AnnaE
#0

ADHD

Generalitati

ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei indeletniciri anume.

Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta.

In lipsa unui tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare, casnice, profesionale sau relatiilor interumane.

Simptome

ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
 

Neatentia – este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt indeplinite cu deosebita greutate.
 

Impulsivitatea– adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.
 

Hiperactivitatea – aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in domeniu vizand descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul de alcoolin timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani, moment in care simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii adulte este, din acest motiv, destul de redus.

ADHD- manifestari la adulti

Persoanele adulte suferind de aceasta tulburare au probleme in a-si aminti diverse informatii, a se concentra si a urma indicatii, in a-si organiza diferite activitati sau in a duce la indeplinit sarcini inainte de termene limita. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate corespunzator, se pot ivi complicatii de ordin psihologic, cu implicatii emotionale, sociale si comportamentale. Nu este exclusa nici aparitia episoadelor de depresiesau anxietate.

Date statistice

– 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar dintre acestia, aproximativ 60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
– 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
– sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie de tipul clinic al bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor, afectarea sexelor este similara
– simptomul caracteristic fetelor este neatentia.

Problemele pacientilor cu ADHD

Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de acomodare a pacientilor cu boala si includ:
– memorie deficitara
– anxietate
– respect de sine scazut
– probleme de angajament
– furie gresit controlata
– impulsivitate
– diverse abuzuri si dependentede substante nocive
– capacitate organizatorica deficitara
– apatie cronica
– incapacitate de concentrare
– tulburari de dispozitie
– depresie
– probleme de adaptare sociala.

Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua, afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestari episodice. Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda existentei ADHD ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt retrasi si evita compania persoanelor din jur, devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea.

ADHD si afectarea activitatii scolare

Adultii suferind de ADHD pot prezenta:
– rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
– probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri punitiv-disciplinare
– abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.

ADHD si afectarea activitatii profesionale

Adultii cu ADHD sunt predispusi:
– sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare la slujba
– sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei.

ADHD si afectarea activitatilor sociale

S-a observat ca indivizii cu ADHD :
– au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala
– au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati in accidente rutiere
– folosesc substante stupefianteilegale
–fumeazasi asociaza si alti factori de risc pentru sanatate
– recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de adaptare sociala cu care se confrunta.

ADHD si afectarea vietii afective

Adultii cu astfel de tulburari:
– au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje
– au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu.

Diagnostic

ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani). In acest interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza desfasurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putand sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la care simptomatologia atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata, insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot include:
– chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei
– anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica ADHD si pe prezenta ei in antecedentele personale ale pacientului
– discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
– analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
– evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de suspendare sau chiar exmatriculare.

In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda efectuarea unui examen medical complet, in scopul excluderii altor cauze pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel, recomandarile specialistilor includ efectuarea:
– examenelor neurologice
– examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-encefalograma, hemoleucograma,dozarea hormonilor tiroidieni
– teste psiho-educationale (teste de inteligenta,aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit, tratati corespunzator. ADHD este o tulburare cronica si daca este neglijata are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea increderii in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de substante interzise. In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de intrebari referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta perioada). Scopul acestui test este de a evalua prezenta si eventual severitatea simptomelor ADHD in timpul copilariei.

Tratament

Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In cazul copiilor se folosesc, cu succes, pentru a controla simptomatologia, substante din clasa amfetaminelorsi metilfenidatului. Studii recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata – constand in administrarea de medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale.

Tratament medicamentos

In cazul adultilor, tratamentul nu prezinta diferente semnificative fata de cel adresat copiilor, clasele de medicamente eficiente fiind, in principiu, aceleasi.

In trecut, tratamentul de prima intentie era considerat a fi cel bazat pe substantele stimulante, iar studiile au demonstrat de-a lungul anilor ca aproximativ 2/3 din adultii care au beneficiat de acest tratament au raspuns favorabil, starea lor imbunatatindu-se considerabil. Exista totusi si unele dezavantaje in ceea ce priveste administrarea unor astfel de substante adultilor, ceea ce a impus folosirea lor cu mai multa precautie decat in trecut.

Majoritatea dezavantajelor deriva din faptul ca astfel de medicamente pot duce la aparitia dependentei, aceasta problema fiind intalnita din ce in ce mai des la pacienti. De asemenea, efectul unora dintre substante este de scurta durata, ceea ce impune administrarea mai multor doze zilnice, situatie care duce la scaderea compliantei la tratament. Exista persoane aflate sub tratament pentru ADHD care pot intampina probleme de concentrare cand incearca sa duca la bun sfarsit activitati precum treburile casnice, plata facturilor sau ajutatul copiilor la lectii, acestea facand parte din categoria efectelor nedorite ale medicamentelor.

Alte reactii adverse includ tulburari ale somnului,pierderea apetitului, cefalee,epigastralgii, insa acestea scad in intensitate dupa cateva saptamani de la debutul tratamentului si pot fi controlate ajustand dozele medicamentelor.
Studii de data recenta au evidentiat ca aproximativ 58% dintre adultii diagnosticati cu ADHD au descris o imbunatatire a capacitatii de concentrre si o diminuare a starii de hiperactivitate pe fondul administrarii terapiei stimulante. In cazul in care aceasta are efecte adverse importante, ce nu pot fi diminuate nici prin ajustarea dozelor sau daca nu se dovedeste a fi eficienta, medicul curant poate recomanda pacientului administrarea de Atomoxetina, o substanta non-stimulanta, relativ recent aparuta. Medicamentul ce are la baza atomoxetina se poate elibera si fara prescriptie medicala, ceea ce faciliteaza accesul pacientului la el, acesta nefiind nevoit sa apeleze permanent la medic pentru eliberarea retetei.
In unele cazuri s-au constatat evolutii favorabile si in urma administrarii de antidepresive de tipul Bupropion sau antidepresive triciclice(imipramina, desipramina).

Exista persoane care folosesc in scop terapeutic metode care nu si-au dovedit eficienta, cum ar fi restrictii dietetice. Pacientii nu sunt sfatuiti sa apeleze la astfel de modalitati de tratament in detrimentul tratamentului medical conventional. Unele metode alternative pot chiar influenta negativ starea fizica si emotionala a pacientului. Folosirea unor astfel de procedee nu este doar dezavantajoasa, dar chiar periculoasa si treneaza instituirea tratamentului corect.

Tratament comportamental

Adultii suferind de ADHD pot beneficia, pe langa tratamentul medicamentos si de tratament specific tulburarilor de comportament induse de boala. Acesta poate include:
– strategii de a creste respectul de sine
– modalitati de relaxare si tehnici de a face fata stresuluiin vederea reducerii anxietatii
– strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale
– metode de a spori eficienta la locul de munca si de a imbunatati relatiile inter-colegiale
– educarea familiei pacientului.
Studiile au demonstrat faptul ca terapia combinata (cea care asociaza tratamentul farmacologic, terapia individuala, educarea familiei, oferirea suportului psihologic si afectiv necesar) are rezultate superioare tratamentului medicamentos simplu, avand roluri importante in a creste increderea pacientului in fortele proprii si in a-l ajuta sa faca fata acestei tulburari.

Datorita faptului ca ADHD este o conditie patologica ce asociaza si alte probleme (tulburari de memorie, de invatare, anxietate, modificari comportamentale, tulburari obsesiv-compulsive, abuzuri de substante chimice), prima etapa esentiala a tratamentului se recomanda a fi evaluarea complexa a starii pacientului.

 

Managementul comportamentului psiho-social

Exista diverse strategii si concepte menite sa ajute persoanele afectate de ADHD sa faca fata acestei conditii medicale deosebite. In general, sfaturile specialistilor includ:

– Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicului. Aceasta recomandare este valabila pentru toate tratamentele, nu doar pentru cel de ADHD. Pacientul trebuie sa acorde atentie administrarii tratamentului

– omiterea unei doze sau administrarea consecutiva a 2 sau mai multor doze, cu scopul de compensare poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Se recomanda pacientilor ca, daca observa aparitia efectelor secundare sau a altor probleme de sanatate sa se adreseze cat mai repede medicului specialist.

– Organizarea si ordonarea – pacientilor le este indicat sa fie cat mai organizati. In vederea indeplinirii acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri care trebuie indeplinite in anumite zile, pot seta alarma ceasului la orele la care au lucruri importante de realizat.

– Controlul comportamentului impulsiv si agresiv – strategia pentru a evita un astfel de comportament este simpla: pacientul este sfatuit sa numere pana la 10 in timp ce respira linistit si cat mai profund, ori de cate ori are tendinta de se enerva prea usor.

– Diminuarea distragerii atentiei in timpul zilei – in vederea imbunatatirii concentrarii asupra lucrurilor importante se recomanda incercarea de a reduce la maxim diferitele modalitati de distragere a atentiei. Fie ca este vorba de muzica, televizor, computer sau zgomot ambiental, acestea trebuie evitate pe cat posibil de-a lungul zilei.
– Focalizarea energiei in scopuri creative – persoanele cu ADHD au uneori mult mai multa energie decat cei din jur. Poate fi util pentru ele daca ar directiona aceasta energie intr-un hobby sau o alta activitate recreativa.
– Apelarea la ajutor – orice individ are nevoie, la un anumit moment al vietii sale, de ajutor. Tot ce trebuie sa faca este sa aiba curajul de a-l cere.

Viata cotidiana si ADHD

Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au adaptat acestei conditii, iar in cazul in care tulburarea este tratata corespunzator, iar pacientul este compliant la tratament, calitatea vietii sale se poate imbunatati simtitor, acesta putandu-si desfasura activitatile profesionale si personale ca orice membru activ al comunitatii in care se afla.

Cum recunoastem si cum tratam ADHD

Ce este ADHD?

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (Attention deficit hyperactivity disorder/ADHD):

  • este una dintre cele mai frecvente afectiuni din copilarie;
  • simptomele se pot intalni la adolescent si adult.

Simptomele sunt:

  • dificultate in mentinerea atentiei;
  • dificultate in controlul comportamentului;
  • hiperactivitate (agitatie).

Cauzele ADHD

“ADHD are cauze genetice, adica genomul uman, vulnerabil, mostenit de la parinti, poate suferi modificari in perioada intra uterina”, precizeaza Prof. Dr. Iuliana Dobrescu. “Modificarile chimice din genom se exprima ulterior prin modificari in productia de dopamina sau noradrenalina din creier (nu uitati ca suntem facuti din carbon, hidrogen, oxigen, azot etc.) Tot aceste modificari din Genom -ul mostenit si modificat ulterior se exprima prin formarea anarhica de circuite neurale in anumite arii cerebrale.”

Simptomele ADHD se manifesta devreme in copilarie

  • Simptomele ADHD pot fi observate de la varsta de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani.
  • Pentru ameliorare, copilul cu varsta sub 6 ani nu poate beneficia decat de tratament comportamental si nici intr-un caz medicamentos.
  • Diagnosticul va fi pus numai de catre medic. Parintii si educatorii pot, doar, sa semnaleze suspiciunea de ADHD si sa prezinte copilul pentru examen de specialitate.

ADHD este o problema?

Copilul cu ADHD este perceput ca obraznic si prost crescut, este stigmatizat, izolat; performantele sale vor fi slabe in raport cu capacitatea sa reala. Copilul nu va face fata disciplinei scolare; va fi expus pericolului de exmatriculare si tentat de abandonarea scolii.

Nediagnosticat si netratat in copilarie, copilul cu ADHD poate dezvolta in adolescenta anumite tulburari de conduita: furt, minciuna, relatii sexuale precoce, consum de substante; alcool, tutun, droguri, tulburare afectiva bipolara.

Comportamentul copilului cu ADHD poate fi unul impulsiv, agresiv, uneori devenind periculos pentru ceilalti si pentru el.

Fara tratament adecvat, ADHD poate sa genereze comportament disfunctional si manifestari emotionale cu impact negativ asupra perfomantei scolare si relatiilor interpersonale.

Pe de o parte, copiii sunt privati de libertatea de a-si consuma energia in activitati fizice, in principal, prin joaca in aer liber. Ei sunt de mici unui mod de viata sedentar: nu se mai deplaseaza pe jos pana la scoala, li se impune un program de somn in timpul zilei. In general, sunt supusi la constrangeri si frustrari care duc la stocarea unei energii neconsumate.

Pe de alta parte, alimentatia copiilor contine tot mai multe substante energizante – chiar daca nu nocive in mod direct – cum sunt glucidele a caror pondere creste continuu.

Interventiile terapeutice

Intervene (latina) = a fi la mijloc (intre simptome si efecte)

  • Cunoasterea comorbiditatilor ajuta la identificarea problemelor.
  • Nerecunoasterea comorbiditatilor limiteaza aplicarea tratamentului optim.

“Comorbiditatea inseamna asocierea si a altor boli, tot prin vulnerabilitate genetica, dar acum intervin si mecanismele educationale care participa si declanseaza formarea de circuite neurale. (Ex. Incapatanarea este genetica dar educatia o poate modifica sau o poate accentua; ulterior incapatinarea duce la esecuri comportamentale si emotionale si asa mai departe…)”, explica Prof. Dr. Iuliana Dobrescu.

Din lista comorbiditatilor frecvente putem aminti:

–          ticuri;

–          anxietate;

–          tulburare de opozitie

–          fobia scolara (reactii somatice: cefalee, grata, voma), care, la adult, evolueaza in fobie sociala.

Abordare specifica psihosociala si farmacologica

Tratamentul optim este clar, specific, directionat pe “punctele de performanta”, flexibil si actioneaza cu feed back.

Interventia psihologica

  • Intelegerea afectiunii (Psiho-educatie)
  • Cauza medicala, “recalibrarea SNC”.
  • Nu se datoreaza educatiei defectuoase.

Interventie comportamentala

  • Schimbarea clasei.
  • Modificari comportamentale in familie, la serviciu/scoala, activitati recreative.
  • Structurarea activitatilor, liste, actiuni cu feedback imediat.
  • Feedback/Monitorizare.

Parintii ar putea avea nevoie de tratament pentru ADHD ramas nediagnosticat.

Interventiile psihosociale

– Interventii pe puncte de performanta

– Instruirea parintilor in tehnici de modificare comportamentala

  • Stimulati comportamentul pozitiv si corectati-l pe cel negativ.
  • Stabiliti si urmati reguli.
  • Fisa de raportare zilnica de lucru cu actiunile tinta de la scoala.

Invatarea abilitatilor sociale, a tehnicilor de stapanire a anxietatii sau furiei

  • Se adreseaza unui comportament specific (de ex. agresivitatea la locul de joaca).
  • Stimularea abilitatilor de rezolvare a conflictului, tactica axata pe solutii, CBT (terapie cognitiv-comportamentala).

Performanta scolara

  • Individual sau pe grupuri, intalniri pentru rezolvarea temelor etc.
  • Focus pe urmarirea directiilor, incadrarea in termen si abordarea tehnicilor de invatare.

Recomandari generale pentru parinti

  • Se vor initia si se vor mentine activitati de rutina acasa si la scoala.
  • Pastrati reguli simple si clare si reamintiti-le cu calm.
  • Copilul nu are intentionat un comportament dificil.
  • Cautarea atentiei inseamna ceva.
  • Incercati sa intelegeti ce determina acest raspuns comportamental.
  • Ascultati copilul cu cea mai mare atentie.
  • Copilul trebuie sa aiba contact vizual cu dumneavoastra cand ii spuneti regulile.
  • Supravegheati copilul indeaproape; impulsivitatea ii pune pe copii in situatii periculoase.
  • Abordati o atitudine pozitiva cu copilul, gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.
  • Incercati sa ignorati comportamentul iritativ usor.
  • Dati pedepse in consecinta, ca in tehnica de excludere (time out).

Fiti rezonabili – parintii trebuie sa inteleaga capacitatea copilului inainte de stabilirea asteptarilor, stabiliti standarde realiste.

Vorbiti explicit – copiii pot sa asculte fara sa inteleaga cuvintele/ideile pe care un adult incearca sa le comunice. Cand stabiliti regulile, lasati copiii sa repete cu cuvintele lor ce au inteles. Aceasta metoda de “verificare” este foarte importanta pentru comportamentul ulterior. Numai “Ai inteles?” nu va merge.

Actionati consistent – impuneti regulile necesare si importante pentru familie. Parintii sunt cei care stabilesc limitele pe care le vor respecta cu totii de fiecare data, indiferent daca acest lucru este convenabil sau nu.

Fiti cinstiti: aplicati pedepse pentru incalcarea regulilor. Pedepsele trebuie sa-i invete ceva pe copii. Copiii trebuie sa inteleaga ce se asteapta practic de la ei. Daca pedepsele sunt alese adecvat, copiii isi vor aminti si mai tarziu ce s-a intamplat.

Aveti rabdare: procesul de invatare este de durata, atat pentru copil cat si pentru parinti.

Ganditi-va in primul rand la copil: nu distrugeti un copil pentru o regula. Limitele au rolul de a ghida copilul, nu de a-i arata cine este seful.

Ce ii ajuta pe copii sa fie organizati

  • Programul – asigurati o rutina zilnica, de dimineata pana seara la culcare. Alocati timp desfasurarii temelor, perioadei de joaca afara sau in casa. Puneti programul intr-un loc vizibil (cum ar fi pe frigider).
  • Organizati activitatile zilnice – gasiti loc pentru orice si pastrati toate lucrurile in ordine (haine, ghiozdan, jucarii). Folositi carnetele pentru a nota toate activitatile, inclusiv pentru cele care implica materialele necesare la scoala.
  • Actionati consistent si clar – copiii cu ADHD au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga si sa le urmeze in mod constant.
  • Laudati copilul atunci cand a respectat o regula – copiii cu ADHD primesc critici de obicei si, de aceea, se asteapta in general sa fie criticati. Gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.

Concluzii

In ADHD este nevoie de recunoasterea simptomelor si de interventie din timp.

– Evaluare (Diagnostic)

– Planul terapeutic adaptat copiilor si familiilor:

  • Plan de educatie pentru copil si parinti
  • Interventii comportamentale
  • Medicatie

– Modificari in stilul de viata:

  • Acasa
  • La scoala
  • In societate

– Monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiilor terapeutice

Parteneriatul Scoala – Sanatate pentru ADHD este orientat carte copiii din invatamantul primar din doua motive complementare:

  • Pe de o parte, principala problema in gestionarea si tratarea ADHD este diagnosticarea tarzie.
  • Pe de alta parte, diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani, deci programul nu si-ar fi atins scopul daca s-ar fi desfasurat in invatamantul prescolar.