Regatul Israel
Saul (1025-1013 i.Hr.) a fost desemnat rege cu ajutorul marelui preot Samuel. S-a dovedit a fi un conducator militar talentat, incheind cucerirea Tarii Fagaduintei, iar pe plan intern incearca sa consolideze uniunea celor 12 triburi israelite, facand primii pasi spre consolidarea autoritatii centrale. A constituit prima armata permanenta si incearca limitarea pretentiilor teocratice ale preotilor.
David (1013-973 i.Hr) isi incepe cariera de luptator in slujba lui Saul, se casatoreste vu fiica acestuia Micol si se bucura de sprijinul aristrocratiei militare si religioase. El reuseste sa uneasca toate triburile din Palestina devenind primul mare rege al evreilor.
A avut un rol important in organizarea Regatului Israel, procupat fiind sa constituie un aparat administrativ, cu rol important de a strange impozitele necesare intretinerii armatei, sustinerii razboaielor dar si acoperirea cheltuielilor de la curtea regala. In plan religios, cultul monoteist al lui Iahve, devine religia de stat iar dupa cucerirea Ierusalimului, David a stabilit capitala politico-religioasa a Palestinei.
In domeniul militar, regele David a format o armata permanenta, bine inzestrata cu care a invins si supus pe moabiti, iudei si filisteni. Datorita acestor victorii a largit hotarele statului si a creat un adevarat imperiu israelit cu intindere de la Marea Mediterana, Marea Rosie si Eufrat.
Datorita talentului sau de muzician si poet a fost considerat autorul psalmilor din Biblie, ales sa fondeze familia din care descinde Mesia.
David a deschis pentru evrei veacul de aur al carui apogeu a fost atins de urmasul sau.
Domnia lui Solomon (973-933 i.Hr.) a reprezentat pentru statul evreu o perioada de inflorire economica si culturala, de aici fiind numit si inteleptul. S-a dovedit a fi un bun administrator si un excelent diplomat, asigurand linistea la granite printr-o politica de aliante cu vecinii Tyr, Egipt..
Chiar daca unitatea regatului era asigurata printr-o politica defensiva, Solomon a avut grija sa ridice cetati puternice la Megiddo si Geser, sa-si intareasca armata permanenta care ajunsese la peste 12.000 de oameni, cu un important corp de cavalerie si o solida grupare de care de lupta.
Incurajeaza si controleaza dezvoltarea comertului si a mestesugurilor, cele mai importante fiind topitoriile de arama si traficul de comert extern. A dezvoltat o relatie diplomatica cu regele Hiron I, regele Tyrului, permitand astfel construirea flotei evreiesti si organizarea unor expeditii comerciale spre tarmurile Arabiei si Africii Orientale – Etiopia si Somalia, de unde aduceau bogatii imense de aur, fildes, pietre pretioase si mirodenii.
Ierusalimul a cunoscut dotarea si infrumusetarea unor constructii marete, in perioada aceasta fiind construit fastuosul Templu, care era simbolul religiei iudaice si palatul regal.
Printre reformele lui Solomon, acesta a introdus si un sistem fiscal abil, care insemna ca teritoriul regal fusese impartit in 12 circumscriptii financiare, care cuprindeau in mod egal toata populatia, constituita din evrei si canaaneeni, aceasta fiscalitate asigurand cheltuielile statului, permitand regelui sa intretina una dintre cele mai fastuoase curti din Orientul Antic.