Viewing Single Post
AnnaE
#0

 

Eduard Charles Francis Publius de Bono (născut în 1933, Malta), psiholog, autor de cărți, consultant, a propus în 1967 o alternativă la gândirea tradițională  rațională.

 

Prin această „invenție” Bono a demonstrat limitele gândirii raționale, un concept care dăinuie de mii de ani, concept căruia i se „supune” aproape orice tip de instruire și de proces educațional. Eduard de Bono a susținut permanent introducerea în școală a modului de gândire laterală, tocmai pentru a se crea o felxibilitatea și o diversitate considerabilă în modurile de gândire ale copiilor, posibilități extrem de utile în viitoarele meserii abordate de aceștia.

 

Implementarea modului de gândire laterală la nivelul grupului /clasei de elevi nu trebuie să se realizeze integrat cu alte activități - implementare treptată („invizibilă”). educatorul trebuie să-și fixeze acest gen de activitate într-un anumit interval, cel puțin odata pe săptămână.

 

Pentru copii, spre exempli, Bono apreciează că o „oră pe săptămână în întreg ciclul educațional ar fi sufiecient pentru formarea atitudinii specifice gândirii laterale - sau atitudinea creativă, dacă preferați acest termen”

 

 

Marii savanți au utilizat tehnici de gândire laterală?

 

Este evident că gândirea laterală este o altă abordare a procesului de creativitate. Dacă analizăm contextul apariției marilor teorii în știință, concluzionam că marii savanți au utilizat (conștient sau nu) din plin procese specifice gândirii laterale.

 

Utilitatea gândirii laterale în rezolvarea creativă a problemelor TRIZ și procesul de creativitate

 

Există situații, evenimente, domenii și chiar meserii în care generarea ideilor noi reprezintă o necesitate (spre exemplu: cercetare, design, inginerie, publicitate, etc). Ideile noi nu apar ușor, mai ales în contextul gândirii verticale.

 

Gândirea laterală creează exact posibilitățile de a emite idei noi. Ideile noi, inerent, atunci când ne află în fața unei probleme. Nu prea avem de ales, căci trebuie să încercăm rezolvarea problemei respective.

 

„O problemă reprezintă pur și simplu, diferența dintre ceea ce are cineva și ceea ce își dorește”

 

Modelul gândirii laterale (GL) este aplicabil oricărei categorii de vârstă. Elementele simple, specifice formării deprinderilor de GL sunt aplicabile oricărui grup, oricât de „sofisticat” ar fi acesta (din perspectiva instruirii componenților).

 

 

De reținut că la grupele cu vârste mici, forma vizuală este mult mai eficientă decât cea transmisă pe calea cuvintelor vorbite (pe cale orală), deoarece, întotdeauna un copil va încerca să exprime ceea ce gândește prin imagini și,ceea ce este și mai important, să înțeleagă un mesaj exprimat vizual.

 

Procesul gândirii laterale este relevant începând cu subiecți a căror vârstă este de 7 ani și până la adulți cu educație universitară”.

 

 

Plaja temoprală, extem de largă privind aplivabilitatea procesului de gândire laterală, implică, în  mod evident, și abilități corespunzătoare de aplicare a acestui mod de gândire de către profesori. prin urmare, înainte de a putea aplica la clasă elementele specifice acestui mod de gândire, profesorul înuși trebuie să aibă suficientă experiență privind modul de construire a gândirii laterale.

 

 

Eduard de Bono atrage atenția asupra a două tipuri de greșeli majore care se fac, de regulă, în ceea ce privește acest tip de gândire:

 

Presupunerea eronată că acest tip de gândire este de la sine înțeles și că oricum toate persoanele (instruite) pot gândi în acest mod, indiferent dacă știe sau nu acest lucru;

 

Presupunerea eronată că acest subiect este unul de natură „specială”, exclusivistă destinat doar unui anumit grup de persoane, un subiect nerelevant pentru larga majoritate a oamenilor.

 

Modelul de gândire laterală propus de Bono descrie „un proces de gândire inovator, ce elimină tiparele limitattive ale gândirii logice. Punând în valoare creativitatea, GL oferă o nouă perspectivă asupra modului în care funcționează mintea, crescând simțitor capacitatea de dezvoltare de noi idei și identificare de noi soluții. GL nu înlocuiește gândirea verticală(logica), ci o completează.

 

Cele două tipuri de gândire nu se exclud una pe alta. Si ma ales, a nu se întelege că gândirea laterală este un substitut pentru gândirea verticală.

 

Cele două moduri de gândire sunt „necesare și mai degraba complementare”. Gândirea laterală este generativă. Gândirea verticală este selectivă.

 

În fapt Bono propune un model de gândire prin care să ieșim din tiparele vechi și să căutăm soluții la probleme utilizând alți algoritmi decât cei clasici.

 

 

Specialiștii atrag atentția asupra efectelor pozitiv multiple privind dezvoltarea unui mod de gândire critică la nivelul preșcolar. Iată câteva dintre efectele respective:

 

„- Lărgește perspectiva lucrurilor din jur de către copii;

- Le oferă posibilitatea acestora de a formula un punct de vedere bazat pe argumente privind problemele cu care ei intră în contact;

- Își pot exprima propria opinie;

- Descoperă idei noi;

- Este stimulată gândirea originală;

- Diminuează și preîntâmpină blocajele în gândire;

- Descoperă metode și soluții noi în rezolvarea problemelor;

- Descoperă noi oportunități acolo unde alții văd doar limitări;

- Descoperă erori și prejudecăti astfel încât își pot construi un sistem de gândire propuși eficient.”

 

 

În timp ce modelul „clasic” de gândire verticală „presupune parcurgerea unor pași secvențiali bine stabiliți, justificați, modelul gândirii laterale presupune exact „ruperea„ acestei logici, de secvențe clare și logice.

 

 

„În gândirea laterală, folosim inflromația nu de dragul ei, ci pentru efectele pe care le produce. În gândirea laterală se poate întâmpla să fie nevoie de o greșeală într-o anumită etapă pentru a ajunge în final la o soluție corectă - lucru imposibil în gândirea verticală)bazată pe logica matematică).”

 

CONCLUZIE:

 

În concluzie pentru a face față provocărilor multiple, „asaltului” fluxurilor informaționale, este vital ca, începând chiar de la vârste fragede, să se introducă lecții/cursuri de formare a copiilor pentru a stăpâni modul de gândire critică și pentru a dezvolta creativitatea acestora prin stăpânirea tehnicilor de gândire laterală.

 

Societatea actuală evoluează - mai ales în domeniul tehnologic - cu o viteză din ce în ce mai mare, accelerația acestei evoluții nu este constantă, având o creștere proprie, ceea ce face ca viteza schmbărilor din jur să crească amețitor, fără să lase timp de analize a efectelor salturilor tehnologice.

 

A patra revoluție industrială, se află în plină ascensiune, deși o mare parte din omenire nici nu a conștientizat traversarea rapidă a celei de-a treia revoluție industrială.

 

Pentru rezolvarea problemelor, pe care orice om aflat într-un context economic - social, le întâlnește, va trebui să stăpânească cu acuratețe tehnici de gândire critică și de gândire laterală, pentru a-și dezvolta continuu gîândirea creativă.

 

 

Albert Einstein:

 

„Nu putem rezolva problemele folosibd același tip de gândire pe care l-am folosit atunci când l-am creat”.

 

Am văzut că intr-un context cotidian aflat într-o schimbare continuă și accelerată - caracteristic lumii moderne- al exploziei informaționale, al comunicării nelimitate (cu oricine, oricând, oriunde..) necesitatea gândirii critice în procesele educaționale este evidentă și vitală.

 

Problemele actuale sunt din ce în ce mai sofisticate, indiferent de domeniu. Ele necesită abilități speciale de rezolvare, care implică stăpânirea tehnicilor specifice de gândire critică dar și de gândire laterală.

 

De asemenea, creativitatea, după cum am văzut se bazează inclusiv, pe cele două tipuri de gândire - critică și laterală.