„Întrucât cerințele din zona pieței muncii și a învățământului superior devin competitive, complexe și tehnice, studenții vor avea nevoie de abilități precum gândirea critică pentru a naviga cu succes în lumea modernă, pentru a excela în cariere dificile și în procesarea informațiilor din ce în ce mai sofisticate și complexe”
„Analfabetul secolului XXI nu va fi acela care nu poate citi sau scrie, ci acela care nu poate să învețe, să se dezvețe și să reînvețe. Cei care pot face acest lucru sunt liderii de mâine” - Alvin Toffler
Andrei Pleșu
”Spiritul critic e, dimpotrivă, expresia unei pregnante conștiințe de sine. Eul critic este autoritar, sigur de el insuși, bucuros să se diferențieze de ceea ce critică, prin deriziune, asprime brutală sau vervă demolatoare. Lăudătorul vorbește despre altul. Contestatarul vorbește, preponderent, despre sine.
Dar ca să-ți impui autoritatea, trebuie să o ai. Nu vorbesc de autoritatea, mai mult sau mai puțin întâmplătoare, a vreunei funcții sau a unei notorietăți publice, ci de autoritatea pe care nu o poate da decât cunoașterea temeinică a subiectului de care te ocupi.
Dacă vrei să dai de pământ, în mod aplicat, consistent și convingător, cu matematicienii, sau cu arhitecții, sau cu scriitorimea, e musai să știi ceva matematică, ceva arhitectură, ceva literatură. Astfel, pendulezi între tupeu ignar, agresivitate de paradă și bombăneală ridicolă”
Abordările actuale privind gândirea critică în educație sunt destul de superficiale, demersurile pe această temă a fost rezumată de specialiști într-o expresie simplă „multă discuție, puțină acțiune”
Rațiuni aparent „pragmatice” au condus la abordări superficiale privind acest segment extraordinar de important pentru formarea tinerelor generații.
Condiții necesare dezvoltării critice la elevi
Crearea unor condiții care să faciliteze experiementele de gândire critică, prin crearea de probleme și ajustarea cadrului necesar de a declanșa procesul respectiv în rândul elevilor. Prin încurajarea acestora de a pune întrebări și, mai ales de a găsi soluții alternative, inclusiv la soluțiile care par a fi cele solide și stabile.
- „Educatorul trebuie să creeze mediul necesar dezvoltării unui schimb de idei și de stimulare a elevilor să pună întrebări. Sub nicio formă să nu stopeze curiozitatea sau tendința copiilor de a întreba chiar dacă, aparent, întrebările sunt superficiale sau nu au legătură cu subiectul respecti.”
- „Educatorul nu trebuie să urmărească răspunsul corect (acesta fiind într-un plan secundar), trebuie să se concentreze mai ales pe diversitatea ideilor, stimularea elevilor de a gândi personal, fără ajutor, stimularea acestora de a pune întrebări și de a găsi soluții la problemele ridicate.”
Trei profesori - C.Temple, J. Steele, K. Meredith - au dezvoltat un program destinat formării profesorilor de a dezvolta și promova gândirea critică la elevi. Programul s-a numit LSDGC - Lecturarea și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice.
Acest program s-a extins în peste 30 de țări, utilizând 60 de metode de promovare și dezvoltarea a gândirii critice. Deși toți factorii importanți din societatea actuală sunt de acord cu necesitatea dezvoltării critice la elevi/studenți, problema este că înțelegerea acestei necesități, se realizează diferit și cu viteze relativ mici.
În secolul 21 gândirea critică nu este doar o abilitate utilă, ea este esențială
- Următorul pas ar trebui să fie cel al construirii argumentelor pentru a susține opiniile formulate În acest sens, educatorul trebuie să stimuleze copiii să elaboreze argumente care să susțină opiniile acestora.
Prin acest lucru educatorul - facilitator trebuie să construiască un mediu sigur pentru elevi, fără restricții și impuneri astfel încât aceștia să-și expună liberi ideile, fără să se simtă jenați de prezența profesorului, a colegilor sau eventualelor greșeli.
Educatorul are obligația morală de a respecta ideile și convingerile elevilor, orientându-i pe aceștia spre calea corectă cu argumente clare și logice.
Exemplu:
Specialiști în educație atrag că „orientarea insistentă spre predarea necesităților dictatea de testele standardizate în vederea obținerii unor scopuri mai bune, în raport cu elevi din alte țări, a fost unul dintre factorii esențiali care au frânat considerabil implementarea gândirii critice în sistemul educațional american - remarcă specialiștii în educație”
De asemenea, se constată :
- o neglijare a aspectului gândirii la nivelul învățământului secundar;
- o absență a unui demers didactic concret privind predarea gândirii critice la nivelul învățământului preuniversitar;
- o translatare a acestui demers în mediul universitar.
Procesul gândirii critice ne ajută să determinăm:
- acuratețea datelor și informațiilor transmise printr-o ideea expusă;
- veridicitatea acestora;
- eventualele elemente „ascunse” ale ideilor expuse;
- inițierea unui proces de generare a încredere în ideile formulate.
Cu atât mai importantă este formarea unei gândiri critice în contextul unei „ere informaționale” în care fluxurile inflrmaționale sunt din ce în ce mai consistente, mai complexe și mai diversificate.
Nu, în ultimul rând, gândirea critică, generează un benefic proces de gândire empatică.
J. Piaget și alții semnalează creșterea unor „tendințe egocentrice și sociocentrice ale gândirii umane și de aici nevoia dezvoltării unei gândiri critice care să fie capabilă să raționeze în puncte de vedere multiple, până la nivelul realizării conștiente”
Prin urmare, gândrea critică este un filon de „aur” al proceselor importante din mintea omului de peste 2500 de ani.
De reținut că nicio persoană nu deține gândirea critică universală deoarece toți oamenii sunt supuși unor episoade de gândire nedisciplinată sau irațională.
Nimeni nu este un „gânditor critic universal” și prin urmare, dezvoltarea abilităților de gândire critică reprezintă un demers care trebuie dezvoltat toată viața.
Presiunea enormă a informațiilor (și fenomenul invers, de acces nelimitat aproape la orice tip de informație de către aproape oricine, indiferent de instruire), reprezintă un factor esențial care accelerează necesitatea dobândirii cât mai rapid a deprinderilor de gândire critică.
„Gândirea critică...trezirea intelectului la studiul propriu-zis”
Gândirea critică poate fi analizată din două perspective:
1. Dobândirea/existența unui set de abilități care pot genera și prelucra informații credibile;
2. Obișnuința bazată pe un angajament intelectual de a utiliza aceste abilități în sensul ghidării comportamentului.
1. Concepte, repere
Gândirea critică - Dezvoltarea capacității unei persoane de a procesa informația
Prin dezvoltarea gândirii critice la copii (spre exemplu) pot fi antrenate capabilități, precum:
- identificarea conexiunilor logice între propriile idei și argumente formulate;
- identificarea greșelilor de raționament formulate de alții sau în propriile expuneri;
- rezolvarea problemelor cu grad de dificultate sporit;
- construirea unor idei și argumente noi pe baza acumulărilor existente;
Aspecte ale gândirii critice:
a) Gândirea critică este un tip de gândire independentă;
b) Informarea este punctul de plecare pentru gândirea critică, nu punctul final;
c) Gândirea critică începe cu întrebări, pe baza problemelor care trebuie rezolvate;
d) Gândrea critică utilizează argumente raționale;
e) Gândrea critică este o gândire de tip social.
Gândirea critică și creativă sunt procese care se bazează pe o procesare profundă și complexă a cunoașterii, simultan cu un alt proces deosebit de improtant - cel al metacogniției.
Gândirea critică în educație
The Glossary of Education Reform - „Gândirea critică este un termen de educatori pentru a descrie forme de învățare, gândire și analiză care depășesc memorarea și „sondarea” informațiilor și faptelor în memoria persoanei”
Gândirea critică în educație presupune renunțarea la paradifma clasică în care profesorul este atotstiutor și nu suportă întrebări incomode/deranjante din partea elevului/studentului.
Gândirea critică în procesele educaționale presupune o stimulare a creativității elevilor/studentților prin antrenarea unui proces real al gândirii critice la elevi/studenți în vederea dobândirii de către aceștia a competențelor secolului 21.
Din puntul de vedere al conceptualizării, gândirea critică este gândirea auto-ghidată, auto-disciplinată.
Oamenii care gândesc critic încearcă să trăiască rațional, rezonabil și empatic
Ei conștientizează cel mai rapid alunecarea spre iraționalism a gândirii lăsate liberă, necontrolată.
Glossar Education Reform:
„...În exresia sa cea mai de bază, gândirea critică are loc atunci când elevii analizează, evaluează, interpretează sau sintetizează date și informații și aplicând gândirea creativă pentru a forma un argument, a rezolva o problemă sau a ajunge la o concluzie”.
Socrate : „persoanele pot avea putere și poziție înaltă și totusi sunt/pot fi profund confuze și iraționale”
Pentru a stimula gândirea rațională, logică, Socrate a inventat o metodă proprie (denumită ulterior „întrebarea socratică”).
Aceasta este o metodă de interogare stimulativă, alcătuită din întrebări bine alese astfel încât, prin parcurgerea lor sa se producă un proces de investigare profundă a gândirii celui care face o expunere și ideile expuse să fie convingătoare.
„Oamenii care posedă o gândire critică se straduiesc să diminueze propriile tendințe egocentrice și sociocentrice”
„O viață neexaminată nu merită trăită” - Socrate
Prin modul său de interogare, Socrate a stabilit „nevoia de gândire pentru claritate și consecvență logică”
Ideile lui Socrate (referitoare la interogare) au fost preluate de către Platon, Aristotel și scepticii greci (Skepsis - sceptic)
Scepticul mai întâi analizează și apoi se îndoiește (asupra a ceea ce a analizat)
Gândirea sistematică a lui Socrate a traversat secolele, reflectându-se inclusiv în scrierile unui alt mare învățat din Evul Mediu : Toma d'Aquino (în celebra lucrare „Summa Theologica” - cea mai consultată după Biblie)
Gânditori critici în timpul Renașterii: Colet, Erasmus, Moore
Francis Bacon (în Anglia) a menționat că „mintea nu poate fi lăsată să urmeze tendințele naturale deoarece
aceasta este mai sigură cale spre dobândirea obiceiurilor proaste, la crearea unor idoli proprii care îi conduc pe un fals rum al încrederii în rpopriile construcții logice”
Au urmat alți gânditori : Newton, Galilei, copernic, Kepler - toți au contribuit la construcția unui sistem de gândire logică critică profundă.
„A gândi critic nu înseamnă a învăța ci a antrena mintea să gândească” (A.Einstein)
Beneficiile exersării și dezvoltării abilităților logice (privind gândirea critică) sunt „localizabile” în trei domenii: persudarea, cunoașterii și cooperarea. Abilitățile logice de acceptare a unei credințe pe baza argumentelor solide sau a evindeței constrângeri pot proteja indivizii umani de efectele colaterale ale persuadării (reclamele comerciale, manipulare prin mass-media, promisiuni politici, etc)
În timp ce construirea unei gândiri critice necesită un efort consistent, procesul fiind extrem de eloborat și anevoios, analfabetismul funcțional se instalează rapid, natural (de la sine) și gratuit - efectele sale negative fiind devastatoare atât pentru individul educabil (aflat în sistemul educațional) pentru întregul sistem educațional cât și char pentru întreaga societate.
SL KAPIȚA - Gândirea critică : „A-ți forma o opinie care nu este ecoul opiniilor altora, este un demers complex, nenatural, dar care poate fi învățat din fericire”