Clasicismul
Trăsături
a) Mitizarea – transfigurarea realităţii prin mit, ca mod de a exprima conceptul de lume ca mit, preluat din antichitate. Zeul Apolon, între cele nouă muze, ca în tabloul lui Rafael, intitulat Parnasul, ne dă o imagine a clasicismului.
b) Etica – cultivarea virtuţilor ca sens al artei, ceea ce-i dă un caracter moralizator. Virtuţile clasice sunt: cumpătarea (sophrosyne), dreptatea (dikaiosyne), înţelepciunea (sophia), curajul (andreea). Lor li se vor adăuga virtuţile creştine: credinţa, speranţa, dragostea, hărnicia, mila, curăţenia, smerenia.
c) Spaţialitatea – sublimarea timpului în spaţiul sacru – templul – Platon – cetatea ideală în dialogul Republica.
d) Măsura – legea armoniei şi echilibrului, concentrată în numărul de aur, secţiunea de aur, pe baza căreia s-au construit toate monumentele de artă: piramidele, templele, statuile. Conceptul dehomo mensura – omul – măsura tuturor lucrurilor.
e) Principiile – preluate de la Platon: Binele, Adevărul, Legea, Armonia şi Frumosul; principii primordiale: apa, aerul, focul, pământul şi eterul (apeiron).
Unii cercetători consideră că principiile pământul şi aerul caracterizează clasicismul, iar apa şi focul, barocul.
f) Conceptele
– mimesis — a imita.
– catharsis — purificare, înălţare (susţinut de Aristotel în Poetica).
– carpe diem — trăieşte clipa, adică pentru prioritatea valorilor materiale.
– homo sapiens — omul cugetător, cunoscătorul.
– homo faber — omul făurar, creatorul.
– homo ludens — omul lumesc, plin de vicii.
– panta rhei — toate curg, devenirea.
– fortuna labilis — destinul schimbător.
– tehne — artă şi meşteşug.
– hybris — strălucire.
g) Caracterul – determină acţiunea – trăsături ideale sau general-
umane.
h) Analogia – eroii sunt asemenea, de unde conflictul implacabil, ca în Antigona lui Sofocle, între Creon şi Antigona, fiindcă ambii sunt inflexibili.
i) Eternul – anistorismul – eroii sunt fără evoluţie interioară – arta este
autonomă – se cultivă atemporalitatea.
j) Antropocentrismul – omul, centru al lumii, şi nu Dumnezeu – Sofocle Antigona: „În lume-s multe mari minuni / Mai mari ca omul însă nu-s“.
k) Raţionalismul – omul, condus şi caracterizat prin raţiune, eliberat
de patimi şi purtător al virtuţilor.
l) Utilul şi plăcutul – utile cum dulci – scop al artei – susţine Horaţiu:
„Arta să fie desăvârşită, dar să fie şi utilă“.
m) Homeostasia – societatea, un organism viu, într-o continuă
metamorfoză – artistul, o conştiinţă a unei lumi.
n) Obiectivismul – atitudinea logică, obiectivă – aspectul juridic al
lumii, al omului, societăţii. Înlăturarea subiectivismului.
o) Kalokagathos – tipul uman ideal – arhetipul realizat pe baza unui
principiu (arhe).
Boileau — L’art poetique — program al clasicismului francez
a) Arta este o imitaţie a naturii umane – conceptul de mimesis aplicat.
b) Idealul literaturii este adevărul, care se confundă cu sinceritatea –
interpretarea subiectivă a principiului Adevărul, al lui Platon.
c) Arta, literatura – un produs al muncii – conceptul de tehne aplicat.
d) Există un frumos absolut, care este greu de diferenţiat, foarte simplu şi foarte complex pentru toată lumea – principiul Frumosul, al lui Platon, aplicat.
e) Natura este un ideal dificil.
Programul realizat de scriitorii clasicişti
a) eroi ideali în împrejurări ideale sau general-umani în împrejurări
general-umane.
b) tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţa claselor
dominante.
c) raţionalismul.
d) armonia şi echilibrul.
e) caracterul moralizator.
f) specii: epopeea, fabula, epistola, satira, epigrama, comedia, tragedia. g) procedee:
– regula celor trei unităţi de spaţiu, timp şi acţiune, – mitizarea, – analogia.
h) reprezentanţii: Pierre Corneille Cidul, Horaţiu;
Jean Racine Fedra, Andromaca;
Molliere Tartuffe, Don Juan, Avarul;
La Fontaine Fabule; La Bruyere Caracterele.