Legenda celor patru anotimpuri
In urma cu multa multa vreme intr-o poveste veche se spunea ca Dumnezeu care a zidit lumea, cerul si pamantul s-a gandit sa le dea un rost si fiicelor sale. Intr-o zi le chema la el si le intreba ce nume le-a dat el data trecuta. Fetele ii raspunsera pe rand ca se numeau Iarna, Toamna, Vara si Primavara. Privindu-le cu drag le spuse ca de acum incolo anul va fi impartit in patru parti egale si fiecare sora sa o ia cate o parte. Iarna s-a suparat si ii spuse cu indrazneala ca ea e sora mai mare si avand drepturile primului nascut i se cuvine o parte mai mare. Tatalui nu i-a placut indrazneala fiicei si hotari sa imparta lunile anului dupa firea fiecareia.
Astfel ca Iarna fiind mai rea si imbufnata primi lunile cele mai reci, urate si posomorate. decembrie, ianuarie si februarie, Toamnei ii darui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie si noiembrie. Celor doua surori mai mici Vara si Primavara fiind cele mai bune si mai blande, mai cuminti si mai multumite de ce le-a dat tatal lor au primit cele mai frumoase luni. Vara a primit iunie, iulie si august iar Primavara martie, aprilie si mai. Si pentru s-au iubit atat de mult una pe cealalta Tatal lor a avut grija sa nu se observe schimbarea vremii intre cele doua anotimpuri ca sa se vada bunatatea lor.
De unde provin numele lunilor de toamna ?
Septembrie – Rapciune
Romanii vorbeau la Roma si in timpul Imperiului Roman limba latina care s-a transformat aici in provincia Dacia, de la Carpati la Dunare, in limba romana. Dupa 2000 de ani limba romana pastreaza in vocabularul ei cuvinte latinesti.
Numele popular “Rapciune” provine de la verbul latin “raptio”, “raptionis”, care inseamna a culege, a recolta, a smulge. In timp s-a ajuns la rapciune care e luna recoltarii, a culesului roadelor din livezi, din gradini de pe ogoare.
Septembrie vine de la numeralul “septem” care inseamna sapte pentru ca in Roma antica de acum doua milenii septembrie era luna a saptea, prima din calendar fiind luna martie, nu ianuarie cum e astazi.
Octombrie – Brumarel
Brumarel e numele popular al lunii Octombrie, cand incep a cadea brumele mici. Pe meleagurile noastre, Brumarel ofileste tot ce-i verde cu brumele-i pe care le coboara in noptile reci.
Pasarile calatoare migreza in locuri mai calde. Batranii spuneau ca “daca pasarile zboara aproape de pamant, se asteapta o iarna devreme”. In aceasta luna incepe a sulfa din ce in ce mai des “Borila”, vantul rece de miaza-noapte. In creatia populara, Brumarel apare personificat in chipul unui flacau numai bun de insurat. Toamna dupa stransul si depozitatul recoltei vine vremea nuntilor.
Noiembrie – Brumar
Brumar sau Brumarul cel mare. Pana la infaptuirea calendarului iulian in anul 44 i.Hr. i s-a spus asa dupa numele lui Iuliu Cezar, conducatorul Imperiului Roman. Si Noiembrie era luna a-9-a, nu asa cum e astazi luna a 11-cea.
Batranii aveau propriile lor date “meteorologice” legat de Brumar :
– cand stelele par mai mici ca de obicei, va fi ger – daca tuna la inceputul lui noiembrie,toamna va fi lunga – daca asuda ferestrele, va fi ger – daca taraie pe langa casa ciocarlanii,degraba va fi frig
De unde provin numele lunilor de iarna ?
Decembrie – Luna lui Andrei
Lunii Decembrie i s-a spus in mai multe feluri, ningau ca ningea mult, luna lui cojoc ca era frig, dar si luna lui Andrei pentru ca la inceputul iernii este pomenit Sf. Andrei despre care se stie ca a fost unul din apostolii lui Iisus Hristos care a primit prin tragere la sorti misiunea de a raspandi religia crestina in cele patru zari.
La noi in folclor in seara de sfantul Andrei se leaga portile , usile caselor si a grajdurilor, se ung tatanele usilor cu usturoi si de asemenea oamenii mananca foarte mult usturoi in aceasta zi ca sa nu se apropie de ei si de casa lor duhurile necurate, mai ales strigorii si moroii (un fel de vampire). Tot in aceasta zi fetele isi ghiceau viitorul si ursitul cu ajutorul unei vraji.
Vorbe batranesti :
– mult omat iarna – multi snopi vara
– iarna goala – traista usoara
– zapada ingrasa pamantul – daca-i iarna grea, vara va fi calduroasa
– fara iarna nici vara nu-i vara – daca viscoleste in indrea, vor roi albinele
Ianuarie – Gerar
Lunii Ianuarie i se spune la noi in popor gerar sau luna gerului, in alte parti, ghenarie, calendar. Stramosii nostri spuneau asa : “ Gerurile lui ghenar aduc paine in hambar” sau “ Daca iarna e geroasa, vom avea paine la masa” In schimb romanii vorbeau de luna lui Ianus, numele vechii lor divinitati care vine de la latinescul “ianua” = usa poarta. Ianus proteja portile, era zeul inceputul si sfarsitului fiind reprezentat de doua fete, cu una se uita inapoi si cu una inainte.
Februarie – Luna lui Faurar
Numele popular este faur sau faurar si se spune ca ar fi luna fierarilor carora li se mai spune “fauri” sau “faurari”. Luna Februarie provine de la latinescul “februarius“= luna purificarii In mitologia romanilor Februs era zeul purificarii, protector al pastorilor si al turmelor.
Vorbe batranesti :
– Ii frig de crapa ouale corbului
– Ii ger de crapa lemnele in padure
– Ii ger de crapa si pietrele
– Ii frig de ingheata si cenusa in vatra
– Fie iarna cat de rece numai faurar de-ar trece
– Faurar cu frigul scoate din lazi covrigul
De unde provin numele lunilor de primavara ?
Martie – Martisor
Pe timpuri cu multe veacuri in urma, anul incepea primavara,odata cu reluarea muncilor agricole. Atentia oamenilor era indreptata spre zeul Marte care pana a deveni zeu al razboiului avea alta functie. La inceput era zeul agriculturii, protectorul vegetatiei si prima luna de primavara ii era inchinata.
Numele lunii Martie s-a raspandit la mai multe popoare. Numele Martisor care este diminutive al lui Mart vorbeste despre dragostea noastra fata de aceasta luna frumoasa, cand natura se dezmorteste dupa frigul iernii.
Prin traditie primele zece-douasprezece zile ale lunii martie considerate ca “zilele babelor”, “zilele babei dochia”, “zilele babei Marta”, “zilele Chirdosiei”. In aceasta perioada vremea este instabila de parca primavara ar veni dar nici iarna nu se lasa.
Cand ninge in Martie spunem, adesea ca “baba dochia isi scutura cojoacele”. Legenda spune ca Dochia era o baba rea si artagoasa care avea o turma de oi si capre. Intr-o zi ii porunceste nurorii ei sa plece in padure sa-i aduca fragi, dar cand ii ceru aceasta avea un gand ascuns, cum ca nora ei daca va gasi un loc inverzit atunci ea o va urma cu turma sa la pascut. Nora pleca si dupa o buna bucata de drum dadu de o poienita unde ardea un rug si in jurul lui erau douasprezece oameni, lunile anului.
Acestia au poftit-o sa ia loc langa ei sa le spuna de ce bantuia prin padure pe frigul acela. Aceasta le spuse si unul din oameni ii puse in cos niste carbuni incinsi si ii spuse sa ii duca soacrei sale. Femeii nu i-a venit sa creada ca in cosulet erau de fapt fragi si apoi aflase ca acela care-i ii pusese in cos era Martisor.
Cand a vazut baba fragii isi trase pe ea toate cojoacele pe care le avea si a pornit cu turma ei spre poiana cu fragi si se lauda ca nu-i era frica de Martisor. Dar Martisor o auzi si se hotari s-o invete minte pe baba rea si artagoasa. O urmari si dadu cand cu ploaie cand cu ninsoare. Din cauza ploii i se ingreunara cojoacele si Dochia fu nevoita sa si le arunce unul cate unul. Cand l-a aruncat pe al doisprezecelea Martisor slobozi un ger si baba se prefacu in stana de gheata.
Legenda e plina de invataminte pentru cei aroganti,nerabdatori si necumpatati.
Aprilie – florar, prier
Aprilie e denumita in popor o luna naravasa in sensul ca vine brusc vremea calda incat oamenii isi pun maieuri si sandale, pomii sunt plini de flori si deodata se intoarce frigul cu lapovita. De ce florar si prier ? Florar pentru ca pomii infloresc si “prier” de la prieste. O vechi proverb romanesc spune “ Prier, prieste dar si jupeste”, adica frigul care vine brusc dupa caldura ne deranjeaza. Aprilie mai provine si din latinescul “aprilis” care inseamna “a deschide” ( aperiere).
Mai – frunzar, armiden
Stramosii nostri ii ziceau frunzar pentru ca dupa un peisaj de iarna fara verdeata invadeaza peste tot vesmantul frunzelor. Armidenul e o sarbatoare veche care se desfasura in primele zile ale lunii Mai cand oamenii ieseau la iarba verde.
Proverb vechi : “ – Mai e rai ! Ploaia din mai face malai ! Nu ploua-n mai n-avem malai !”
De unde provin numele lunilor de vara ?
Iunie – ciresar
In aceasta luna se coc ciresele. Se spunea in batrani ca “ Cucul canta pana se coc ciresele, apoi mancand cu pofta din ele raguseste si nu mai poate canta cu-cu!
De aceea pe la Sfantul Ilie cucul suparat ca nu mai are glas pleaca deodata spre alte tari”. Si din iulie pana-n aprilie nu mai auzim cum canta cucul. Iunie vine de la zeita Iunona care proteja campurile,granele si legumele.
Iulie – luna lui Cuptor
Numele acestei luni vine de la imparatul Iuliu Cezar care are meritul de a fi “tatal calendarului”. Calendarul Iulian a fost introdus in Roma antica printr-o lege speciala, iar dupa moartea Lui Cezar romanii au hotarat sa denumeasca luna in care s-a nascut el “iulius” si s-o mareasca la 31 de zile ca sa nu fie mai scurta decat luna lui August Octavian, nepotul lui Iuliu Cezar.
August – gustar
Numele vine la imparatul roman August Octavian. Popular i se spune “gustar” pentru ca atunci se coc merele si perele, prunele si caisele, pepenii verzi si galbeni, rosiile si vinetele, se indulcesc strugurii si noi gustam din toate.
(Sfarsit – 13 ianuarie 2013 h : 19,29 )
Rezumat dupa cartea “Lecturi minunate – Parada Anotimpurilor “