Actiunea se petrece intr-un sat de munte, unde, in jurul mesei de lemn, pe care ardea o lampa cu petrol, Anca si Dragomir ascultau stirea pe care Gheorghe, invatatorul satului, tocmai o citea din gazeta. Nebunul de la ocna disparuse si se credea ca a cazut in ocna cea veche, parasita cu multi ani in urma. Acesta fusese condamnat la douazeci de ani la ocna pentru un omor.
Dumitru a fost gasit mort in padure, iar Ion, padurarul, i-a luat din buzunar tutunul, amnarul si luleaua.
Pe camasa padurarului erau urme de sange si cum alte probe nu existau, Ion a fost condamnat. Desi sustinea ca nu este vinovat, probele erau edificatoare.
Batut si supus unui tratament inuman, Ion innebuneste. Era un nebun pasnic, in afara perioadelor in care era stapanit de mania persecutiilor.
Aceasta veste il pune pe ganduri pe Dragomir. Anca supravegheaza atent fiecare miscare a barbatului ei. Era din ce in ce mai tulburat. Daca in primii ani de casnicie Dragomir o incuraja pe Anca in pomenirea raposatului Dumitru, primul ei sot, acum, orice soroc il facea mai nervos
Bănuiala că nu Ion i-a omorât soţul, ci Dragomir, a făcut-o pe Ana să accepte căsătoria cu acesta din urmă. Nu voia cu nici un preţ ca Dragomir să rămână nepedepsit. L-a urmărit îndeaproape nouă ani, i-a studiat fiecare gest, şicu cât trecea vremea, omul ei devenea tot mai agitat. Simpla rostire a numelui celui dus îl tulbura. Visele urâte şi coşmarurile nu-i dau pace. Muşcătura de la braţ îl durea şi ca să uite, mergea tot mai des la cârciuma Popii, de unde se întorcea în fiecare seară
beat.
Dragomir aştepta să se împlinească zece ani de la săvârşirea omorului şi aşa cum cerea legea, se putea preda şi era iertat de pedeapsă. Un singur an mai avea, dar nu mai putea îndura.Gheorghe, învăţătorul satului, o iubea pe Anca şi nu înţelegea de ce femeia mai stă cu bărbatul ei care devenea, pe zi ce trece, mai nesuportat. În zadar încerca învăţătorul să-i spună că fără ea nu mai poate sta în sat, Anca croia mai departe planuri.
Într-o seară, pe când Dragomir era la cârciumă, Anca are un oaspete ciudat; îi cere de mâncare şi omul povesteşte întâmplarea care l-a adus adus în in aceasta stare de nebunie. Anca îl descoperă astfel ep Ion, pădurarul de la Corbeni, cel scăpat de la ocnă.
De la Gheorghe, Anca află că bărbatul ei a spus celor de la cârciumă că va pleca din sat pentru ceva vreme. Un fior de teamă îi trecu prin inimă Ancăi. Cum să-l lase să plece nepedepsit? Va trece anul, el se va preda autorităților, va fi liber și tot ce a îndurat ea nouă ani va fi în zadar.
Beat, Dragomir se întoarce acasă și vrea să stea de vorbă cu Ana. Era tot mai agitat și-i spune Ancăi planul său de călătorie. Femeia îl ascultă și poartă discuția în așa fel încât să-i dea de înțeles că știe de vinovăția lui.
Dragomir pleacă la culcare și Ana rămâne singură în liniștea nopții, plănuind cum să-l omoare pe Dragomir. Pune mâna pe bardă, dar în prag apare bărbatul speriat de un vis urât și de durerea de la mușcătură. Spaima lui sporește oadată cu încercarea Ancăi de a-l aduce în discuție pe Dumitru.
Apariția lui Ion îl înspăimântă. În discuția cu el, Dragomir îi spune ca nu el este vinovatul, ci altcineva, care peste un an va veni și va recunoaște că l-a omorât pe Dumitru. Anca îi spune ocnașului că Dragomir este ucigașul. Acesta sare la el, îl
îmbrâncește și cere să-i spună de ce l-a lăsat atâția ani la ocnă. Furia nebunului este potolită de Anca. Ion pleacă, luând după tejghea un cuțit mare. În timpul unei crize Ion se înjunghie. Sfătuit de Anca, Dragomir îi ia chimirul și-l pune în buzunar, apoi îl ia pe mort și-l aruncă într-o fântână părăsită.