Iluminismul — curent naţional şi european
Iluminismul — curent european
a) geneza curentului – Declaraţia drepturilor omului (1688).
b) definiţia: iluminismul este un curent filosofic, literar, ştiinţific, cultural, ideologic, social al burgheziei în ascensiune, care luptă pentru drepturi şi libertăţi democratice şi este îndreptat împotriva absolutismului feudal.
c) trăsăturile: antifeudal, pozitivist, materialist, critic, revoluţionar,
reformist, umanist, raţionalist, enciclopedic, gnoseologic.
d) concepte fundamentale: egalitate în virtutea dreptului natural – suveranitatea poporului – teoria contractului social – toleranţa religioasă – cauzalitatea istorică – dreptul la cultură; formele de guvernământ: monarhia luminată sau republica iluministă.
e) principalele tendinţe: tendinţa revoluţionară, exprimată în Franţa, la 1789, având ca scop instaurarea republicii iluministe şi abolirea monarhiei.
– tendinţa reformistă ca la Viena, promovată de Iosif al II-lea, ducând la o monarhie luminată, constituţională.
f) reprezentanţii iluminismului european:
Franţa: Montesquieu Scrisori persane, Voltaire Brutus, Zadig, Diderot Călugăriţa, Jack fatalistul, Jean Jaques Rousseau Emil, Contractul social, Beaumarchais Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro.
Germania: Lessing Laocoon, Nathan înţeleptul, Emilia Galoti.
Italia: Carlo Goldoni Hangiţa, Bădăranii, Gianbatista Vico Ştiinţa nouă.
Moldova: Dimitrie Cantemir Istoria creşterii şi descreşterii imperiului otoman, Nicolae Milescu De la Moscova la Pekin.
g) iluminismul este efectul ereziilor lui Arie şi Varlaam, al
păgânismului şi umanismului asupra culturii apusene.