Trăia odată o fetiță care primise în dar de la bunicuta ei o minunată scufită de culoare roșie. Fetitei îi plăcea tare mult acea scufită si ajunsese să nu o mai dea deloc jos Din acest motiv toată lumea o striga Scufita Roșie.
Într-o dimineață frumoasă și însorită, mama Scufitei Roșii o rugă pe fetiță să-i ducă bunicuței bolnave un coșulet cu mâncare. Fetița, care-și iubea foarte mult bunicuța, acceptă imediat să-i facă acesteia o vizită.
"- Dar să nu întârzii prea mult" îi spuse mama, "si să mergi direct la bunica, fără să stai să te joci prin pădure, si mai ales să te ferești de Lupul cel Rău".
Drumul ce ducea la bunicuța trecea prin pădure, așa că Scufița Roșie luă coșuletul din mâna mamei si se porni spre casa bunicuței,
Pe drum însă îl întâlni pe Lupul cel Rău, dar uită de vorbele mamei si îi spuse direct:
"- Bună dimineața, domnule Lup". "
- Bună dimineata Scufiță Roșie" îi răspunse lupul, unde ai plecat tu asa devreme?"
- Am plecat să o vizitez pe bunicuța care este bolnavă si să-i duc un coșulet cu mâncare" îi răspunse pe negândite Scufita Rosie.
- Si unde locuiește bunicuța ta Scufiță Roșie?" întrebă lupul.
- Locuieste în pădure, nu foarte departe de aici" îi răspunse Scufita Rosie, cäsuta ei este ușor de găsit, se află chiar lângă lac".
Lupul care deja se gândea ce meniu bun va avea la prânz, Scufita Rosie și bunicuta acesteia, îi spuse Scufiței Roșii:
- Am o idee Scufiță Roșie, ce ar fi dacă ai culege niște floricele frumoase pe care să-i le duci bunicuăei tale?"
- Ce idee minunată - îi răspunse Scufita Roșie, care uitând din nou de sfaturile mamei se afundă prin pădure încercând să găsească cele mai frumoase floricele pentru bunicuța.
În timpul acesta lupul își luă picioarele Ia spinare si o tuli spre casa bunicuței.
Când ajunse Ia ușa acesteia ciocăni usor Ia usă.
"- Cine este?" întrebă bunicuța.
- Sunt eu, Scufita Roșie - răspunse lupul imitând vocea Scufiței Roșii.
Intră înăuntru dragă - îi răspunse bunicuța, sunt în pat, iar ușa este descuiată.
Lupul intră în casă, se repezi Ia bunicuță și o înghiți. Apoi își puse cămașa și scufia ei de noapte, se băgă în pat se acoperi cu pătura peste nas.
Între timp Scufița Roșie se apropie de casă, si se miră văzând ușa căsuței deschisă,
Păși cu grijă în casă și se apropie de pat.
Scufita Roșie nu o putea zări prea bine pe bunicuță și o întrebă:
"- Ooo, bunicuțo, dar de ce ai urechile așa de mari?"
"- Ca să te aud mai bine" îi răspunse lupul imitând vocea bunicuței.
- Ooo bunicuțo, dar de ce ai ochii așa de mari?" întreabă Scufița Roșie. "
- Ca Să te văd mai bine, draga mea" îi răspunse lupul.
"- Ooo bunicuțo, dar de ce ai gura așa de mare?" întrebă Scufița Roșie. "
- Ca să te pot înghiți mai bine, draga mea" strigă lupul și se repezi la biata Scufiță Roșie și o înghiți.
Sătul, lupul se întinse în pat să-și facă siesta și se puse pe sforăit.
Pe lânga casă trecu un vânător care auzi sforăitul se uită pe fereastră.
Când văzu lupul își închipui că acesta a mâncat-o pe bunicuța si se repezi si îi tăie acestuia burta.
Spre marea surpriză a vânătorului din burtă ieșiră întregi si nevătămate Scufița Roșie și bunicuța.
Acestea îi multumiră vânătorului că le-a salvat îi oferiră în schimb pielea lupului.
Apoi Scufita Roșie și bunicuța se așezară la masă ca să mănânce din cele pregătite de mama.
După pățania prin care trecuse, Scufița Roșie se hotărî ca niciodată să nu mai iasă din cuvântul mamei.