Senzatiile,perceptiile,reprezentarile, gândirea,memoria si imaginatia
Senzatia – proces psihic cognitiv elementar prin intermediul caruia se reflecta sub forma imaginilor simple si primare însusirile obiectelor si fenomenelor când acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra organelor de simt.
Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea înconjuratoare. Prin intermediul senzatiilor noi primim informatii despre nesfârsita bogatie de însusiri ale obiectelor si fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare fenomene psihice din categoria proceselor cognitive.
In realitate individul uman nu dispune de capacitatea de a înregistra senzatii separate, decât în primele saptamâni de viata.
Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile senzatiilor sunt determinate de organele de simt cunoscute de noi:
urechea – auzul = senzatii auditive,
ochiul – vazul = senzatii vizuale,
limba – gustul = senzatii gustative,
nasul – miros = senzatii de miros (olfactive),
pielea – senzatii cutanate.
Senzatiile auditive sunt de trei feluri:
– verbale – sesizarea sunetelor unei limbi;
– muzicale – sesizarea notelor muzicale, a melodiilor;
– zgomotele – au atât efect pozitiv, cât si negativ.
Pozitiv: prevesteste aparitia unui pericol – sâsâitul sarpelui, trosnitul crengilor, picaturile ploii etc.
Negativ: în cadrul procesului instructiv-educativ – împiedica realizarii obiectivelor preconizate, daca predomina în permanenta zgomotul poate provoca nevroza.
Senzatiile vizuale apar în urma actiunii undelor electromagnetice asupra analizatorului vizual – ochiul, elementul periferic al caruia este receptorul, iar cel central este situat în regiunea occipitala.
Senzatiile vizuale sunt de doua feluri:
– cromatice – sesizeaza cele sapte culori ale curcubeului;
– acromatice – sesizeaza culorile alb-negru si toate nuantele lor.
Senzatiile de culoare nu sunt specifice tuturor fiintelor vii. Acest avantaj îl poseda doar omul, vederea culorilor îi ofera capacitatea de a se adapta mai eficient si de a trai sentimente puternice produse de lumea lor.
Culorile închise au efecte deprimante, cele prea vii – iritante, obositoare, deschise – stimulatorii, pozitive. Se stie ca aceste culori au o semnificatie sociala. La africani negrul semnifica binele, iar albul – raul. In Europa negrul este culoarea doliului, în Asia – alb. Galbenul exprima la europeni despartirea, gelozia, la chinezi si japonezi – bucuria, puritatea.
Foarte importanta este cromatica ambientala a învatarii:
– albul permite o mai buna concentrare;
– rosul genereaza activism mintal si abundenta asociativa;
– galbenul este un calmant al psihonevrozelor, stimuleaza si întretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de concentrare a atentiei;
– verdele faciliteaza abundenta de asociatii libere de idei, stimulând imaginatia;
– albastrul favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de încetinire a ritmului activitatii.
Senzatiile auditive si cele vizuale sunt principala sursa de cunoastere a ambiantei asigurând circa 95% din informatia asimilata de indivizii umani.
Senzatiile gustative sunt de patru feluri în dependenta de însusirile fundamentale ale limbii: sarat, amar, acru si dulce, combinarea carora ofera un spectru larg de gusturi.
Senzatiile olfactive sunt provocate de particulele volatile care patrund în fosele nazale odata cu aerul, poarta denumirea de miros, distingem mirosuri placute -aromatice, parfumate, balsamice, precum neplacute si respingatoare.
Senzatiile cutanate sunt provocate de receptorii aflati în piele. Se cunosc trei feluri de senzatii cutanate:
– termice – ne dau informatie despre temperatura excitantului (cald-rece);
– tactile – senzatia de atingere, de pipait;
– de durere – fara senzatii e imposibil activismul psihic al omului.
- Perceptiile
Perceptia – este un proces psihic cognitiv senzorial elementar prin intermediul caruia se reflecta unitar si integral însusirile obiectelor si fenomenelor când acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra organelor de simt.
Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicând gândirea, memoria, imaginatia, formând imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta subiectiva, provoaca interese, aptitudini, stari afective. Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii si decurge împreuna cu senzatiile.
Clasificarea perceptiilor prevede divizarea lor în forme complexe.
Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:
– perceptie vizuala – contemplarea unui tablou;
– perceptie auditiva ~ audierea unei melodii, unei povestiri;
– perceptie tactila – cunoasterea unui obiect dupa pipait, în dependenta de obiectul implicat în perceptie cunoastem:
- perceptie spatiului – în procesul perceptiei spatiului distingem perceptia marimii, formei si îndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care îi livreaza omului repere necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.
- perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor. Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc în organismul omului. Perceptia duratei timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de ocupatii interesante, semnificative, trece repede. Daca, însa, evenimentele sunt neinteresante, putin importante, timpul se scurge încet.
- c) perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme de referinta:
– sistemul fizico-cosmic, care ofera cunoasterea reperelor naturale – zi, noapte, pozitie a astrilor, anotimpuri etc.;
– sistemul biologic, ce depinde de succesiunea functiilor organismului, permitându-i individului uman sa aprecieze ora mesei, timpul somnului, trezirii etc.;
– sistemul sociocultural, constituit pe parcursul activitatii umane, care ofera repere cronologice – divizarea timpului în secunde, minute, ore, luni, ani etc.
– perceptia miscarii este reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale a obiectelor. Ea da posibilitate oamenilor sa se orienteze în schimbarile relative ale raporturilor si pozitiei reciproce ale obiectelor mediului înconjurator.
Cunostintele despre deplasarea obiectelor omul le capata percepând nemijlocit miscarea. La perceptia miscarii contribuie conceperea schimbarilor în mediul înconjurator pe baza experientei individuale si cunostintelor de care dispune personalitatea.
Pe baza experientei ce o poseda, cunostintelor omul în procesul perceptiei uneste elementele separate într-o imagine integrala.