Decebal a refacut partial statul lui Burebista, de aceasta data regatul lui, incluzand Transilvania, Banatul, Moldova pana la Siret, Oltenia si o parte a Munteniei.
– centrul statului sau se afla la Sarmizegetuza Regia (Muntii Orastiei)
In plan extern a avut mai multe conflicte cu romanii :
– generalul Cornelius Fuscus ataca Dacia si este infranta la Tapae
– in anul 88 d.Hr. o armata romana condusa de generalul Tettius Iulianus ataca Dacia si ii infrange pe daci la Tapae
– in anul 89 d.Hr. Decebal incheie un tratat de pace cu imparatul roman Domitian si devine client al Romei, beneficiind ulterior de o serie de avantaje furnizate de statul roman (bani, masini de razboi, instructori militari)
– intre anii 101-102 s-a desfasurat primul razboi daco-roman
– armata romană condusa de imparatul Traian (97-107) patrunde in Dacia, avand o prima confruntare militara care s-a desfasurat tot la Tapae, unde dacii sunt infranti
– in anul 102 se incheie pace intre cele doua parti, Decebal fiind nevoit sa renunte la beneficiile pacii din 89 si la unele teritorii (Banat, Hateg, sudul Moldovei) precum si sa-si darame fortificatiile si sa accepte trupe romane in Sarmizegetuza
– intre anii 106-106 a avut loc al doilea razboi daco-roman, deoarece Decebal nu a respectat prevederile impuse de tratatul din 102 iar Traian trece Dunarea in 105 si in cele din urma cucereste in intregime Dacia, pe care o transforma in provincie romana – Dacia Felix-
Intrarea geto-dacilor in lumea romana
– s-a realizat in urma cuceriiri si transformarii daciei in provincie romana cu rang imperial in anul 106.
Organizarea politica-administrativa a Daciei romane
Dacia romana era condusa de un reprezentant al imparatului, care se numea Iegatus Augusti propraetore
– avea capitala la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacia Sarmizegetuza, construita la 40 de km de fosta capitala a regatului dac
– a cuprins Banatul, Transilvania, Oltenia, precum si o parte a Munteniei, restul teritoriilor au fost inglobate in provincia romana Moesia dar au ramas si teritorii necucerite, locuite de dacii liberi (Maramures, Crisana, centrul si nordul Moldovei)
– a fost aparata de legiuni romane (legiunea a XIII-a Gemina, legiunea a V-a Macedonica) dar si de alte detasamente din alte legiuni
– a cunoscut mai multe reorganizari in timpul lui Traian
– imparatul Hadrian (117-138) imparte provincia in Dacia Superior, adica Transilvania, Banatul, vestul Olteniei, si Dacia Inferior, adica, estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei si respectiv Dacia Porolissenis, care cuprindea partile nord-vestice ale Transilvaniei.
Imparatul Marcus Aurelius (161-180) imparte provincia in Dacia Apulensis (Oltenia), Dacia Malvensis (Transilvania si Banatul) si Dacia Porolissensis, care ramane in aceeasi structura, partile nord-vestice ale Transilvaniei.
Dacia a cunoscut un intens proces de romanizare. Intre anii 271-274 a avut loc retragerea aureliana, in timpul careia administratia si armata romană s-au retras din Dacia, imparatul Aurelian a stabilit granita imperiul roman pe linia Dunarii.
Romanizarea
Romanizarea, inseamna un proces istoric prin care o populatie cucerita de romani preia de la acestia civilizatia lor materiala si spirituala si in special limba latina
A cunoscut mai multe etape :
1. Romanizarea initiala (sec. II-I i.Hr. – sec II d. Hr.) Dobrogea fiind primul teritoriu cucerit de romani si inclus in componenta imperiului
2. Romanizarea oficiala intre anii 106-271-274
3. Romanizarea postaureliana din 271-274 pana in anul 602, anul cand Dobrogea este parasita de romani.
Romanizarea a fost realizata de :
a) factorii de romanizare oficiali, adica, administratia, reprezentata de guvernatorul Daciei romane, functionarii provinciali si cei locali si armata care era cantonata in castre in jurul carora au aparut asezari locale care au fost romanizate
b) factorii de romanizare neoficiali, adicaveteranii care dupa terminarea serviciului militar, o parte din ei se stabilesc in Dacia, unde isi intemeiaza familii, primesc pamant si functii dar si compensatii banesti, fiind vorbitori de limba latina populara ei contribuie la procesul de romanizare
– alta categorie, colonistii, care adusi din toate zonele imperiului au fost purtatori ai culturii romane si au creat asezari locale de tip roman de exemplu : canabae, vicus, pagus si villa rustica
– alt factor de romanizare neoficiala este urbanizarea, in care romanii au construit orase cu statut de colonia (Napoca, Apulum) si cu statut de municipia(Dierna, Popolissum)
– viata economica a creat legaturi intre autohtoni si colonisti care erau organizati in collegia, adica asociatii profesionale.
– justitia se realiza in conformitate cu dreptul roman
– invatamantul se desfasura in scoli elementare in care invatau scrisul si cititul in limba latina
– viata religioasa a cunoscut doua fenomene de interpretatio romana, adica adorarea unor zeitati dacice sub nume romane si cel de sincretism religios, adica contopirea mai multor zeitati intr-una singura