ISTORIA ROMEI ANTICE
- Omul, spaţiul şi clima
Clima Italiei era:
- Continentală,în Nord,
- Mediteraneană, în centru şi în sud
Imperiul romana fost unul tri-continental: Europa, Asia şi Africa;
Italiaeste mărginită de trei mări: Mediterană (sud), Tireniană (vest), Adriatică(est); Triburile italice (de origine indo-europeană):
Latinii, Sabinii, Samniţii,Volscii,Umbrii,Veneţii,Osci etc.
II. Întemeierea Romei. Regalitatea (753-509 î. Hr.)
21 aprilie 753 î. Hr.: tradiţia spune că Romulus, după uciderea fratelui său Remus, a întemeiat, între cele şapte coline, pe malul fluviului Tibru, o nouă cetate, Roma.
Cercetările arheologiceau demonstrat că, pe la jumătatea secolului al VIII-lea î.Hr., au existat urme de locuire în zona colinei Palatin, ceea ce arată că legenda despre întemeierea Romei are un sâmbure de adevăr. Până în 509 î. Hr. au condus Roma şapte regi, dintre care ultimii trei de origine etruscă Instituţiile:
- Regele: avea atribuţii limitate (era judecător şi mare preot),
- Senatul: alcătuit numai din patricieni (100 de membri), elabora legile,confirma alegerea regelui şi-i controla activitatea,
- Adunarea poporului Societatea:
- Patricienii: singurii care puteau ocupa funcţii politice,
- Plebea: oamenii de rând (ţărani, meşteşugari şi negustori)
III. Roma republicană (509-27 î. Hr.)
Se impune un nou regim politic bazat pe “res publica” (treburile publice).
Principalii beneficiari au fost patricienii . Roma va cunoaşte, pentru următoarele două secole şi jumătate, o dublă confruntare: • plebea împotriva patriciatului (494 – 287 î. Hr.). Într-o primă fază au ales ca formă de luptă secesiunea pe colina Aventin (494 – 493 î. Hr.) şi au obţinut dreptul de a avea doi tribuni (apoi 5, în final numărul lor ajungând la 10) care să le apere interesele în Senat, apoi, prin „Legea celor 12 table” (451 î. Hr.), drepturi egale cu ale patriciatului:
– interdicţia căsătoriilor dintre patricieni şi plebei,
– unul dintre consuli va fi desemnat de plebe,
– plebeii bogaţiîmpreună cu patricienii vor forma noua nobilime • lupta pentru supremaţie în Italia;
Esenţa acestei forme de guvernare a fost exprimată prin expresia „Senatul şi poporul roman”
Statul funcţionează datorită colaborării dintre Senat, magistraturi şi Comiţii (adunările poporului).
IV. Transformarea Romei într-un imperiu mediteranean
Sec. V-III î.Hr. – Roma cucereşteItalia (luptele cu galii, latinii, etruscii, samniţii şi grecii): până în secolul I. î. Hr. a fost organizată ca o federaţie de cetăţi care îşi păstrau autonomia internă, dar se obligau să respecte autoritatea Romei. Roma s-a transformat într-o putere mediteraneană, drept pentru care a intrat în conflict cu Cartagina, cea mai mare putere maritimă şi comercială a vremii;264-146 î. Hr. – războaiele punice (cuCartagina pentru controlulMării Mediterane);
168 î. Hr. – cucerireaMacedoniei;
146 î. Hr. – cucerireaGreciei (devenită provincia Ahaia);
63 î. Hr.– Roma anexează în întregime Asia Mică şi Siria, în urma războaielor cu Mitridate, regele
Pontului;
Hispannia a fost moştenită de la cartaginezi, iar Gallia va fi cucerită de Caesar.
30 î. Hr. – Egiptul devine provincie romană.
Roma îşi va asigura dominaţia asupra întregului bazin al Mării Mediterane care va deveni un „lac roman”, numită de romani Mare Nostrum.
V. Consecinţele cuceririlor teritoriale. Criza Republicii
Pe plan social, se adânceşte conflictul dintre bogaţi şi săraci. Alături de patricieni şi plebei apare o categorie intermediară: cavalerii (noii îmbogăţiţi). Societatea romană se va împărţi în senatori, cavaleri şi plebei, alături de care vor exista o mare masă de sclavi. Au loc o serie de răscoale ale sclavilor şi tentativa mai multor persoane politice de a împărţi pământ persoanelor sărace din „ogorul public” (teritoriile cucerite trecute în proprietatea statului).
Pe plan politic, populaţia s-a împărţit în două partide: optimaţii (senatorii) şi popularii
(plebea şi cavalerii). Acestea vor transforma lupta de idei în războaie civile;
Pe plan militar, generalii au dreptul de a-şi înzestra militarii, drept consecinţă se formează armatele de mercenari care vor duce la apariţia războaielor civile.
Singura soluţie pentru ieşirea din criză era reforma instituţională care va duce, inevitabil, la schimbarea sistemului politic.
Încercări de reformă :
- Tiberius Gracchus, tribun al poporului Caius Gracchus, tribun al poporului Sunt asasinaţi după terminarea stagiului.
- Efectele crizei:
- Consulatele repetateale lui Marius; Dictatura pe viaţă a lui Sylla şi Caesar;
- Războaiele civiledintre Sylla şi Marius, Caesar şi Pompeius, Octavianus şi Antonius.
- Triumviratele: colegii formate din trei bărbaţi care-şi împart puterea în Imperiul Roman:
- Caesar– Pompeius – Crassus;
- Octavian – Antonius– Lepidus.
Caesar (asasinat pe 15 martie 44 î. Hr.)şi Octavian vor transforma Republica romană într-o noua formă monarhică: Principatul (27 î Hr.).
- Principatul Octavian (27 î.Hr.-14) va avea în mâna sa întreaga putere şi va avea următoarele funcţii:
Imperator – comanda armatei şi a provinciilor pe care aceasta era cantonată
Prim consul – împăratul deţine puterea politică în calitate de consul Mare Preot– conducătorul întregii vieţi religioase a imperiului Augustus –cel sfânt .În acelaşi timp era şi un protector al culturii
Prim consul – primul dintre senatori, preşedintele Senatului
Părinte al patriei
Tribun al poporului
Este menţinut Senatul. Sunt păstrate instituţiile republicane dar sunt golite de conţinut sau deţinute de împărat. Moştenitorii tronului imperial purtau supranumele de Caesar, spre deosebire de împărat, care se numea Augustus.
VII. Criza secolului al III-lea
Este o triplă criză:
1) Politică: conflicte violente între mai mulţi împăraţi proclamaţi de armată, având domnii efemere şi lipsite de autoritate (anarhia militară);
2) Militară: comandanţii militari acaparau puterea cu ajutorul soldaţilor care s-au transformat în mercenari;
3) Economico-socială: decăderea economiei şi adâncirea clivajului social.
VIII. Dominatul
Iniţiator: Diocletian (284-305);
Pune capăt crizei prin transformarea sistemului politic;
- Se proclamă Dominus et deus„stăpân absolut şi zeu”;
- Recurge la ceremonialul de tip oriental ceea ce va duce la dispariţia ultimelor aparenţe republicane;
- Monarhia devine de drept divin;
- Instituie tetrarhia(„guvernarea în patru”): doi auguşti (împăraţi de rang superior) şi doi caesari(împăraţi de rang inferior). Diocletian păstrându-şi conducerea supremă;
- Administrativ, imperiul a fost împărţit în 101 de provinciişi 12 dioceze;
- Reorganizează armata; Reorganizează finanţele;
- Stopează inflaţia.
Constantin cel Mare (306-337):
- Inaugurează noua capitală a imperiului la Constantinopol(330), deplasându-se astfel centrul de greutate în răsăritul imperiului;
- Legalizează creştinismul (Edictul de la Milan– 313);
- Prezidează primul conciliu(sinod) ecumenic de la Niceea care stabileşte ortodoxia (dreapta credinţă)
Teodosius I (379 – 395):
- Face din creştinism religia oficială a Imperiului roman(391);
- Împarte imperiul, definitiv, între fiii săi Arcadiusşi Honorius, în Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit(395).
Sub loviturile popoarelor migratoare, în anul 476, Imperiul Roman de Apus este desfiinţat, (ultimul împărat roman – Romulus Augustulus).