Zana Zorilor
de Ioan Slavici
A fost odata un imparat care avea trei feciori si acestia nu aveau curaj sa-l intrebe de ce un ochi ii plange si celalalt rade. Fratii mai mari il lasara pe Petre baiatul mai mic sa-l intrebe si cand i-a pus imparatului intrebarea acesta se enerva si-i dadu cate o palma pentru fiecare ochi. Petre nu se supara pentru ca a observat ca ochiul care plangea acum plangea mai putin iar celalalt radea mai mult. Il mai intreba o data pe taica-su si iar primi doua palme iar Petre le spuse fratilor sai ca poate indura atatea palme pana vor rade amandoi ochii. Atunci imparatul ii spuse ca ochiul care rade e fericit ca are trei feciori de imparat si celalat plange ca dupa moartea lui nu vor fi in stare sa imparteasca si sa conduca imparatia asa cum se cuvine. Ii spuse sa se duca la izvorul Zanei Zorilor si sa-i aduca apa de acolo sa se spele cu ea ca sa rada cu amandoi ochii stiind ca are feciori voinici pe care se poate baza. Petre e de acord dar imparatul il opri spunandu-i ca se cuvine sa se duca fratele mai mare Florea apoi Costan si abia la urma se poate duce si el. Florea pleca primul. Apoi pleca si Costan si nu se mai intorsesera. O batranica ii spuse ca numai cu calul tatalui sau va putea izbuti sa ajunga la gradina Zanei Zorilor si-l puse sa-l intrebe pe taica’su unde era calul lui din tinerete. Imparatul se enerva si mai tare cand auzi asa o intrebare.
Din acel cal nu ramase decat o curea pe care baba o descanta, apoi descanta si fraiiele pe care Petre le trosni si se auzi un nechezat de cal. Acesta era nazdravan si incepu sa vorbeasca. Incaleca pe el si pleca la drum. In padurea de arama Petre a vrut sa culeaga flori dar calul nu-l lasa spunandu-i ca sunt fermecate. Dupa ce le culese veni Valva si calul il sfatui sa scoata sabia si s-o loveasca. Dupa ce o lovi Valva se transforma intr-un roib fratele calului sau. Ajunsera in padurea de argint si chiar daca cei doi roibi ii spuse sa nu culeaga flori el culese si veni Valva de Argint pe care Petre o lovi puternic, aceasta transormandu-se in alt frte de-al roibului sau. Plecara toti patru. Ajunsera in padurea de aur si Petre facu la fel ca in celelalte paduri si lovi si Valva de aur doborand-o cu multa greutate si din ea iesi o roaiba frumoasa care-i multumi. Intrara in casa Sfintei Miercuri, unde roibul lui ii spuse ca acolo era frig si pe margine vor fi focuri si-i era frica ca Petre sa nu se duca sa se incalzeasca la ele. Pe drum il ruga sa indure frigul si sa nu asculte la glasurile focurilor. In fata casei lui Sfintei Miercuri si ea-l pofti si-i dadu o cutie din strabuni care putea sa raspunda la orice intrebare ii puneai. Atunci afla ca Florea si Costan le cere imparatia tatalui sau si acesta nu se indura pana nu va veni si el.
Intrara in imparatia de cald a Sfintei Joi. Indura caldura cu multa greutate, dar roibul ii spuse sa nu asculte de vocile pe care le auzea. Ajunse la Sfinta Joi care-i spuse sa treaca si pe Sfanta Vineri sa-i ureze sanatate din partea ei. Roibul ii spuse ca in jurul casei sunt numai naluci.
Petre arunca una din cununele ramase de la cele trei valve. Sfanta Vineri nu-l primi pentru ca nu era si cu calul lui dar Petre ii arata cununa si asa il primi in casa sa-i spuna povestea ei. Ea ii spuse ca daca se duce la izvorul Zanei Zorilor sa-i aduca si ei apa ca sa bea si sa intinereasca. Ii dadu un fluier ca sa cante tot timpul din el cand era in imparatia Zanei Zorilor. Il mai sfatui sa lase un cal la ea si sa plece numai cu trei si cel mai important sa nu se uite la Zana Zorilor. Bau vin si manca mancare si o saruta pe Zana Zorilor de trei ori, indragostindu-se de ea. A umplut urcioarele si unul il dadu Sfintei Vineri. Trecu si pe la Sfinta Joi care-I spuse sa nu lege vorba cu om de oriunde ar fi si-i dadu o naframa pe care-i i-o puse la gat sa-l fereasca de rele. De la cutie afla ca Zana Zorilor e furioasa si ca Sfanta Vineri de bucurie a spart urciorul. Mai afla ca tatal lui era orb si fratii lui ii puse gand rau sa-i fure urciorul cu apa fermecata.
N-a ascultat-o pe sfanta Joi si nici cutia fermecata si Petre cazu in capcana fratilor lui care-l pacali sa se apropie de o fantana unde-l arunca pe Petre. Ii luara apa vie si i-o duse tatalui lor si acesta le dadu imparatia.
Cand se trezi Zana Zorilor descoperi ca cineva ii bause din vin ii mancase din paine si ii luase apa. Trimise zanele in lume sa gaseasca pe cel care a facut asa ceva. Pana la intoarcerea lor ea ascunse soarele. Feciorii de imparat se laudara la zana ca ei au furat apa si aceasta le doua cate doua palme lasandu-i fara vedere si aruncandu-i intr-un beci. Sfanta Vineri porni in cautarea lui Petre dar ii gasi numai oasele.
Sfanta Miercuri le ceru cenusa lui si boabe de roua ca sa unga oasele voinicului care invie dupa ce fusese descantat.Ruga murgul sa-l duca spre casa dar in drum sa se opreasca si la Zana Zorilor.
Ea a fost fericita ca l-a vazut si dadu oamenilor soarele inapoi apoi plecara spre imparatia tatalui lui Petre care a fost fericit sa-l vada. S-au casatorit si au stapanit imparatia. Pe fratii lui Petre ii ierta.