Metodele de invatamant indeplinesc mai multe functii si anume :
1) Functia cognitiva = metoda devine pentru elevi o cale de a afla, de a descoperi, de a cerceta
2) Functia formativ-educativa = metoda formeaza la elevi deprinderi intelectuale si structuri cognitive, dezvoltand atitudini, capacitati si comportamente
3) Functia normativa = metoda arata cum trebuie sa se procedeze, sa se predea, cum sa se invete
4) Functia motivationala = decurge din sentimentul de satisfactie intelectuala, pe care il induce o metoda corect aplicata si conduce la increderea elevilor in capacitatea de a invata
5) Functia instrumentala (operationala) = mijloceste indeplinirea obiectivelor instructiv-educative
Metodele sunt caile pe care profesorul le urmeaza pentru a-i determina pe elevi sa stie, sa gandeasca, sa actioneze, in conformitate cu obiectivele activitatii didactice
Clasificarea metodelor de predare-invatare
– metodele utilizate in predarea invatarea istoriei sunt diverse
– cele mai multe sunt comune cu alte discipline de invatamant, altele sunt specifice doar istoriei
– de aceea exista mai multe clasificari, metodele utilizate folosind mai multe criterii
a) in functie de gradul de activizare a elevilor, metodele pot fi pasive, active si participative ; pe acelasi criteriu se disting 3 tipuri de metode.
* metoda pasiva – care este centrata pe profesori, se bazeaza (fondeaza) pe expunere si neori pe demonstratie
* metoda activa – centrata pe elv, care implica : problematizarea, modelarea si invatarea prin descoperire
* metoda participativa – centrata pe ambii termeni )pasiva + activa) si implica conversatia, dialogul, discutia colectiva.
Metodele pasive impun elevului postura de ascultator
Metodele active ofera posibilitatea acestuia de a descoperi singuri, iar cele participative participa la desfasurarea lecyiei (este de preferat realizarea ultimului tip de metoda, deoarece profesorul nu este singurul transmitator al informatiilor ci de modelator, organizator al invatarii.
b) Operatiile principale pe care le presupun metodele de prezentare a continuturilor, metodele pot fi :
– verbale (bazate pe cuvant)
– demonstrative (bazate pe ibservatie)
– practice
c) In functie de obiectivul didactic urmarit, exista 3 categorii de metode:
– de dobandire de noi cunostinte
– de fixare si consolidare
– de evaluare
d) Dupa criteriul istoric
– metode traditionale, clasice care sunt : expunerea, conversatia si exercitiul
– metode moderne care implica problematizarea in instruirea programata
Acestor clasificari li se mai adauga,in functie de forma de organizare a muncii o serie de metode care pot fi numite si activitati si acestea sunt:
–metode individuale
– metode frontale
– metode predare invatare in grupuri
– metode combinate
Metode de predare invatare traditionale
1. Expunerea – este cea mai folosita pe parcursul mai multor discipline si cea mai folosita in cadrul istoriei
– este o cale simpla directa si rapida prin care transmite oral cunostintele noi, sistematizate si ierarhizate
Ce implica aplicarea expunerii ca metoda de predare ?
Raspuns : – arta de a vorbi, adica stapanirea si folosirea corecta a limbii romane
– un limbaj bogat in care sa se regaseasca notiunile si termenii specifici istoriei
– arta argumentarii
– talent oratoric
– ceorenta gandirii si a limbajului, claritatea pronuntiei si timbrul placut al vocii
Cele mai cunoscute variante ale expunerii sunt :
a) povestirea
b) explicatia
c) prelegerea
– profesorul poate folosi una dintre acestea in functie de obiectivele operationale(competentele specifice) propuse in functie de varsta elevilor
a) povestirea – este o forma de expunere a faptelor cu caracter narativ si descriptiv, ea trebuie sa fie clara, logica si convingatoare
– este important sa nu fie prea ampla, adica, sa nu depaseasca 10-15 inute, pentru a mentine constant interesul elevilor
b) explicatia – este acea forma a expunerii in care accentul este pus pe utilizarea gandirii logice, in reconstituirea si intelegerea faptelor istorice
– prin aceasta metoda realizam aplicarea unei argumentatii deductive, ce se adreseaza gandirii si nu efectelor.
c) prelegerea – este o expunere organizata si sistematizata a unei teme, desfasurata pe parcursul intregii ore sau a mai multor ore
– ea debuteaza cu : anuntarea titlului temei, prezemtarea importantei acestei, enuntarea principalelor probleme si recomandarea unei bibliografii minimale;
– valoarea prelegerii este data de puterea de sinteza si capacitatea profesorului de a intretine vie atentia elevului.