AnnaE
#0

 

Pronumele

 

Definitie – este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv

 

 

Felurile pronumelui:

 

1. Pronumele personal – desemneaza diferite persoane, el are forme diferite pentru cele trei persoane: la singular (eu, tu, el/ea) si la plural (noi, voi, ei/ele).

 

La dativ si acuzativ se folosesc si formele neaccentuate si cele accentuate.

 

Forme accentuate :

 

Nominatv: eu       tu       el(ea)      noi        voi        ei(ele)

Genitiv:        lui(ei)                                           lor(are pers.a III-a)

Dativ:       mie     tie      lui(ei)      noua      voua      lor

Acuzativ: (pe)mine         (pe)el      (pe)noi   (pe)voi   (pe)ei/ele

(pe)tine          (pe)ea

Vocativ:              tu!                                 voi!

 

 

Forme neaccentuate :

 

Nominativ,Genitiv si Vocativ nu au forme neaccentuate

Dativ:     imi,mi      iti,ti    îi,i           ne,ni      vă,vi     le,li

Acuzativ: ma,m-      te,te-  îl,l,o        ne         vă         îi,l,le

 

 

Observam:

– ca pronumele personal are forme pentru vocativ numai la persoana a doua singular si plural

– la cazul acuzativ, formele accentuate sunt insotite totdeauna de prepozitii (pe,la,spre,de la, cu etc)

– pronumele dânsul,dânsa,dânșii,dânsele sunt pronumel personale la persoana a II-a. NU SUNT PRONUME DE POLITETE

 

 

Functiile sintactice ale pronumelui personal:

 

a) subiect : in N: Ea(Dânsa) a publicat o carte.

G: Ai lui au plecat in excursie. (exceptie)

Ac: Au plecat dintre noi la mare. (exceptie)

 

b) nume predicativ : in N: Colegul meu este el.

G: Stiloul este al lui.

D: Noi suntem asemenea lui.

Ac: Cartea este pentru el.

 

c) atribut pronominal: 

– in G: Poseta ei (dânsei) este frumoasa..

– in G (cu prepozitie sau locutiune prepozitionala):

 

Decizia impotriva ei a fost nedreapta.

Vilele din jurul lui sunt grozave.

– in D cu prepozitie : Succesul gratie lui a fost mare.

– in D posesiv, fara prepozitie : Haina-ti este moderna.

 

Fata îi este pătată.

– in Ac : – cu prepozitie : Cadoul pentru el este valoros.

– cu locutiune prepozitionala : Calatoria impreuna cu el este relaxanta.

– in N (atribut apozitional): Prietenul meu, el (dânsul), va pleca.

– in G (atribut apozitional) : Cartile Sorinei, adica ale ei, sunt aici.

– in D(atribut apozitional): Sabinei, adica ei, i-am spus adevarul.

– in Ac(atribut apozitional): Pe Wanda, adica pe ea, am vazut-o in parc.

 

 

d) complement direct 

– in Acuzativ:

 

L-am vazut pe strada pe Vlad.

(c.d. anticipat)          c.d.

 

Pe Robert l-am vazut.

c.d.           c.d. reluat

 

e) complement indirect

– in D:     I-am dat o carte lui Stefan.

c.i. anticipat       c.i.

 

 Lui Cristian i-am dat o carte.

c.i.             c.i. reluat

– in Ac: Ieri ma gandeam la voi.

– in G:   Luptam contra lui.

 

 

f) complement de agent : Lucrarea a fost compusa de el

 

 

g) complement circumstantial de loc :

– in G: M-am oprit inaintea lor.

– in D: Am mers in fata-i.

– in Ac: Toti alergam spre voi.

 

 

h) complement circumstantial de timp:

– in G: Am sositinaintea lor.

– in D: Am venit la facultate inaintea-i.

– in Ac: Toti alergam spre voi.

 

 

i) complement circumstantial de mod:

– in G:  Stiloul este la fel de bun ca al lui.

– in D:  Am invatat asemenea lui.

– in Ac: Liliana scrie ca mine. (complement de mod comparativ)

 

 

j) complement circumstantial de cauza :

– in G:   Am pierdut din cauza lui.

– in D:   Am intarziat din cauza-i.

– in Ac:  Tata m-a pedepsit pentru tine.

 

 

k) complement circumstantial de scop:

– in G: Toata viata ai muncit in scopul lui.

 

 

l) complement circumstantial conditional:

– in G:  In locul lui nu ti-as fi dat.

– in D: In locu-i n-as fi venit.

 

 

m) complement circumstantial concesiv:

– in G: In ciuda lui n-as fi venit.

– in D: In ciuda-ti tot am venit.

AnnaE
#1

PRONUMELE

 

Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.
Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.

 

Funcţii sintactice

1. Subiect: Noi pregătim un spectacol.
2. Nume predicativ:
– nominativ: Elevul este el.
– acuzativ: Florile sunt pentru ea.
– genitiv: Cărţile sunt ale lui.
3. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.
4. Complement direct: Am văzut-o pe ea.
5. Complement indirect:
– dativ: I-am dat cartea.
– acuzativ: Se bizuie pe mine.
6. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.
7. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.
9. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.

 

Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
– un substantiv: mâna-ţi albă
– un adjectiv: alba-ţi mână
– un verb: Ţi-am ascultat sfatul.

Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.

Dativul etic
Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Exemplu:
Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti…

Dativul etic nu are funcţie sintactică.