1. Ce este stiinta ?
2. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica
3. Conditii criterii de legitimare a stiintei
1. Ce este stiinta ?
Etimologic cuvantul “stiinta” vine din limba latina “sciencia” si desemneaza cunoastere, stiinte…
Stiinta este un ansamblu de cunostinte veridice/adevarate despre o anume realitate, vazuta din perspective a trei domenii : domeniul natural, domeniul social, domeniul uman.
Domeniul cultural reprezinta o simbioza a domeniului social si uman, devenirea stiintei.
La sfarsitul secolului al XVII-lea stiinta se disociaza incet dar sigur de morala si incepe sa devina o cunoastere exacta, universal si verificabila.
Din aceasta perspectiva cunoasterea devine conceptualizata, obiectivata in teorii si avand un discurs construit pe concept si nu pe categorii practice.
2. Cunoasterea stiintifica si cunoasterea comuna
Cunoasterea trebuie vazuta ca o relatie intre subiectul cunoscator si obiectul cunoasterii.
Cunoasterea se gaseste intr-o multitudine de tipuri :
– cunoastere spontana
– cunoastere tacita
– cunoastere explicita (ex: professor-elev, mester-ucenic)
– cunoastere directa si cunoastere indirect
– cunoastere apriorica si cunoastere aposteriorica
– cunoastere comuna si cunoastere stiintifica
Cunoasterea comuna este cunoasterea pe care oamenii o realizeaza prin intermediul mijloacelor natural(simturi,gandire necritica si limbaj natural) in cadrul experientei cotidiene pe baza activitatilor practice nemijlocite.
Cunoasterea comuna are ca valoare suprema UTILUL si pe locul 2, ADEVARUL(Dreptatea)
– cunoasterea comuna ne ofera convingeri, acestea fiind de fapt opinii (doxa)
– ca atare trebuie sa facem diferenta intre opinie si cunoastere stiintifica chiar daca de multe ori opinia reprezinta un adevar.
– opinia cuiva nu inseamna neaparat cunostere stiintifica
Cunoasterea comuna este o scoala a vietii si minimalizeaza practica teoretica
– cunoasterea comuna inseamna pragmatism dar trebuie sa avem in vedere ca sentimentele nu sunt cunostinte iar dorinta nu este o realitate.
Cunoasterea stiintifica este saltul de la alchimie la chimie adica saltul de la opinie(doxa) la episteme(cunostinta), este de fapt saltul de la cunoastere speculativa la cunoastere pozitiva adica depaseste iluziile, prejudecatile si simtul comun.
3. Conditii/criterii de legitimare a stiintei
Orice stiinta se legtimeaza prin trei conditii fundamentale, esentiale :
– obiectul de studiu al stiintei
– metodologia stiintei
– tipul de explicatie, de conceptualizare (teoriile care stau la baza acelei stiinte)
Din aceasta perspective a aparut controversa ce se regaseste in distinctia facuta de Dilthey, intre fenomene naturale su fenomene culturale.
Fenomenele natural sunt fenomenele lipsite de subiectivitate, intentionalitate si capacitate si simbolizare. Aceste fenomene natural sunt studiate prin metode explicative-cauzal si care conduc la descoperirea regularitatilor a teoriilor domeniului specific.
Fenomenele culturale reprezinta obiectele cu spiritul obiectival si studierea lor se face prin metode intuitiv empative.
In secolul al XIX-lea din perspective fenomenelor naturale si culturale apar doua categorii de stiinte si anume : – stiinte naturale
-stiinte socio-umane
Siintele naturale se mai numesc si stiinte tari sau positive intrucat au la baza modelul fizicii
(modelul fizicii este modelul bazat pe experiment, avand 3 caracteristici : caracter empirist, caracter obiectivistm, caracter cantitativist)
Legenda : empirist = se bazeaza pe fapte; obiectivist = se conceptualizeaza pe teorii;
cantitativist = are la baza abordarile statistice)
Stiintele socio-umane din care face pate si pedagogia cu spitele ei : pedagogia, invatamantul scolar si prescolar etc.
Stiintele socio-umane intr-o prima instanta au apelat la modelul experimental ca ulterior sa-si gasesca o metodologie proprie si tipul de conceptualizare specific sistemelor de valori a relatiilor inter-umane, a simbolisticii, adica sa raspunda de tot ce tine de dimensiunea socio-umana.