Formele de evaluare
In anul 1967 Scriven propune specialistilor trei forme :
a) evaluarea formativa/continua
b) evaluarea initiala/de inceput/predictiv
c) evaluarea cumulativa/sumativa/finala
– la aceste forme pe care le intalnim cotidian, in demersul pedagogic, au aparut si alte doua forme :
d) evaluare normativa
e) evaluare criteriala
– aflarea diferentelor specifice intre cele cinci forme ale evaluarii tin de aspectul temporal si de satisfacerea unor criterii, norme, standarde, descriptori de performanta.
Evaluarea formativa
– se regaseste si sub intelesul semantic de evaluare continua ca atare se aplica permanent in cadrul seventelor de invatare
– este puternic centrata pe copil/elev intrucat raportarea la referent este imediata iar disfunctiile trebuie eliminate prin masuri speciale
– evaluarea formativa fiind continua evidentiaza progresele
– ocupa cam cel mult 10 minute dintr-o ora de curs, ajutandu-l pe elev sa invete, intrucat lucreaza independent ceea ce a lucrat ulterior sub supravegherea cadrului didactic
– de regula nu se exprima in calificative(nu e relevant pentru nota ci pentru a vedea disfunctia, daca aceasta exista)
– creeaza un climat pedagogic relaxant(copilul nu este sub impulsul notei sau ridicat in picioare sa raspunda)
– relatia cadru didactic – elev este una permisiva, adica, conduce la un dialog.
Evaluarea cumulativa/sumativa/finala
– se realizeaza la sfarsitul unei etape mari privind procesul de invatamant, adica, la sfarsitul unei unitati de invatare, in cadrul recapitularilor semestriale, sau anuale, la inceput de an scola, aici includem si tezele; acestea nu se fac cu scopul de a face predictie
– solicita un timp mare, care se poate intinde pe o ora sau doua ore
– se raporteaza la o norma unica care va conduce la aprecieri finale
– nu-mi prezinta procesele de invatatmant ci numai rezultatele
– creeaza un climat tensionat intrucat se vor anunta rezultatele