Geografia timpului
1. Palmele
Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt bataturi mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la început
Le-a întarit, topindu-li-se-n piele.
Ele îmi cer mai multa încordare
Si cer gândirii proaspat înteles.
Cerinta lor e mult mai hotarâta
Când fruntea grea mi-o sprijina ades.
Încep sa bag de seama, în sfârsit,
Ca multe îmi ramân neîntelese,
Ca-n orice fapt sunt adevaruri mari
De care-odata nu parea sa-mi pese.
Încep sa simt înfriguratul chin
Al setei de-a cunoaste-aceste taine,
De a nutri spre ele-un dor flamând,
De-a le cunoaste pure, fara haine.
2. Dragostea
Cu ea si mâine-oi hoinari sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminti…
Dar ma mai multumesc si astazi oare
Doar sarutari si-mbratisari fierbinti?
Ades, în loc sa cugete, ea râde,
Saruturile-nabusesc idei,
Totusi iubesc, înca iubesc frenetic,
Faptura ei si mersul lin al ei.
De mâine, rasuci-voi tot ce-a fost –
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea ma va privi ciudat
Si lacrama-va, poate, în tacere.
Îi va fi grea. Si mie-mi va fi greu.
Voi îndura, gândind ce-o sa urmeze.
Când urci pe munte, truda ti-o înfrângi
Visând la piscuri, nalte metereze.
3. Geografia timpului (1)
Schimb curgerea acum în plan intens:
Geografia timpului e-n fata.
Epoca mea e-aici: câmpii si munti,
Diversitate vasta si mareata.
Sunt mii de râuri, unele curg drept,
Iar altele pe cai ocolitoare,
Si totusi toate se îndreapta-acum
Spre marea mare, purificatoare.
Totu-mi parea întâi învalmasit.
Mergeam – dar unde, nu-mi pasase mie.
Stiam ca-s tânar, ca iubesc adânc
Tovarasii de munca si mândrie,
Nu cunosteam primejdiile mari
Si poate de aceea n-aveam teama…
Frumos mai e sa zbori! Dar ce frumos
E-atunci când zbori spre steaua ce te cheama!
4. Geografia timpului (2)
Trecând prin timp, îl însemnam sub pas –
Asa îl reprimeste universul.
Dar însusi timpul, când prin el pasim,
Ne schimba tainic inima si mersul.
Nu batrânetea,-n urma alergând,
Spre moarte pasul cearca sa ni-l poarte,
Ci doar maturitatea creste-n noi
Si ne maturizam pâna la moarte.
Din epoca, din zborul ei si-al meu,
Uzina e o parte, o artera.
Nu fierbe-n doar fier si minereu,
Ci seve ce hranesc aceasta era.
Pulsatiile ei se pot simti
Pâna si-n iarba fâsâind sub coaste –
Cu ele-amestecate se aud
Pulsatiile noastre furtunoase.