Devenirea pedagogiei ca stiinta CURS II
1. Repere ce tin de originea pedagogiei
2. Devenirea (sau drumul) parcurs de pedagogie pana astazi
1) Repere ce tin de originea pedagogiei
Cuvantul pedagogie vine din limba greaca pais-paidos = copil si agoge=conducere(indrumare) care are sa insemne conducerea unui copil sa se pregateasca pentru viata.
Pedagogia in zilele noastre este stiinta care a devenit necesara nu numai pentru copii ci si pentru oamenii maturi, stiinta careia i se spune andragogie
Legenda: andragogie = stiinta si practica adultilor
Dintre toate actiunile umane ce mai dificila dar sic ea mai bogata in ceea ce priveste satisfactia formarii si dezvoltarii stiintei umane.
Calitatea umana este doar un potential care trebuie metamorfozat intr-o realitate umana. Metamorfozarea intr-o realitate umana se realizeaza prin educatie.
Cuvantul educatie vine din limba latina sun doua acceptiuni a) educo-educare = care inseamna crestere, hranire, imbracare, apararea copilului, adica asigura dezvoltarea fizica a copilului
b) educo-educere = care inseamna “a ridica”, “a inalta. Ceea ce reprezinta dezvoltarea intelectuala a unui copil (evident o transformare pozitiva).
Pedagogia reprezinta ca atare o reflectare teoretica asupra educatiei si ea a aparut mult mai tarziu din nevoile de practica educational.
Pedagogia trebuie vazuta permanent ca stiinta a educatiei adica o reflectare teoretica a activitatii practice ce urmaresc formarea si dezvoltarea generatiilor
Pedagogia ca stiinta are ca obiect de studiu Educatia, care are metode specific pentru a cerceta si a conceptualize perpriile teorii.
Pedagogia este vazuta permanent ca stiinta si arta sau ca arta si stiinta dar in ambele cazuri nu se exclude profesionalismul.
In esenta pedagogia ca stiinta a educatiei trebuie sa asigure transmiterea cultural de la o societate la alta, ca atare ea studiaza legile, esenta, idealul, continuturile, strategia, metodele. Mijloacele si formele educatiei.
3. Devenirea pedagogiei in stiinta
Devenirea pedagogiei in stiinta este bornata (delimitate) de urmatoarele etape:
a) – etapa empirica /prestiintifica/popular
b) – pedagogia filosofica
c) – marile curente pedagogice
d) – pedagogia si stiintele educatiei
e) – problematica educatiei contemporane
a) Pedagogia empirica – ideile pedagogice sunt nesistematizate, nestructurate si reprezinta in esenta un folclor pedagogic, de multe ori prezentat intr-un discurs metaphoric si plin de optimism (pedagogia folclorica se refera la expresii populare : “sa pupi copilul in somn ca sa fie cuminte”, “ai carte ai parte”, “cine are carte are patru ochi” etc)
b) Pedagogia filosofica a evoluat in trei etape istorice : – perioada antichitatii, perioada evului
mediu si perioada umanista renascentista
– perioada antichitatii se intinde de la 3500 I.Hr. pana la anul 476 la Caderea Imperiului
Roman de Apus.
– ideile pedagogice ale acestei etape sunt strans legate de cultura si civilizatia din Sumer, Babilon, Egipt, India, China
– totusi ideile valoroase privind pedagogia din erspectiva educarii copiilor se regasesc in Grecia Antica si in Roma Antica
– Socrate vedea in educatia copilului, educatia morala adica formarea unui om virtuos care cunoste binele. El considera binele ca ceva innscut spiritului si considera ca ce amai importanta cale de scoatere la iveala a binelui este dialogul prin utilizarea metodei euristice
– Metoda euristica este foarte mult folosita si astazi dar din alta perspectiva, aparea
intrebarea, adica ironia si apoi maieutica (aflarea adevarului pe baza discutiei)
– Platon in lucrarea sa “Statul ideal – Republica” a incercat sa focalizeze ideile pedagogice pe bine si frumos. Din aceasta perpectiva el chiar a infiintat o scoala proprie numita Akademia
– Aristotel pleaca de la ideea ca sufletul se afla sub trei forme si anume : suflet vegetativ, sufletul animal (educat moral) si sufletul rational care inseamna in acest context ca in fiecare suflet trebuie sa existe o forma a educatiei.
– fara educatie copilul nu poate ajunge la un nivel intelectual ridicat