substantive provenite din interjecţie: oful, hopul, fâşul