PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.
Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.
Funcţii sintactice
1. Subiect: Noi pregătim un spectacol.
2. Nume predicativ:
– nominativ: Elevul este el.
– acuzativ: Florile sunt pentru ea.
– genitiv: Cărţile sunt ale lui.
3. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea.
4. Complement direct: Am văzut-o pe ea.
5. Complement indirect:
– dativ: I-am dat cartea.
– acuzativ: Se bizuie pe mine.
6. Complement de agent: Cartea este scrisă de el.
7. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine.
8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el.
9. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el.
Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
– un substantiv: mâna-ţi albă
– un adjectiv: alba-ţi mână
– un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.
Dativul etic
Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal.
Exemplu:
Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti…
Dativul etic nu are funcţie sintactică.