Astăzi am avut că tema de vacanta lupta gandurile negative. Puțini suntem lipsiti de astfel de gânduri și de multe ori ne întrebăm cu disperare cum putem și dacă putem scăpa de ele. Sa ne imaginăm că totalitatea gândurilor noastre, bune, rele se aseamănă cu traficul de pe o autostradă oarecare, iar noi stam la un capat de pod si ne uitam la ele.Masini de tot felul, mici sau mari, motociclete, se lupta cu kilometrii într-un dute-vino continuu.
Gândurile noastre se comportă la fel, vin și pleacă, fără să le chemăm noi, nici mașinile nu sunt chemate de autostradă, ele vin și pleacă. Noi ce facem, ne luptam cu ele sau le lăsăm să treacă? Unii ar spune că dacă sunt rele trebuie sa inceapa o luptă pentru că e stăpân pe sine și le va birui in cele din urmă. Alții ar spune că dacă nu le ia în seamă ele vor disparea de la sine. Și eu iau în calcul a doua variantă, pentru că, pentru a incepe o bătălie cu ceva propriu ție, îți poate face mai mult rău decât bine.
O sa va spun o poveste despre Buddha și discipolul lui Amanda, care au plecat la drum într-o zi foarte călduroasă. Pe la jumătatea drumului, inteleptuî ii spune discipolului:-" Ananda, intoarce-te după apa, la un kilometru jumatate de aici este un pârâias, unde apa e limpede ca cristalul. Da fuga și adu!"
Ananda s-a întors la pârâu, dar când tocmai se apropia de el, o cireada de vite îl traversau și apa s-a tulburat. Băiatul a văzut că toată mizeria de pe fundul apei era acum la suprafață, frunze moarte și noroi. Nu se mai putea bea. A incercat să repare lucrurile, așa cum incercam și noi, intrând în apă, a incercat să o curețe, dar a tulburat-o și mai tare.
Se intoarce la Buddha și-i spune că apa nu e buna de băut, și că mai inainte este un parau cu apă buna de băut. Mentorul său insistă că vrea apă din acel pârâu, și Ananda nu avu încotro și se intoarse. Când a ajuns aproape de pârâu și-a dat seama că acesta se limpezise deja pe jumatate, așa că se așeză și el la umbra unui copac și așteptă că acesta sa se limpezeasca. Nu dură mult și apa deveni limpede că cristalul. Toate frunzele uscate fuseseră duse de curent iar noroiul se lăsase la fund.
Băiatul a luat apă și ajungând la mentorul său i-a spus fericit: " - Am inteles! Aceasta am făcut eu cu mintea mea toata viața până acum. De acum înainte o să mă așez sub un copac și voi lăsa râul sa se curețe singur. Nu voi mai sari în apă să repar lucrurile, sa fac ordine.
Concluzia poveștii? Nimeni nu poate să facă ordine în minte. O simpla intervenție a noastră de a ne pune mintea în ordine creează haos.
Ce este mintea? Totalitatea gândurilor noastre, dar asta e o alta poveste.
Ați avut astfel de experiențe, le-ati conștientizat?
Credeți că lecția primita de Ananda vi s-ar potrivi?
Sau vanitatea voastră e prea puternică pentru a primi o lectie?
