Etapele vietii de familie
Familia este un sistem deschis, viu, cu influente multe si diverse din partea mediului si numeroase tipuri de interactiuni cu acesta. Sistemul familial niciodata nu ramane la fel; el se schimba de la un moment la altul in functie de evenimentele care apar in interiorul si exteriorul familiei. El trebuie sa se restructureze si reorganizeze in functie de:
– · aparitia sau disparitia unora dintre membrii ei (nasterea copiilor a nepotilor, decesul, casatoria copiilor, revenirea dupa un divort a copilului in cuibul familiei de origine);
· cresterea si dezvoltarea membrilor (copilul mic, adolescentul, constientizarea rolului parental de catre parinte, inaintarea in varsta etc.);
· aparitia unor evenimente asteptate sau neasteptate (intrarea copilului la gradinita sau scoala, divortul, pensionarea parintilor, obtinerea unui loc de munca pentru parinte, o boala etc.).
Deci, o schimbare intr-o generatie determina schimbari si in celelalte generatii. 424j93e Transformarile care au loc intr-un subsistem familial influenteaza si celelalte subsisteme. Important este sa retii ca schimbarile prin care trece o familie nu se fac in mod lin, ci, dimpotriva, in salturi, uneori presupunand chiar zguduiri, care pot fi placute sau dureroase, dar aproape intotdeauna stresante.
Salvador Minuchin identifica patru stadii de dezvoltare care apar in majoritatea familiilor:
1) Constituirea cuplului – diada maritala formeaza un sistem functional prin negocierea granitelor (interactiunea cu socrii), reconciliind stilurile de viata diferite si dezvoltand reguli referitoare la conflict si cooperare.
2) Familia cu copii mici – sistemul marital se reorganizeaza atunci cand apar copiii (parentalitate).
3) Familia cu copii scolari si adolescenti – familia interactioneaza acum si cu sistemul scolar.
4) Familia cu copii mari – acestia devin deja adulti (relatia se modificata: de tip adult – adult).
Sociologii Evelyn Duval si Reuben Hill au identificat 4 etape discrete ale dezvoltarii grupului familial:
· etapa cuplului fara copii;
· etapa familiei cu copii de varsta scolara;
· etapa familiei cu copii deveniti adulti;
· etapa familiei omului singur (vaduvia).
Terapeutii de familie Betty Carter si Monica McGregor (1980, 1999) au imbogatit acest cadru; ei au apelat la orientarea multigenerationala, recunoscand pattern-urile culturale diverse si avand in vedere si etape care nu sunt neaparat specifice, cum ar fi divortul si recasatoria. Este de altfel, considerata cea mai cuprinzatoare si demonstrata clinic etapizare, organizata pe sase etape distincte:
a) initiativa tanarului adult;
b) casatoria;
c) familiile cu copii mici;
d) familiile cu adolescenti;
e) initiativele copiilor si parasirea caminului;
f) familia la batranete.
Evident, nu exista nici o versiune standard a etapelor vietii de familie. Nu numai ca familiile au o diversitate de tipuri, asa cum ai vazut in capitolul anterior, dar aceste tipuri pot avea norme si reguli foarte diferite pentru etape diferite. Valoarea conceptului de ciclu de viata consta in a recunoaste ca familiile, adesea, dezvolta probleme la tranzitiile de la o etapa la alta datorita inabilitatii sau temerilor membrilor si a sistemului familial de a face tranzitia de la o etapa la alta.
Ciclurile vietii de familie
Procesul emotional al tranzitiei
Schimbari de gradul doi in statutul familiei cerute pentru a continua dezvoltarea
Parasirea casei: adultii tineri singuri
Acceptarea responsabilitatii emotionale si financiare
a) Diferentierea sinelui in legatura cu familia de origine;
b) Dezvoltarea relatiilor intime egale;
c) Stabilirea sinelui in legatura cu munca si independenta financiara;
Formarea familiilor prin casatorie: noul cuplu
Angajarea in noul sistem
a) Formarea sistemului marital;
b) Realinierea relatiilor cu familiile extinse si prietenii pentru a include sotul/sotia;
Familii cu copii mici
Acceptarea noilor membrii in sistem
a) Adaptarea sistemului marital pentru a face loc copiilor;
b) Impartirea sarcinilor privind cresterea copilului, a sarcinilor financiare si gospodaresti;
c) Realinierea relatiilor cu familia extinsa pentru a include rolurile parintilor si bunicilor;
Familia cu adolescenti
Marirea flexibilitatii granitelor familiei pentru a putea permite independenta copiilor si slabiciunile bunicilor
a) Schimbarea relatiei parinte-copil pentru a putea permite adolescentului sa se miste in interiorul si in afara sistemului;
b) Refocalizarea asupra problemelor maritale de la mijlocul vietii si asupra carierei;
c) Inceputul schimbarii spre ingrijirea generatiei mai varstnice. Lansarea copiilor si plecarea.
Lansarea copiilor si plecarea lor de acasa
Acceptarea multitudinii de iesiri si intrari in sistemul familiei
a) Renegocierea sistemului marital ca o diada;
b) Dezvoltarea relatiilor adult-adult;
c) A face fata dizabilitatilor si mortilor parintilor (bunicilor);
Familii in viata tarzie
Acceptarea schimbarii rolurilor generationale
a) Mentinerea functionarii si intereselor proprii si /sau ale cuplului in fata declinului psihologic: explorarea noilor optiuni ale rolului familial si social;
b) Sprijin pentru un rol mai central al generatiei de mijloc;
c) Flexibilizarea sistemului familial datorita intelepciunii si experientei celor mai in varsta, sprijinind generatia mai varstnica fara suprasolicitarea lor;
d) Declansarea mecanismelor de coping pentru a face fata pierderii sotului, copiilor si a altor perechi si pregatirea pentru moarte.
Procesele familiei
In cadrul familiei au loc numeroase procese si fenomene familiale, cum ar fi intercunoasterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competitia, negocierea, formarea unor coalitii, manipularea, etc.
Comunicarea. Comunicarea este foarte strans legata de intercunoastere, fiind mijlocul prin care aceasta din urma se realizeaza. De aceea, o buna comunicare va stimula intercunoasterea, care la randul ei va contribui la satisfactia si implinirea comunicarii.
Cred ca deja cunosti cele doua forme fundamentale de comunicare umana, cea verbala si cea nonverbala, asa ca nu am sa insist asupra lor. Mentionez doar ca ambele sunt folosite si foarte utile in cuplu si familie. Ele pot ajuta la reglarea relatiilor familiale si la reechilibrarea sistemului familial.
Pe langa cele doua forme fundamentale de comunicare (verbala si nonverbala), o alta clasificare a tipurilor de comunicare este cea a lui Gregory Bateson. El imparte comunicarea in:
· comunicarea digitala;
· comunicarea analogica.
In comunicarea digitala, fiecare mesaj are doar un referent, apartine doar unui tip logic si consta in semne arbitrare (Bateson si Jackson, 1968). De exemplu, cuvantul “masa” nu desemneaza nimic altceva decat o piesa de mobilier. Din punctul de vedere al comunicarii digitale, o durere de cap este o durere de cap si nimic altceva.
In comunicarea analogica, mesajul are mai mult decat un referent, putand exprima diferite grade. De exemplu, strangerea unui pumn este in acelasi timp un semn pentru un anumit tip de comportament (ex. amenintare, opozitie, frustrare, agresivitate), dar, totodata, este si o parte a acestui comportament. In anumite culturi, manifestari ca plansul, tipatul, ruperea hainelor, smulgerea parului, lovirea capului de un zid exprima in mod analog diferite grade de disperare. Un mesaj analogic poate fi decodificat doar prin luarea in considerare a altor mesaje.
De exemplu, o sotie frustrata de lipsa de atentie a sotului sau preocupat de alte probleme ii poate comunica brusc o durere de stomac, in timpul cinei. Mesajul are mai multe semnificatii. El poate insemna intentia de
a-l deturna pe sot de la problemele lui, nevoia de a-i capta atentia si afectiunea si, totodata, o stare fizica logica de disconfort epigastric.
Sau “Am o durere de cap.”, comunicata in momentul pregatirii de culcare poate insemna mai mult decat o stare interna, deteriorarea relatiilor sexuale sau refuzul acestora.
De asemenea, stilul si modalitatile de comunicare se invata in primul rand in familie. Apoi ele sunt modelate in grupuri si societate. De aceea, inclusiv blocajele in comunicare vor fi preluate din familie si folosite in viitoarele relatii de cuplu si de familie ale copiilor.
Elementele care faciliteaza o buna comunicare sunt:
· Sentimentele de afectiune autentica ale membrilor familiei;
· Abilitatile de gestionare ale sentimentelor care se nasc in procesul comunicarii;
· Onestitatea si promovarea adevarului in orice comunicare;
· Deschiderea la si pretuirea mesajelor (verbale si nonverbale) care vin de la ceilalti membrii, ca urmare a constientizarii faptului ca acestea ajuta la pastrarea echilibrului familial;