Art 214
Un biurou de avocat. Ora 9 dimineata.
Avocatul, un licentiat începator, sta la biuroul sau, studiind niste hârtii.
O cocoana intra urmata de un tânar.
Cocoana este îmbracata, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legata la cap, rochie si pieptar de lâna de aceeasi coloare, si un tartanas conabiu, facut cu iglita; în mâni, manusi de imitatie de matase fara deste. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine tinuta; cam prea dreasa la obraz; sprâncenele ca niste lipitori; dintii cam negriti de ristic si de tutun; foarte vesela si vioaie, vorbeste si gesticuleaza degajat, chiar cu multa volubilitate si cu o figura plina de expresie. Tânarul are aerul unui impiegat de minister; redingota de camgarn la trei butoni, cravata strigatoare, pantaloni de coloarea oului de rata leseasca si palarie cilindru. El urmeaza cu încredere pe femeie, care intra cu pasul hotarât.
Cocoana: Las’ ca-i spui eu tot lu’ domnu avucatu. (Înainteaza spre biurou.) Bonjur… Ma recomand Tarsita Popeasca, vaduva lu’ priotul Sava de la Caimata, care a daramat-o Pache, când a facut bulivardu al nou, si fiu-meu, Lae Popescu.
Avocatul: Poftiti, luati loc.
Cocoana: Mersi!
Tânarul: Mersi! (Sed.)
Cocoana (scoate o tabachere, din aceasta o tigareta militara, pe care o pune în gura. Avocatul îi ofera chibrituri; ea aprinde tigareta; trage de doua-trei ori, si, dând fumul pe nas): Uite la ce-am venitara noi la dumneata, care ne-a recomandat o prietina a noastra, finc-a avut si dumneei o chestie (face cu ochiul râzând si aratând pe Lae, care se uita la lucrurile din biuroul avocatului de jur împrejur si-n tavan la policandru), tot într-o pricina, de par egzamplu acuma, vine vorba; si zice: du-te negresit la dumnealui, ca-ti face dumnealui treaba.
Avocatul: Care cocoana, ma rog?
Cocoana: Mita…
Avocatul: Care Mita…?
Cocoana (râzând, dând fum pe nas si facând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu… Mita, de! care ai devortat-o dumneata…
Avocatul: …?
Cocoana: Care ai devortat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnita.
Avocatul (dupa o prefacuta sfortare a memoriei): A! madam Zaharidi…
Cocoana: Ei, da! asa te-nvata… Zaharidina… (Se apleaca la urechea avocatului si-i sopteste ceva râzând cu multa intentie. Avocatut zâmbeste cam sfiindu-se de atâta apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui si pune gratios trei deste de la mâna stânga peste buze.) U! pardon… oi fi mirosind!… Am gustat de dimineata niste anghelica de casa… Nu stiu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!… (Cu aceeasi miscare gratioasa, se apasa cu cele trei deste la lingurea facând ceea ce se zice pe frantuzeste une petite moue degoûtee.)
Avocatul: Ei! si afacerea dv.!…
Tânarul (aplecând ochii din tavan): E pentru…
Cocoana (dupa ce si-a aprins o tigareta): Las’ sa spui eu. (Catre avocat:) Eu i-am spus: Lae, nu face pentru tine; dar el, amurezat… n-ai ce-i face! nu si nu! ca se omoara, daca nu-l las. (Catre Lae:) Ai vazut acu, mangafache! (Catra avocat, cu blânda filozofie:) Furia tineretii… n-ai ce-i face! asta e al tinerilor dat. (Iar s-apleaca la urechea avocatului si-i sopteste cu multa intentie si sclipind din ochi. Avocatul iar evita contactul. Cocoana iar face miscarea-i gratioasa.) U! Anghelica, bat-o focu! (Apoi iar s-apasa la lingurea.)
Avocatul: În sfârsit… în sfârsit, cum sta chestia?
Cocoana: El… Lae…
Tânarul: Lasa-ma, mamito, sa spui eu.
Cocoana: Ei! poftim, spune. (Fumeaza si se uita si ea la policandru.)
Tânarul: Eu vreau sa dau divort…
Avocatul: Esti însurat de curând…
Cocoana: De…
Tânarul: Lasa-ma, mamito! ce? eu sunt prost? (Catra avocat:) De trei ani.
Avocatul: Copii aveti?
Cocoana: Ei, as! unde poate aia sa faca? (Se da la urechea avocatului.)
Avocatul se scoala repede-n picioare si se duce-ntr-un colt al biuroului, unde s-apleaca putin asupra unui castronas cu nisip.
Cocoana (care i-a urmarit miscarea): Ai si d-ta de dimineata arsuri la stomac; sa-mi dai o sticluta, sa-ti aduc si dumitale nitica anghelica… de casa.
Avocatul (coborând înapoi la biurou, stergându-se la gura cu batista; catre tânarul client): Si ce motive putem invoca?
Tânarul: Nu-mi mai convine, domnule, pentru ca sa traiesc cu dumneei…
Avocatul: Apoi asta nu-i un motiv… Trebuiesc motive…
Cocoana: Parca dumneatale ce treaba ai? sa le gasesti! Nu mai vrea sa traiasca cu ea si pace buna! barbat e! de unde nu, îsi ia caciula si pleaca… Iaca.
Avocatul: Bine, pleaca; dar femeia îl urmeaza, trebuie, are chiar datoria sa-l urmeze.
Cocoana: Sa pofteasca!… Iaca-i vine lui pofta sa mearga unde a-ntarcat mutu iapa, tocma colo unde tot spune la Universul ca se bate, zice, cu englezii… boierii aia, (râzând) ce fel de boieri ai dracului or fi si aia! încinsi cu tei ca la Fefelei! (Râzând crescendo.) Sa mearga dupa el!… sa vaza ea pe dracu!… razboi e ala, ce? te joci, tato ? nu-i cauta ca e fata lui popa Petcu! (Râde cu multa pofta; s-apleaca s-apuce de gât pe avocat si sa-l traga cu urechea la gura ei. Avocatul face la vreme o miscare inteligenta si scapa. Ea face miscarea ei gratioasa cu cele trei deste, întâi pe buze, apoi la stomac.) Ei! Da, uitasem!… Anghelica!… Da’ (închide ochiul stâng si cu un zâmbet plin de intentie) ai întelegut unde bate vorba Tarsitii priotesii! (Face mare haz si fumeaza cu multa pofta.)
Avocatul: Lasa, te rog, cocoana; lasa-l pe dumnealui sa raspunza la întrebari; altfel nu pot sezisa speta. (Catra tânarul:) Ma rog, sa vedem… Ce plângeri pozitive si întemeiate pe probe putem s-aducem contra sotiei noastre?
Cocoana: Berechet!
Avocatul: Cum?
Cocoana: Cu martori.
Avocatul: Ce-or sa spuie, de exemplu, martorii?
Cocoana: Ei, bravos! dumneata ce treaba ai? sa-i înveti ce sa spuie… Martori gasim noi.
Tânarul: Mai întâi, domnule avocat, eu vreau sa dau divort fiinca n-o mai iubesc pe dumneei…
Avocatul: Dar daca dumneei te iubeste pe dumneata?
Cocoana (pufnind): Em… p’! (Face din buze un zgomot onomatopeic.)
Tânarul: Si este luxoasa… si…
Avocatul: Da, amice, te cred; dar astea nu sunt motive…
Cocoana: Jur eu ca mama lui!
Avocatul: Em… p’! (Face acelasi zgomot din buze ca preoteasa mai sus; apoi catre tânarul:) Putem sa dovedim un adulteriu ? întelegeti ce va sa zica un adulteriu…
Cocoana: Stii ca mi-ai placut aici?
Avocatul: Apoi nu e asa, cocoana. Stii cât e de greu sa stabilesti elementele pentru proba legala a adulteriului?
Cocoana: Ei, bravos! (Se repede râzând la urechea avocatului: acesta se da degraba într-o parte. Miscarea gratioasa a cocoanii.)
Tânarul: Dumneei, domnule avocat, am martori, umbla toata ziulica pe la tanti ale dumneei; stiu eu ce face dumneei pe la tanti ale dumneei? ca dumneei are vreo patru tanti.
Cocoana: Olio! ce spui, tato? nu zici cinci ?… ba înca sase! (volubil) pe Raduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailalta a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice si Ampotrofagu, ca a bagat spaima în maala! uite asa umbla cu patacele si cu basamacu-n cap, când fu la alegeri, de-a spart capu lu’ bietu Guta Bancuta (cu volubilitate crescânda), fiinca nu vrea sa fie cu otii astia, de-a venitara la putere, fi-s-ar fi stârpit samânta de liberali! auzi liberali! sa nenoroceasca o lume de se hranea…
Avocatul (plictisit): Tt!… Ce-are a face acuma politica?
Tânarul (rugator): Lasa, mama!
Avocatul: Lasa, cocoana!
Cocoana (cu forta): Nu las! nu vreau sa las! (trântind tigareta în scrumiera si, foarte sentimentala, obidindu-se treptat pâna la lacrimi) ca daca nu am mai avut alti copii, si sa-l vaz nenorocit, care numa pe el îl am!… (Îsi sufla foarte zgomotos nasul, apoi îsi sterge ochii si aprinde tigareta.)
Avocatul: E vorba dar de a proba ca lipseste de la cea mai sacra datorie conjugala, daca…
Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe ma-sa ce pramatie, ce catifea? (Se da la ureche fara succes; apoi, pufnind de râs:) M-ai întelegut, care va sa zica? (Taie cu mâna dreapta de doua-trei ori aerul în miscari scurte si dese, bleojdind buzele, pufnind din nari si tinând închis ochiul stâng – semnul unei idei superlative.)
Avocatul: Mai ramâne sa gasim altceva… Te insulta vreodata?
Tânarul: Aplica, domnule, totdeauna asa vorbe triveale, care nu as putea pentru ca sa vi le zic în persoana în prezenta mamitii.
Cocoana (se repede la ureche iar fara mult succes; apoi, râzând, catra avocat): Destul!
Tânarul: Si, pe urma, sa va spun drept… nu-mi mai da nici mâna pentru ca sa tiu o nevasta fara zestre…
Avocatul: N-ai luat zestre?
Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?… sa-i ramâie clironomie, când o muri betivul, caldarusa si datoriile de la “Moartea vânatorului”, unde bea toata ziua si toata noaptea pe catastif si joaca tabinet cu ginere-sau si cu alti spânzurati… cu ginere-sau, de! cu Tache Hengheru, care are antipriza de flasnete în Popa Tatu si iarna vicleimuri cu olteni!
Tânarul: Lasa, mamito!… Nu-mi mai da mâna pentru ca sa tiu nevasta fara zestre; mai ales ca a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întâi aprile.
Avocatul: Si ce salariu aveati?
Cocoana: Marea cu sarea! Avea si el o suta cinzeci de lei pe luna… si l-a suplimatara; cu o suta cinzeci de lei a lui o sa se procopseasca statul! În mate sa le stea ai o suta cinzeci de franci! L-a suplimatara, ca l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminitile ochisorilor din cap, s-ajung sa-i vaz orbeti pe toti, cu mânusita întinsa pe strada Clementii la coltul lu’ Butculescu! L-a supl…
Un fecior (intra si, întrerupând imprecatiunea mamei): Conasule, poftiti la dejun.
Avocatul (se scoala): În sfârsit, mai veniti în zilele astea pe la mine; ne vom mai consulta; poate sa gasim ceva… A! nu cumva ai vreo scrisoare de la sotia dumitale?…
Cocoana: Hehei! câte! de când trata amor. (Iar la ureche: dar avocatul e prea-nalt si cocoana nu-l ajunge din picioare.)
Tânarul: Ba, am vreo trei, de când eram asta-toamna cu domnul inspector trimis în ancheta în Dobrogea… Am stat vreo trei saptamâni, si dumneei era strasnic de suparata ca nu-i trimeteam mereu parale…
Avocatul (ca având o idee luminoasa): Bravo! vino mâne-poimâne dimineata cu scrisorile… poate sa avem sansa… cine stie? poate sa avem mare sansa!
Feciorul (intrând iar): Conasule, se raceste.
(Avocatul, mânând pe cei doi clienti cu binisorul pâna la use, i scoate afara din biurou; în vestibul, cocoana, râzând, vrea sa-i spuie ceva la ureche; avocatul o departeaza si apuca spre sufragerie. Cocoana pleaca facând cu ochiul.)
Tânarul (urmându-o si netezindu-si jobenul cu mâneca): Stai, mamito, nu asa iute!
II
Acelasi biurou de avocat. În aceeasi zi, orele patru d. a.
Avocatul intra cu servieta subsuoara, urmat de fecior.
Avocatul: Afara de astia nu m-a mai cautat nimeni?
Feciorul (gândindu-se mai bine): Ba da, conasule, un popa si o dama tânara; a zis popa ca vine mai târziu.
(S-aude soneria zbârnâind cu insistenta.)
Avocatul: Vezi cine e.
(Feciorul alearga. Avocatul s-asaza la biurou, îsi desface servieta si deschide un dosar.
Un popa venerabil intra. E un om de vreo saizeci si cinci de ani; barba si par mai mult albe; fata foarte rosie mai ales la pomete si alte proeminente; ochii spalaciti, albastri, dulci si lacrimosi. Poarta în mâna dreapta baston înalt, negru, cu maciulie de os alb; mâna stânga o tine în buzunarul giubelii; cu toate ca parintele paseste cu multa metoda aplecându-se-ntr-o parte, tot se denunta aproape sigur unui ochi deprins ca mâna stânga a parintelui, disimulata sub giubea, duce o greutate considerabila.
În urma parintelui, o tânara persoana, ca de vreo optsprezece ani: o frumusete de fata; ochi verzui mari, sub gene si sprâncene negre ca si parul buclat al capului; nalta si mladioasa, mergând, pare ca pluteste – la grâce plus belle encore que la beaute! E foarte cochet îmbracata: o palarie de pâsla în tricorn, de coloare gris-fer, tivita pe margini cu siret de fir, ca si manteluta de aceeasi coloare – sic de tot.)
Avocatul: Blagosloveste, parintele.
Popa: Domnul, taica!
Avocatul: Ia poftiti, luati loc.
Tânara: Mersi.
(Parintele si tânara se asaza lânga biurou în fata avocatului. Parintele se asaza, cu metoda, asa ca ajunge cu mâna stânga la potrivita distanta ca sa poata lasa binisor jos pe covor sarcina purtata pe sub giubea. Sezând jos parintele, poalele giubelii se dau într-o parte, asa ca jos lânga scaun se vede acum bine ce tinuse parintele-n mâna: o legatura de basma rosie cadrilata în stil scotian. Legatura sta tapana-n picioare într-o forma conopiramidala prelunga si coronata cu doua funde-nnodate-n crucis – o silueta foarte zvelta.)
Avocatul (care priveste adânc si foarte distrat la tânara persoana): Dv. sunteti fiica parintelui, domnisoara?
Tânara: Nu sunt domnisoara, domnule…
Popa (cu duios regret patern si foarte ragusit): Nu mai e de trei ani domnisoara, biata fata!… s-a dus de mult bunul ei!… Acu înca, gândim, daca o vrea Maica Precista, sa devortam…
Avocatul (care priveste cu multa staruinta la tânara clienta, fara s-asculte îndestul vorbele parintelui): Dama, care va sa zica?… dama?
Tânara: Da, domnule, dama…
(Parintele se uita la legatura, sa vaza daca sade bine; legatura îsi tine mândra fundele-n sus.)
Avocatul: Asa tânara!… De câti ani, doamna mea?
Tânara: Am împlinit optsprezece ani la doua dechemvrie trecute.
Avocatul (din ce în ce mai dus): La doua dechemvrie!… Asa tânara!!
Popa: La sfântul prooroc Avacum…
Avocatul (si mai dus): Avacum!… Asa tânara!
Tânara (trista): … si fara noroc!
Avocatul: Fara noroc! dumneata?…
Popa: Uite, ea! Daca n-a vrut Maica Domnului!
Tânara: De-aia am venitara la dumneatale. (Roseste.)
Avocatul (fericit): La mine…
Popa: Pentru ca s-o devortezi.
Avocatul: O divortez.
Popa: Si helbet! Cunoastem si noi filotimia obrazului… Al dracului am ragusit… sfintele sarbatori!…
Avocatul: Slujba multa…
Popa: Al dracului… si lumânarile proaste… fac fum…
Avocatul: Parinte, nu luati o cafea?… Doamna nu ia o dulceata, bonboane?
Tânara: Mersi… (Roseste.)
Popa: Ba, dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinisor; mâncai niste afurisiti de târi.
(Avocatul suna. Feciorul intra; apoi, dupa ce a primit de la stapân un ordin discret, iese.)
Avocatul: Dar, pardon, am uitat sa întreb cum se numeste doamna…
Tânara: Acrivita Popescu. (Roseste.)
Avocatul: Acrivita?! Frumos nume!… Acrivita!
(Feciorul intra cu o tava, pe care poarta o sticla de vin, pahare, apa si dulceata. Avocatul se scoala, apropie un gheridon lânga biurou între parinte si tânara clienta. Feciorul asaza pe gheridon tava si, la un semn al stapânului, se duce. Avocatul serveste parintelui un pahar de vin si damei dulceata.)
Parintele (punând mâna pe pahar): Nu-i vorba, am mai baut un paharel; fusei adineaori pe la Hanu Rosu, de gustai un pelin (se uita iar la legatura) la Baratie… la Andrei, de!
Avocatul: A!… la Andrei…
Popa: Luai de proba pentru casa vreo trei chile. (Iar se uita la legatura.)
Tânara (dupa ce a luat dulceata si baut putina apa, se cauta sa-si gaseasca batista): A! mi-am uitat batista… (Roseste.)
Avocatul (scoate pe a lui neatinsa din buzunarul redingotei si o da clientei): Poftiti, doamna…
Tânara (ia batista, se sterge la gurita; apoi dându-o înapoi): Opoponax?
Avocatul: Da, parfumul meu favorit.
Tânara: S-al meu. (Roseste.)
Avocatul (încântat): S-al dumitale!… (Se apropie mai tare de ea si o priveste adânc, punând apasat batista pe buzele lui.)
Parintele (care a baut paharul): Strasnic vinisor, taica! (îsi mai toarna un pahar.)
(Pe când avocatul pledeaza cu multa volubilitate foarte încet si de aproape Acrivitii, si dânsa se face din ce în ce mai rosie la obraz fara sa raspunda, parintele scoate din buzunar un târ; pe urma ia de pe masa un presse-papier, care reprezinta bustul lui Ciceron în bronz; tine târul de coada, culcat pe marginea biuroului si-l bate bine cu capul bustului, sa-l fragezeasca.)
Avocatul (mai tare, asa încât se aude): …care merita a fi fericita!
Tânara: Eu fericita? (Roseste.)
Parintele (la al treilea pahar): Strasnic vinisor!
Avocatul: Asadar, sa vedem ce motive putem invoca.
Parintele: Ce motive? ce motive? Iaca, o despart eu, ca-i sunt tata; si pace buna! nu mai vreau s-o las sa traiasca cu un pârlit (goleste paharul), cu un fecior de…
Avocatul (turnându-i înca un pahar): Apoi, nu merge asa, parintele. Trebuie sa gasim motive si (cu hotarâre) le vom gasi! trebuie sa le gasim!
Parintele: Gaseste-le, taica! de ce esti dumneata avucat?
Avocatul (suna nervos; feciorul intra): Stai la use; sa nu intre nimeni fara sa m-anunti… (si mai nervos:) Ai înteles?
Feciorul: Am înteles. (Iese.)
Avocatul (catre tânara): Sa vedem… (ia un scaun si se asaza, cam cu spatele la parintele, si cât permit genuchii mai aproape, fata-n fata de clienta, care roseste tare. Parintele bate cu bustul oratorului alt târ.) Sa vedem… Se poarta nedelicat cu d-ta?
Tânara: Prea nedelicat…
Avocatul: Te insulta vreodata?
Tânara: Numa o data?…
Popa: O-njura de parinti…
Avocatul: Mizerabilul! Fata cu martori?
Popa: Nu! în particuler… zice ca e-n gluma… Ce fel de gluma?… vorba aia: gluma-gluma… (Goleste paharul.)
Avocatul: A parasit vreodata domiciliul conjugal?
Tânara: De câte ori!… Mergea p-afara… zicea ca cu inspectorul… când era în slujba…
Avocatul: Când era în slujba?… Acuma nu mai e?
Popa: Acum l-a luat dracul! l-a suplimatara… de la Pasti!
Tânara: Odata, asta-toamna, m-a lasat fara un santim acasa si a stat vreo trei saptamâni în Dobrogea; i-am scris de zece ori si nici nu mi-a raspuns.
Avocatul: …în Dobrogea?
Tânara: Si, toata ziua si toata noaptea, la Beraria Cooperativa, cu actori si… cu actrite!
Avocatul: …Si… am uitat… cum îl cheama pe barbatul dumitale?
Tânara: Lae Popescu!
Avocatul: Lae Popescu!
Popa: Feciorul Tarsitii Popeaschii, vaduva lui Popa Sava de la Caimata, care a daramat-o raposatul Pache, Dumnezeu sa-l ierte! când a facut bulivardu al nou.
Avocatul (foarte vesel): Doamna, afacerea dumitale e ca si terminata; motivul este gasit! esti ca si divortata; îti dau parola mea de onoare… (Se apropie si-i spune ceva foarte încet, cu multa caldura.)
Clienta (rosind grozav, sopteste): Mersi!
(Se aude un zgomot afara si râsete. Feciorul intra si spune o vorba stapânului.)
Avocatul (repede catra parintele si catra tânara clienta): Parinte, doamna, va rog, iute treceti dincoace în salon! iute, va rog! e cineva care are o afacere…
(Parintele s-apleaca, îsi ia legatura, se ridica de pe scaun; asemenea si tânara; parintele trece întâi, apoi tânara condusa la brat foarte strâns de avocatul. Când acesta închide dupa ei usa salonului, se deschide usa biuroului si apare coana Tarsita, urmata de fiu-sau, Lae. Cocoana e si mai vesela ca dimineata.)
III
Cocoana: Eu sunt si cu mine, tato! Bonjur!
Lae: Bonjur.
Avocatul: Bine c-ati venit! va asteptam; chiar acu am pomenit de dv.
Cocoana: Sa ma-ngropi!… De-aia sughitam eu adineaori! (S-apleaca la urechea avocatului, îi sopteste ceva si râde; dupa ce i-a vorbit, îi duhneste în fata.) Asa-i ca acu nu mai miros?… Vezi… de dimineata, pe stomacul gol… se simte… Ei! ce ne facem?… Baiatul n-a gasit scrisorile alea… pesemne ca i le-a furat dumneei.
(Se aud în salon bufnituri înfundate parc-ar pisagi cineva, ceva, pe o masa.)
Lae: E capabela!
Avocatul: Cocoana, nu mai este nici o nevoie de scrisori, am gasit eu alt motiv mai puternic decât toate… Afacerea fiului d-tale este ca si terminata; e ca si divortat, pot sa-ti dau parola mea de onoare… (Râzând.) Ce-mi dai?
Cocoana (s-apleaca la ureche; avocatul se fereste): Parol! sa mor! (Râde tare, îsi uda pe buza buricul degetului mare de la mâna dreapta si-l arata-n sus.)
Avocatul (catra Lae): Ma rog, d-ta esti un caraghios? (Cocoana râde.)
Lae: Cum, domnule?
Avocatul: Lasa-ma sa ispravesc!… esti un caraghios, ori esti serios hotarât sa te desparti?
Lae: Serios, domnule!
(Se aud bufnituri pe masa în salon.)
Avocatul (foarte nervos): Bine… Stati putin. (Trece din biurou în salon.)
Cocoana (cautând chibrituri pe masa, da de pieile si sira târului): A mâncat cineva târi…
Avocatul (se-ntoarce): Uite ce e… Daca eu as putea convinge pe sotia si pe socrul dumitale sa va despartiti de bunavoie, ce ai avea de zis?
Cocoana: Bucuros!
Avocatul (catra Lae): D-ta… d-ta ce zici? ca d-ta esti interesat în cauza!
Cocoana: Ce sa zica el? el zice ce zic eu…
Lae: Eu zic ce zice mamita.
Avocatul: Atunci… (Se gândeste o clipa.) Atunci… (Merge la usa salonului.) Poftim, doamna; poftim, parintele.
(Tânara apare urmata de popa. Dând unii cu ochii de ceilalti, de o parte si de alta, exclamatie de surpriza. Tablou.)
Cocoana: Ehei! sabalaerosu, taica parinte!
Popa: Cocoana prioteasa! Ptiu! bata-te mama Ana!
Cocoana (cu humor): Care va sa zica v-ati hotarâtara si dv.?
Popa (asemenea): Slobod!
Cocoana: Lac sa fie, ca broaste!…
Popa: Lasa, ca-ti cunoastem gurita…
Cocoana: Ce spui, tato?
Lae: Lasa acu, mamito!…
Cocoana (tânarului): Taci, prostule!… (Popii:) Gurita mea, ai?
Popa: Gurita d-tale.
Avocatul: Ei, acum ne-am înteles! lasati mofturile. (Cocoana, privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la masea; popa, privind la ea, face acelasi semn avocatului; Lae îsi netezeste palaria; Acrivita roseste.) Care va sa zica, este hotarât: fiecare sot dorind deopotriva sa se desparta, vom face cererea împreuna, întemeiata pe art. 214…, consimtimânt mutual. Poftiti, sedeti.
(Toti sed. Popa îsi toarna un pahar; cocoana fumeaza; Lae îsi netezeste palaria si Acrivita roseste.)
Avocatul (catra Lae): D-ta sezi colea si scrie. Sa facem petitia. (Lae se aseaza la biurou cu pana-n mâna. Avocatul catra prioteasa Tarsita, prezintându-i un chibrit aprins pentru tigara.) Ai vazut? (încet si serios:) Ei! ce-mi dati?
Cocoana (râzând si aruncându-i fum în obraz): Bravos! Tot noi sa-ti dam?… Sa-ti dea… (Face cu ochiul aratând pe tânara; apoi vrea sa s-aplece la ureche, dar se opreste, aducându-si aminte de ceva)… U! Bata-te norocul! uitasem! (Scoate din buzunar o sticla de spitarie si o da avocatului.) Anghelica! teribela pentru stomac si… (Râzând, s-apropie de urechea avocatului si, facându-i cu ochiul, îi sopteste o vorba, apoi iar cu degetul ud.) Parol! sa mor! e lucru mare!
Avocatul (catra Lae): “Domnule Presedinte… subsemnatii…” numele d-tale întreg…
(Avocatul sade, la spatele scriitorului, aproape de tot de tânara clienta, si dicteaza petitia, pe când parintele Petcu bate un târ, iar cocoana Tarsita aprinde o tigareta militara.)