TRASATURI DEFINITORII ALE PUBERTATII
Pubertatea este perceputa ca sfarsitul copilariei, remarcandu-se printr-un proces de crestere continua, maturizare intensa (mai ales sexuala) si print-o stucturare complexa a personalitatii. Pubertatea semnifica, de fapt, maturarea sexuala; puberscenta se refera la schimbarile care au ca rezultat maturitatea sexuala, schimbarile ce au loc in pubertatea tarzie sau in adolescenta timpurie.
Pubertatea sau nubilitatea este rchivalenta cu maturitatea sexuala si, deci, capacitatea de reproducere. Problema in definirea pubertatii este aproape imposibil de determinat exact momentul cand o persoana devine fertila.
Cercetarile mai vechi luau ca repere momentul cand fetele aveau prima menstra pt a fixa momentul de debut al fertilitatii. Este cunoscut faptul ca foarte frecvent, fetele nu sunt fertile aproape 1 an de la prima menstra; la baieti, acest criteriu este greu de identificat. In acest moment, este aproape general acceptat faptul ca maturitatea sexuala la fete este de 12 ani si la baieti la 14 ani, dupa care urmeaza o perioada de crestere exploziva.
Perioada de crestere rapida poate debuta in jurul varstei de 9-10 ani (fetele) si 11-12 ani (baietii).
Momentul pubertatii este si momentul diferentierii intre sexe in ceea ce priveste forta musculara. Comparativ cu forta musculara a adultului de sex masculion, se poate observa ca la 14 ani fetele au 50% din aceasta forta, iar a baietilor creste pana la 90%, in timp ce la fete, la aceeasi varsta, aceasta ajunge la numai 60%.
Acum incepe formarea constiintei de sine, puberul incadrandu-se in categoria elevilor buni, mediocrii sau slabi.
Un semn distinct al puberului – comportamentul contradictoriu este determinat si de modul integrat in care este el perceput de adulti. Este considerat inca un copil, iar uneori “mare”. Comportamentul fata de parinti se schimba, dorinta de independent, de a-si petrece timpul liber cu cei de varsta lor, dand nastere uneori la rationari conflictuale.
Dezvoltarea intelectuala este strans legata de dezvoltarea psihica generala si de procesul de maturizarer psihica generala si de procesul de maturizare biologica, de activitatea scolara. Ca urmare, se dezvolta operatiile gandirii (incepe sa opereze cu informatii din ce in ce mai abstracte si mai complexa). Piaget afirma ca ceea ce caracterizeaza aspectul formal al gandirii este:
-
- extinderea operatiilor concrete
si
- cresterea capacitatii de a face rationamente.
Procesul de dezvoltare a limbajului se face dpdv cantitativ si calitativ. Vocabularul inregistreaza o evolutie esentiala, iar posibilitatea puberului de a-l folosi creste (60-120 cuvinte/ minut). Se remarca la aceasta varsts limbajul de grup.
Viata afectiva se diversifica, viata interioara se dezvolta, se maturizeaza modul de relationare cu ceilalti. Diversitatea trairilor afective se exprima prin:
- dezvoltarea mobilitatii mimice;
- expresivitatea privirii;
- amplificarea functiilor de comunicare.
In relatia cu parintii, starile afective devin mai tensionate, urmare a maifestarii opozitiei si a culpabilitatii. In aceasta perioada, tendinta spre independent a puberului devine din ce in ce mai evidenta, paralel cu aceasta se manifesta si dorinta, nevoia de afectiune, ocrotire din partea parintilor. Astfel, parintilor le revine un rol dificil, ei trebuind sa gaseasca calea educationala optima pt a armoniza aceste tendinte contradictorii.
Puberul incearca sa se adapteze cerintelor sociale, asumandu-si, constient, un rol social.aceste roluri pot fi:
- naturale – de varsta, sex, nationalitate, cetatenie;
- de adeziune – rolul de elev, memebrul al unei societati;
- potentiale – se nasc prin aparitia dorintelor, aspiratiilor, odealurilor.
Dezvoltarea relatiilor cu ceilalti tineri este concretizata prin comportamentul puberului in grup. Grupurile au o mare stabilitate si devin omogene pe criteria relativ constant. Copiii neintegrati in grupuri sunt aceia care manifesta o inadapre afectiva, sceasta fiind o prelungire a relatiilor de discomfort din familie.
Copilul de varsta puberala se caracterizeaza prin hipersensibilitate, instabilitate emotive. El se stimte jignit, lezat cu ususrinta, chiar fara motive intemeiate.
Din egocentrismul specific acestei etape puberale rezulta 2 fenomene caracteristice acesteia:
- impresia de afi mereu in centrul atentiei;
- credinta de a fi unic si invulnerabil.
TRASATURI DEFINITORIIN ALE ETAPEI ADOLESCENTEI
Dpdv biologic, adolescent semnifica perioada de la pubertate la maturitate; ea este descrisa ca incepand cu pubertaea si incheindu-se cu perioada adulta. Perioada este caracterizata de schimbari rapide si cresteri explosive in greutate si inaltime.
Datorita cresterii explosive si inegale, infatisarea adolescentului nu este intotdeauna armonioasa – motiv pt care acestia se preocupa intens de felul cum arata. Cresterea exploziva este o provocare pt psihicul adolescentului, el trebuind sa invete sa se adapteze noii aparente intr-un ritm de multe ori prea rapid.
Cresterea exploziva nu se realizeaza in ritmuri egale pt toti adolescentii. Baietii care se maturizeaza mai devreme se adapteaza mai bine, sunt mai populari, increzatori in sine, mai agresivi. Cei a caror dezvoltare este mai lenta, au dificultati in adaptare, sunt nelinistiti, mai neincrezatori in fortele proprii si dezvolta o imagine de sine mai putin pozitiva.
In ceea ce priveste efectul maturizarii timpurii la fete, parerile sunt contradictorii. Se stie ca fetele, in adolescent, au un avantaj de dezvoltare de aprox. 2 ani.
Caracteristici ale dezv. psihice
Dupa M. DEBESSE, functiile adolescentei se pot exprima, sintetic, astfel:
- de adaptare la mediu;
- de depasire;
- de definire a personalitatii. Deci, are loc acum un proces de dezv, la finalul caruia ne vom afla in fata unor structure psihice bine inchegate si cu un grad de mobilitatte ridicat. In aceasta perioada, se pot constata confruntari intre comportamentele impregnate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentul.
Cf. M.ZLATE, adolescentul se confrunta cu o serie de nevoi/ trabuinte descrise in perioadele anterioare, cunosc o prefacere semnificativa : nevoia de asti, de a fi afectuos, de apartenenta la grup, de independent si nevoia modelelor.
J.ROUSSELET identifica mai multe tipuri de conduit dezvoltate in adolescenta:
1. condiuta revoltei – contine refuzul de ase supune, manifestari de protest, razvratire;
2.conduita inchiderii in sine – similara cu perioada de introspective;
3. conduit de exaltare si afirmare – survine in in momentul in care tanarul se simte capabil de a valorifica resursele dobandite prin juxtapubere si introspective.
Dezv. intelectuala
Se dezvolta atentia voluntara, iar atentia involuntara si post-voluntara isi modifica aspectul, devenind mai eficiente. Are loc o schimbare calitativa a memoriei – se imbogateste cu:
- memoria logica;
- imbogateste capacitatea de operare cu scheme logice.
Memoria opereaza acum mai frecvent cu reprezentari notiuni din ce in ce mai bogate si mai complexe.
Adolescentul capata deprinderea de a rationa logic si sunt intarite acum capacitatile operative intelectuale.
Limbajul cunoaste, de asemenea, in aceasta perioada, o dezvoltare deosebita. Cunostintele verbale se coreleaza puternic cu extinderea, varietatea si bogatia conceptelor individului, cel putin in masura in care aceste concept sunt simbolizate prin cuvinte.
Dezv. sociala
Adolescent adduce cu sine o crestere a abilitatilor sociale; se carcaterizeaza de declinul autoritatii parentale si familiale, crescand importanta grupului de prieteni.
In adolescent timpurie, parintii continua sa fie importanti dpdv al dezvoltarii sociale. Parintii raman un factor important al echilibrului emotional si material.
Temele principale de conflict nu se rezuma doar la independent materiala, ci se concretizeaza in forme precise, precum:
- diferenta de viziune asupra vietii sociale;
- interferenta parintilor in munca scolara;
- interferente in viata afectiva;
- lipsa sustinerii finaciare a unor proiecte personale.
crys/25 februarie 2016