Viewing Single Post
AnnaE
#0

Clasicismul

Trăsături

 

a)       Mitizarea – transfigurarea realităţii prin mit, ca mod de a exprima conceptul de lume ca mit, preluat din antichitate. Zeul Apolon, între cele nouă muze, ca în tabloul lui Rafael, intitulat Parnasul, ne dă o imagine a clasicismului.

 

b)       Etica – cultivarea virtuţilor ca sens al artei, ceea ce-i dă un caracter moralizator. Virtuţile clasice sunt: cumpătarea (sophrosyne), dreptatea (dikaiosyne), înţelepciunea (sophia), curajul (andreea). Lor li se vor adăuga virtuţile creştine: credinţa, speranţa, dragostea, hărnicia, mila, curăţenia, smerenia.

 

c)        Spaţialitatea – sublimarea timpului în spaţiul sacru – templul – Platon – cetatea ideală în dialogul Republica.

 

d)       Măsura – legea armoniei şi echilibrului, concentrată în numărul de aur, secţiunea de aur, pe baza căreia s-au construit toate monumentele de artă: piramidele, templele, statuile. Conceptul dehomo mensura – omul – măsura tuturor lucrurilor.

 

e)        Principiile – preluate de la Platon: Binele, Adevărul, Legea, Armonia şi Frumosul; principii primordiale: apa, aerul, focul, pământul şi eterul (apeiron).

Unii    cercetători    consideră   că    principiile   pământul   şi   aerul caracterizează clasicismul, iar apa şi focul, barocul.

 

f)        Conceptele 

–                     mimesis — a imita.

–                     catharsis — purificare, înălţare (susţinut de Aristotel în Poetica).

–                     carpe diem — trăieşte clipa, adică pentru prioritatea valorilor materiale.

–                     homo sapiens — omul cugetător, cunoscătorul.

–                     homo faber — omul făurar, creatorul.

–                     homo ludens — omul lumesc, plin de vicii.

–                     panta rhei — toate curg, devenirea.

–                     fortuna labilis — destinul schimbător.

–                     tehne — artă şi meşteşug.

–                     hybris — strălucire.

 

g)                   Caracterul – determină acţiunea – trăsături ideale sau general-

umane.

 

h)                   Analogia – eroii sunt asemenea, de unde conflictul implacabil, ca în Antigona lui Sofocle, între Creon şi Antigona, fiindcă ambii sunt inflexibili.

 

i)                     Eternul – anistorismul – eroii sunt fără evoluţie interioară – arta este

autonomă – se cultivă atemporalitatea.

 

j)                    Antropocentrismul – omul, centru al lumii, şi nu Dumnezeu – Sofocle  Antigona: „În lume-s multe mari minuni  / Mai mari ca omul însă nu-s“.

 

k)                   Raţionalismul – omul, condus şi caracterizat prin raţiune, eliberat

de patimi şi purtător al virtuţilor.

 

l)                     Utilul şi plăcutul – utile cum dulci – scop al artei – susţine Horaţiu:

Arta să fie desăvârşită, dar să fie şi utilă“.

 

m)                 Homeostasia – societatea, un organism viu, într-o continuă

metamorfoză – artistul, o conştiinţă a unei lumi.

 

n)                   Obiectivismul – atitudinea logică, obiectivă – aspectul juridic al

lumii, al omului, societăţii. Înlăturarea subiectivismului.

 

o)                   Kalokagathos – tipul uman ideal – arhetipul realizat pe baza unui

principiu (arhe).

 

 Boileau — L’art poetique — program al clasicismului francez

a)                   Arta este o imitaţie a naturii umane – conceptul de mimesis aplicat.

b)                   Idealul literaturii este adevărul, care se confundă cu sinceritatea –

interpretarea subiectivă a principiului Adevărul, al lui Platon.

c)                    Arta, literatura – un produs al muncii – conceptul de tehne aplicat.

d)                   Există un frumos absolut, care este greu de diferenţiat, foarte simplu şi foarte complex pentru toată lumea –  principiul Frumosul, al lui Platon, aplicat.

e)                    Natura este un ideal dificil.

 Programul realizat de scriitorii clasicişti

 

a)       eroi ideali în împrejurări ideale sau general-umani în împrejurări

general-umane. 

b)      tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţa claselor

dominante.

c)       raţionalismul.

d)      armonia şi echilibrul.

e)       caracterul moralizator.

f)        specii: epopeea, fabula, epistola, satira, epigrama, comedia, tragedia. g) procedee: 

– regula celor trei unităţi de spaţiu, timp şi acţiune, – mitizarea,  – analogia.

h) reprezentanţii: Pierre Corneille Cidul, Horaţiu;

        Jean Racine Fedra, Andromaca;

 

 Molliere Tartuffe, Don Juan, Avarul;            

La Fontaine Fabule;  La Bruyere Caracterele.