Pronumele
Definitie – este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv
Felurile pronumelui:
1. Pronumele personal – desemneaza diferite persoane, el are forme diferite pentru cele trei persoane: la singular (eu, tu, el/ea) si la plural (noi, voi, ei/ele).
La dativ si acuzativ se folosesc si formele neaccentuate si cele accentuate.
Forme accentuate :
Nominatv: eu tu el(ea) noi voi ei(ele)
Genitiv: lui(ei) lor(are pers.a III-a)
Dativ: mie tie lui(ei) noua voua lor
Acuzativ: (pe)mine (pe)el (pe)noi (pe)voi (pe)ei/ele
(pe)tine (pe)ea
Vocativ: tu! voi!
Forme neaccentuate :
Nominativ,Genitiv si Vocativ nu au forme neaccentuate
Dativ: imi,mi iti,ti îi,i ne,ni vă,vi le,li
Acuzativ: ma,m- te,te- îl,l,o ne vă îi,l,le
Observam:
– ca pronumele personal are forme pentru vocativ numai la persoana a doua singular si plural
– la cazul acuzativ, formele accentuate sunt insotite totdeauna de prepozitii (pe,la,spre,de la, cu etc)
– pronumele dânsul,dânsa,dânșii,dânsele sunt pronumel personale la persoana a II-a. NU SUNT PRONUME DE POLITETE
Functiile sintactice ale pronumelui personal:
a) subiect : in N: Ea(Dânsa) a publicat o carte.
G: Ai lui au plecat in excursie. (exceptie)
Ac: Au plecat dintre noi la mare. (exceptie)
b) nume predicativ : in N: Colegul meu este el.
G: Stiloul este al lui.
D: Noi suntem asemenea lui.
Ac: Cartea este pentru el.
c) atribut pronominal:
– in G: Poseta ei (dânsei) este frumoasa..
– in G (cu prepozitie sau locutiune prepozitionala):
Decizia impotriva ei a fost nedreapta.
Vilele din jurul lui sunt grozave.
– in D cu prepozitie : Succesul gratie lui a fost mare.
– in D posesiv, fara prepozitie : Haina-ti este moderna.
Fata îi este pătată.
– in Ac : – cu prepozitie : Cadoul pentru el este valoros.
– cu locutiune prepozitionala : Calatoria impreuna cu el este relaxanta.
– in N (atribut apozitional): Prietenul meu, el (dânsul), va pleca.
– in G (atribut apozitional) : Cartile Sorinei, adica ale ei, sunt aici.
– in D(atribut apozitional): Sabinei, adica ei, i-am spus adevarul.
– in Ac(atribut apozitional): Pe Wanda, adica pe ea, am vazut-o in parc.
d) complement direct
– in Acuzativ:
L-am vazut pe strada pe Vlad.
(c.d. anticipat) c.d.
Pe Robert l-am vazut.
c.d. c.d. reluat
e) complement indirect
– in D: I-am dat o carte lui Stefan.
c.i. anticipat c.i.
Lui Cristian i-am dat o carte.
c.i. c.i. reluat
– in Ac: Ieri ma gandeam la voi.
– in G: Luptam contra lui.
f) complement de agent : Lucrarea a fost compusa de el
g) complement circumstantial de loc :
– in G: M-am oprit inaintea lor.
– in D: Am mers in fata-i.
– in Ac: Toti alergam spre voi.
h) complement circumstantial de timp:
– in G: Am sositinaintea lor.
– in D: Am venit la facultate inaintea-i.
– in Ac: Toti alergam spre voi.
i) complement circumstantial de mod:
– in G: Stiloul este la fel de bun ca al lui.
– in D: Am invatat asemenea lui.
– in Ac: Liliana scrie ca mine. (complement de mod comparativ)
j) complement circumstantial de cauza :
– in G: Am pierdut din cauza lui.
– in D: Am intarziat din cauza-i.
– in Ac: Tata m-a pedepsit pentru tine.
k) complement circumstantial de scop:
– in G: Toata viata ai muncit in scopul lui.
l) complement circumstantial conditional:
– in G: In locul lui nu ti-as fi dat.
– in D: In locu-i n-as fi venit.
m) complement circumstantial concesiv:
– in G: In ciuda lui n-as fi venit.
– in D: In ciuda-ti tot am venit.