Toma Alimos balada populara comentariu literar și versuri

Toma Alimos balada populara comentariu literar

Din cele  mai vechi timpuri de-a lungul existenţei sale , poporul român  a creat un adevărat  tezaur artistic în care a reflectat bogata sa experienţă de viaţă bogatia sufleteasca strînsă legătura cu natura si cu locurile natale lupta pentru dreptate socială şi libertate naţionala şi în care şi-a experimentat cele mai alese gînduri şi sentimente.Un loc aparte în creeatia  populară romînească îl ocupa  baladele în care autorul  anonim a înfăţisat  si lupta  pentru  dreptatea socială împotriva boierilor  sau chiar împotriva domnitorului ,lupta pentru libertatea naţională dusă contra unor duşmani cum ar fi turcii , care au călcat de atîtea ori pămîntul ţării .O astfel de balada este şi creaţia populară Toma Alimoş.

Toma Alimoş este o opera literară populară şi face parte din categoria baladelor haiduceşti ,prima sa varianta fiind notată în anul 1831 însă aparitia ei este legata de destrămarea feudalismului şi aparitia  relaţiilor capitaliste  de intensificarea maselor ţărăneşti perioada în care haiducul reprezenta una din principalele forme de rezistenţă prin prădarea celor bogaţi şi ajutarea celor săraci.

Prima dovadă a faptului ca Toma Alimoş  este o opera populara este transmiterea ei pe cale orală fenomen care a adus la apariţia a numeroase variante (117)răspandite în toate provinciile romîneşti cu evidente şi numeroase modificari atît în privinta numelui eroului cît şi privinţa locului de actiune ori a categoriei sociale pe care acesta o reprezinta .Prezenţa acestor  variante evidenţiază totodată caracterul colectiv deoarece în procesul transmiterii pe cale orala mai mulţi autori anonimi pe rînd şi în momente  diferete prilejuri în fata unei colectivitati ceea  ce pune în evidenţă caracterul sincretic.Faptul că ea a fost situată de numeroşi folcloristi  critici literari si scriitori şi considerată  o capodopera a epicii populare romînesti alaturi de Moiriţa si Meşterul Manole reliefeaza caracterul   expresiv al acestei opere literare populare.

Ea apartine  epicii nosatre populare  întrucît sentimentele de dargoste şi de admiraţie ale autorului anonim sunt în mod indirect prin inetermediul acţiunii şi al personajelor.Deci ca în orice opera epica şi în structura acestei creatii se disting cele trei elemente naratorul ,acţiunea şi personajele acestea din urma fiind purtătoarele mesajului autorului anonim.

Ca specie epică Toma Alimoş etse o balada deoarece autorul anonim  narează în versuri o întîmplare  deosebită  din trecut săvîrşită de personajele cu însuşire ieşite din comun.Întrucît este îmfăţişată figura legendară a unui haiduc-Toma Alimoş –şi este evocat sfărşitul eroic al acestui în luptă sa împtriva boierimii hrăpăreţe ea este o baladă haiducească.

În ceea ce priveşte structura acestei balade pe lîngă gradarea acţiunii şi prezenţa elementelor fabuloase se remarcă şi prin faptul că ea este o împletitură ingenioasă de motive folclorice întălnite şi în alte creaţii populare :motivul singurătăţii ,al legăturii omului cu   natura al conflictului feudal al a animalului năzdravan şi al testamentului.

Dintre acestea cel mai puternic şi mai nuantat exprimat este cel referitor la natura omului .Codrul ca element al naturii apare în postura de frate al haiducului partas la bucuriile si la necazurile acestuia.De aceea el moare  tot codrul este cel care-l jeleşte caci legatura dintre ei este stransa aproape organica asa explicandu-se şi dorinţa lui Toma de a fi înmormîntat în mijlocul naturii.

Acest motiv folcloric pune în evidenţă şi conceptia poporului nostru referitoare la moarte în care nu vede un sfîrşit ci doar trecerea firească în elementele naturii vesnice o lege a firii  caruia orice om trebuie sa i se supuna pana la urma.Trecînd la circuitul naturii sterne omul veşniceste o data cu acesta ceea ce explica şi sentimentele haiducului.

Aceste motive folclorice sunt reliefate cu ajutorul modurilor de expunere folosite de autorul anonim.

În întreaga baladă ca în orice opera literară populară  se observa şi folosirea exprimarii caracterisricile comunicarii orale.În acest sens se remarcă folosire unor interjectii din libajul popular:măre,verişcane,savi primele două repetate de mai multe ori în textul baladei în felul acesta exprimandu-se  fie uimirea fie insistenţa sau îndemnul.Numeroase sunt şi formulele de adresare :frate Mane,fecior de lele, fiara rea ,mai fărtate folosite în dialog si evidentiaza atăt starea sufletească a personajelor cît şi atitudinea fata de interlocutor.

Cu o pricepere rară autorul anonim mînuieste vorbele cu o mare pondere în balada.În pasajelenarative domina verbele la imperfect care exprima o actiune în plina desfasurare.:sta,jelea,închina,se pleca prin care se evidentiaza probabilliatatea actiunilor exprimate.

Prin toate aceste aspecte semnalmente valoarea acestei creatii populare este în evidenta însa unicitatea ei consta si in faptul ca ea circulă în numeroase variante doar spatiul locuit de romîni nefiind întalnita la alte popoare unde haiducia nu se manifesta ca o forma de a lupta social.

Balada Toma Alimoş este o adevărată capodopera receptată ca atare încă de la cunoaşterea ei.

Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Plesuvului,
In mijlocul
Cimpului
La putul
Porumbului,
Pe cimpia verde, -ntinsa,
Si de cetine coprinsa,
Sade Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat.
Sade Toma tolanit
Si cu murgul priponit
In pripoane de argint,
Si maninca frumusel,
Si bea vin din burdusel,
Si graieste in ast fel:
- Inchinar-as, si n-am cui!
Inchinar-as murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul vita muta,
Ma priveste si m-asculta,
N-are gura sa-mi raspunda!
Inchinar-as armelor,
Armelor dragutelor,
Armelor surorilor,
Dar si ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Inchinar-oi codrilor,
Ulmilor
Si fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sint mie fratiori,
De poteri ascunzatori;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or invali,
Cu freamatul m-or jeli!
Si cum sta
De inchina
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta;
Armele din teci iesea,
Murguletu-i rincheza.
Pina vorba-si ispravea,
Burduselul
Ridica,
Vinisorul
Ca gusta
Si-n picioare se scula.
Ochii-si negri d-arunca,
Peste cimpuri se uita
Si dparte ce-mi zarea?
Ca-mi venea, mare, venea
Stapinul
Mosiilor
Si domnul cimpiilor,
Manea, slutul
Si uritul;
Manea, grosul
S-artagosul;
Venea, mare, ca vintul,
Ca vintul si ca gindul,
Cu parul lasat in vint,
Cu maciuca de pamint.
Pin' la Toma cind sosea,
Din gurita mi-i graia:
- Buna ziua, veriscane!
- Multumescu-ti, frate Mane!
- D-ale, Tomo Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat,
Pe la mine ce-ai catat?
Copile
Mi-ai inselat,
Florile
Mi le-ai calcat,
Apele mi-ai turburat,
Livezi
Verzi
Mi-ai incurcat,
Paduri
Mari
Mi-ai darimat.
Ia sa-mi dai tu mie seama,
Ia sa-mi dai pe murgul vama!
Toma, mare, d-auzea,
Din gurita-i cuvinta:
- Cei vazut
Om mai vedea,
Ce-am facut
Om judeca;
Pin-atuncea, mai firtate,
Da-ti minia la o parte
Si bea ici pe jumatate,
Ca sa ne facem dreptate!
Toma, pin' sa ispraveasca,
Ii da plosca haiduceasca
Pe jumate s-o goleasca,
Minia s-o potoleasca,
Ca c-un frate sa vorbeasca.
Manea stinga
Si-ntindea
Sa ia plosca
Si sa bea,
Iar cu drepta
Ce-mi facea?
Palos mic ca rasucea,
Pintecele
I-atingea,
Matele
I le varsa
Si pe cal incalica,
Si fugea, nene, fugea,
Vitejia
Cu fuga!
Foicica de rogoz,
Savai, Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat,
Cumpatul ca nu-si pierdea.
Mina
La rana
Punea
Si din gura cuvinta:
- D-alelei, fecior de lele
Si viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ca n-am dat vama,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama!
Vreme multa nu pierdea,
https://Versuri.ro/w/u327
Matele ca-si aduna,
Cu briu lat se incingea,
Mijlocelul ca-si stringea
Si la murgul se ducea,
Si pe murg incalica,
Iar din gura mi-i graia:
- Murgule, murgutul meu,
Dat-mi-te-a taica-tau
Ca sa-mi fii de ajutor
La nevoie si la zor,
Sa te-ntreci cu soimii-n zbor
Pin-o fi ca sa nu mor.
Tinerel ca m-ai slujit,
Dar s-acuma, imbatrinit,
Sa te-ntreci la batrinete
Cit puteai la tinerete.
Azi te jur pe Dumnezeu
Sa ma porti ca gindul meu
Si s-ajungi p-al ciine rau,
Ca mi-a rapus zilele,
Zilele, ca ciinele,
Pentru tine murgule!
Pina Toma se gateste,
Murgul coama-si netezeste
Si din gura mi-i graieste:
- Lasa seaua, sai pe mine,
Si de coama tin-te bine,
Ca s-arat la batrinete
Ce-am platit la tinerete!
Pina Toma se tinea,
Murgul, mare, si zbura;
Si zbura tocmai ca vintul,
Fara s-atinga pamintul.
Cit o clipa de zbura,
Mult pe Manea-l intrecea,
Iara Toma, de-l vedea,
Indarat se intorcea
Si din fuga-i cuvinta:
- Maneo, Maneo, fiara rea,
Vitejia ti-e fuga,
Ca, de m-ai junghiat hoteste,
Mi-ai fugit si miseleste.
Ia mai stai ca sa-ti vorbesc
Pagubele sa-ti platesc,
Pagubele
Cu taisul,
Faptele
Cu ascutisul!
Bine vorba nu sfirsea,
Murguletu-si repezea
Si cu sete mi-l lovea;
Capu-n pulbere-i cadea,
Iar cu trupul sus, pe sea,
Calu-n lume se ducea.
Foicica micsunea,
Vreme multa nu trecea
Si pe Toma-l ajungea
Moarte neagra, moarte grea.
De pe cal descalica,
Ochiul
Se-mpaienjenea,
Capul
I se invirtea
Si-n des codru se pleca,
Iar din gura ce-mi graia?
- D-alelei, murgutule,
D-alelei dragutule,
Ce-am gindit
Am izbindit,
Dar si ceasul mi-a sosit.
Sapa-mi groapa din picior
Si-mi asterne finisor,
Iar la cap si la picioare
Pune-mi, pune-mi cite-o floare:
La cap, floare
De bujor,
Sa mi-o ia mindra cu dor,
La picioare,
Busuioc,
Sa ma plinga mai cu foc.
Apoi, mare, sa te duci,
Drumu-n codri sa apuci
Pin' la paltinii trazniti,
Unde-s fratii popositi.
Nimeni friul sa nu-ti puie,
Nici pe tine sa se suie,
Far' d-un tinar sprincenat
Si cu semne de varsat,
Cu par lung si galbior,
Care-mi este fratior,
Fratior de vitejie,
Tovaras de haiducie.
Numai el friul sa-ti puie
Si pe tine sa se suie;
Tu sa-l porti si pe el bine,
Cum m-ai purtat si pe mine!
Bine vorba nu sfirsea,
Sufletelul ca-si dedea:
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta,
Si cu freamat il plingea.
Murgul jalnic rincheza,
Cu copita ca-mi sapa,
Groapa mica ca-i facea,
Finisor ii asternea,
Floricele ca-i sadea,
Cu trei lacrimi le stropea,
Drumu-n codri c-apuca
Si mergea, mare, mergea
Pin' la paltinii trazniti,
La voinicii popositi.