Familia adoptiva

AnnaE

May 12, 2018

Familia adoptiva

Părinţii adoptatori şi copii adoptaţi îşi propun să răspundă la patru întrebări de
cercetare:
1.Care este profilul copiilor adoptați și al părinților adoptatori în România?
2.Care sunt principalele categorii de adoptatori şi ce motivaţii invocă pentru adopţie?, Ce copii preferă pentru adopţie şi ce copii adoptă cuplurile infertile?
3.Cine adoptă copiii greu adoptabili în România?.

Formularea acestor întrebări a avut la bază observaţiile din literatura de specialitate care arată că, în funcţie de particularităţile socio-demografice şi psiho-medicale, copiii adoptaţi se pot grupa în două mari categorii:
copii preferaţi pentru adopţie: copii de vârstă mică, fără probleme de natură psiho-socio-medicală, care aparţin majorităţii etnice/rasiale, respectiv copii greu adoptabili, copii de vârstă mare, cu probleme de natură psiho-medicală, copii care aparţin unor grupuri minoritare (etnice/rasiale), copii care au mai mulţi fraţi şi trebuie adoptaţi împreună, copii cu un istoric de abuz / neglijare sever.

Pentru cele două categorii de copii, se conturează două portrete diferite ale părinţilor adoptatori: copiii din prima categorie sunt adoptaţi preponderent de către cuplurile infertile, care din punct de vedere educaţional şi economic, aparţin clasei de mijloc sau superioare; copiii din a doua categorie sunt adoptaţi preponderent de cupluri fertile sau persoane singure, care caută să-şi exprime prin adopţie ideologii sociale, politice şi/sau religioase, respectiv cupluri cu vârstă mai înaintată (Groza şi Rosenberg, 1998; Barth şi Berry, 1988; Glidden, 2000; Mullin şi Johnson, 1999; Rosenthal şi Groze, 1994; Tessier, 2005; Westhues şi Cohen,
1990).

Studiul se bazează pe datele culese prin analiza documentelor sociale scrise, necifrice, identificate în dosarele părinţilor adoptatori şi ale copiilor adoptaţi, aflate în arhivele a 6 DGASPC-uri din ţară: Sibiu, Braşov, Argeş, Bihor, Covasna şi Harghita. Au fost analizate documentele din dosarele a 121 de cazuri de
adopţie declarate definitive și irevocabile, în perioada ianuarie 2005 – iunie 2008, încheiate în baza Legii 273/2004. În analiza datelor am îmbinat tehnici de analiză cantitativă cu tehnici de analiză calitativă.
Din punct de vedere cantitativ am utilizat tehnici descriptive şi de asociere. Analiza calitativă a fost utilizată cu precădere pentru identificarea motivației invocate pentru adopție. În acest caz, declaraţiile privind motivul de adopţie au constituit obiectul principal de analiză.

Care este profilul copiilor adoptaţi?

Vârsta medie a copilului în momentul adopției pentru copiii adoptaţi din cele 6 judeţe este de 41,7 luni. Majoritatea sunt clinic sănătoşi (91%), majoritatea au maternitate recunoscută (86%), dar foarte puţini au paternitate recunoscută (16%). Mai mult de jumătate dintre copii (53%) au fraţi, fie după ambii părinţi, fie după un singur părinte, dar foarte puţini au fost adoptaţi împreună cu aceştia (5,1%). Majoritatea copiilor au beneficiat de protecţie specială (94%), măsurile cele mai frecvente de protecţie au fost, în ordine, următoarele: plasament la o familie / persoană (46%), plasament la asistent maternal profesionist (37%), plasament în centru de plasament sau centru
de tip familial (25%).

Care este profilul părinţilor adoptatori?

Vârsta medie a mamelor adoptive este de 37,8 ani, în timp ce vârsta medie a taţilor adoptivi este de 40,5 ani. Atât pentru mame, cât şi pentru taţii adoptivi se poate constata o vârstă medie cu mult peste vârsta părinţilor biologici la naşterea primului lor copil. Majoritatea adoptatorilor sunt căsătoriţi (94,3%) şi au o experienţă maritală îndelungată (in medie 13,5 ani).

Constatăm de asemenea că, din punct de vedere educaţional şi economic se situează peste nivelul mediu al populaţiei României. 74% dintre mamele adoptatoare, respectiv 67% dintre taţii adoptatori au cel puţin studii liceale. Nivelul economic a fost măsurat prin media veniturilor totale ale gospodăriilor familiilor adoptive comparativ cu media veniturilor anuale ale populaţiei României, respectiv prin numărul mediu de camere pentru gospodăriile familiilor adoptive comparativ cu numărul mediu de camere al familiilor în general. Ambii indicatori ne indică un nivel economic al adoptatorilor peste medie.

Care sunt principalele categorii de adoptatori şi care este motivaţia de adopţie.

Pentru a identifica principalele categorii de adoptatori am avut în vedere o serie de variabile: statusul marital, prezenţa
copiilor biologici, posibilitatea adoptatorilor de a procrea, existenta unor relaţii de rudenie (de sânge sau prin alianţă) între adoptator şi adoptat, copilul adoptat a beneficiat de o măsură de protecţie specială în familia adoptatoare. La intersecţia acestor variabile au rezultat şapte categorii de adoptatori:

adoptatori care suferă de infertilitate primară,
2. adoptatori care suferă de infertilitate secundară / boli care conduc la contraindicaţia de a procrea,
3. adoptatori celibatari,
4. adoptatori – părinţi vitregi ai copilului adoptat,
5. adoptatori rude de până la gradul IV cu copilul adoptat,
6. adoptatori care anterior adopţiei au fost
asistenţi maternali ai copilului şi nu se încadrează în nici una dintre categoriile anterior menţionate,
7.adoptatori care nu îndeplinesc nici una dintre condiţiile anterior menţionate.

În interiorul fiecăreia dintre aceste şapte categorii, se pot identifica motive de adopţie specifice. Pentru cuplurile infertile, care reprezintă 69,7%, nevoia de a avea un copil este resimţită şi definită diferit în funcţie de modul în care este trăită infertilitatea. Cel mai frecvent, infertilitatea este conceptualizată în termeni care indică sentimentele de pierdere şi, asociat lor, de durere. În aceste cazuri, pierderea capacităţii de procreare, pierderea unei fiinţe proiectată/imaginată sau chiar pierderea unei fiinţe reale (în cazul celor care pierd una sau mai multe sarcini sau pierd un copil după naştere) este resimţită ca un factor de stres cronic.

În aceste cazuri copilul adoptat trebuie să îndeplinească în primul rând o funcţie de factor curativ. Alte persoane conceptualizează infertilitatea prin raportare la imaginea de sine. Infertilitatea este văzută ca un ”defect” care contravine imaginii ideale şi care conduce la autostigmatizare exprimată în sentimente de lipsă a propriei valori, de inutilitate, de vinovăţie. În alte declaraţii infertilitatea este conceptualizată în termenii unei piedici în dezvoltarea familială. Prezenţa copilului este o condiţie absolut necesară pentru definirea familiei. Copilul are rolul de a asigura transformarea ”cuplului” într-o ”familie”.
O altă categorie este a acelora care au dat naştere unui copil biologic cu probleme de sănătate fizică şi/sau mintală şi-şi doresc în mod special un copil sănătos.

Am identificat de asemenea familii care, deşi au un copil biologic sănătos, adoptă din dorinţa de a oferi un frate/o soră acestuia.
Având în vedere incidenţa într-o continuă creştere a ratei recăsătoriilor1, precum şi naşterea unui număr tot mai mare de copii în afara căsniciei2, adopţia a devenit un proces benefic şi din ce în ce mai solicitat pentru construcţia sau re-construcţia unităţii familiale. În acest sens identificăm un procent de 3,3% de adoptatori care adoptă copilul/copiii partenerului marital.

Un alt fenomen care capătă amploare este cel al adolescentelor care aduc pe lume copii în afara căsătoriei. În multe dintre aceste cazuri, cei care-şi asumă responsabilitatea creşterii copiilor sunt bunicii,
care uneori aleg să-i adopte. În ansamblul eşantionului nostru aceştia au reprezentat 2,5%.

Un alt motiv care conduce adeseori la adopţia unul copil de către cei care ar trebui să-i fie bunici este instabilitatea maritală a părinţilor biologici sau naşterea copiilor din legături extraconjugale.
Persoanele singure reprezintă aproximativ 5,7% dintre adoptatori. Interesant de constatat este faptul că, în declaraţiile lor, motivele de natura altruistă orientate spre nevoile copiilor sunt mult mai des întâlnite şi mult mai evidente, coroborate cu motive care exprimă nevoi personale, majoritatea exprimând dorinţa de a avea pe cineva alături şi de a înlătura singurătatea.

Asistenţii maternali care adoptă copiii pe care-i au în plasament reprezintă aproximativ 3,3% din totalul adoptatorilor. Aceştia invocă de cele mai multe ori formarea unei legături de ataşament în relaţie cu copilul şi dorinţa de a nu pierde această relaţie.
O ultimă categorie de adoptatori este a acelora care, prin profil şi motivaţie nu se înscriu în niciuna dintre celelalte şase categorii. Această categorie cuprinde un procent de 6,5% dintre adoptatori.
Declaraţiile lor se plasează în sfera responsabilităţii sociale şi a altruismului.

Datele INS arată o creştere uşoară, dar continuă a ratei recăsătoririlor persoanelor divorţate sau văduve în totalul căsătoriilor înregistrate: de la 11,4% în rândul bărbaţilor şi 10,69 în rândul femeilor, în 1990, la 15,7% în rândul bărbaţilor şi 14,97% în rândul femeilor, în 2006.

Datele disponibile în baza Eurostat arată o creştere continuă a ratei copiilor născuţi în afara căsătoriei, de la 18,3% în 1994, la 29,3% în 2004, când a intrat într-o uşoară scădere, în 2008 înregistrându-se 27,4%.
Ce copii preferă pentru adopţie şi ce copii adoptă cuplurile infertile? Asocierile variabilelor ne indică faptul că, este mult mai probabil ca, cuplurile infertile să-şi exprime preferinţa de a adopta mai degrabă
copii din categoria de vârstă sub 1 an decât din orice altă categorie, clinic sănătoşi şi de etnie română. În ceea ce priveşte genul copilului, mai degrabă tind să nu-şi exprime preferinţe.

Analizând portretul copiilor pe care reuşesc să-i adopte am putea afirma că, pe criteriul vârstă şi etnie, în general nu-şi satisfac aşteptările. Adoptă mai degrabă copii din categoria 1-3 ani, fără să se evidenţieze vreo asociere în funcţie de etnie. Din punct de vedere al stării de sănătate adoptă într-adevâr mai degrabă copii sănătoşi. Am mai putea adăuga în plus, la profilul copiilor adoptaţi că, este mult mai probabil să adopte copii din plasament familial şi este foarte puţin probabil să adopte copii din centrele de plasament.

Cine adoptă copiii greu adoptabili în România?

Se poate constata că, în concordanţă cu literatura de specialitate este mult mai probabil ca, în general, copiii greu adoptabili să fie adoptaţi de persoane cu un nivel educaţional scăzut (scoala profesională sau mai puţin), care nu prezintă probleme de sănătate care să le împiedice procrearea dacă şi-o doresc, căsătoriţi cu copii, cu o experienţă maritală de peste 20 de ani.
Rezultatele prezente sunt similare cu cele obţinute în studiile internaţionale (Egbert şi Lamont, 2004; Glidden, 2000, Rosenthal, 1993; McRoy, 1991; Rosenthal şi Groze, 1990 etc.)
Majoritatea adoptatorilor nu au copii proprii, motivul pentru care adoptă fiind acela de a avea un copil care să suplinească lipsa copilului biologic. În aceste condiţii considerăm a fi întru totul firească dorinţa lor de a adopta copii de vârstă mică, fără probleme deosebite de sănătate.

Se structurează însă şi o categorie particulară de adoptatori care doresc să adopte copii “greu adoptabili”. Considerăm necesare studii mai ample care să ofere o imagine reprezentativă asupra lor şi îndreptarea strategiilor de promovare a adopţiei copiilor din categoria celor “greu adoptabili” şi de recrutare a posibililor adoptatori din rândul acesteia.

Rezultatele prezente sunt similare cu cele obţinute în studiile internaţionale (Egbert şi Lamont, 2004; Glidden, 2000, Rosenthal, 1993; McRoy, 1991; Rosenthal şi Groze, 1990; etc.)
Majoritatea adoptatorilor nu au copii proprii, motivul pentru care adoptă fiind acela de a avea un copil care să suplinească lipsa copilului biologic. În aceste condiţii considerăm a fi întru totul firească dorinţa lor de a adopta copii de vârstă mică, fără probleme deosebite de sănătate.