Marele mister de Cristian Ganescu
Vol.3 Ciclul Forta contra Forta
EDITURA ALAYA
"Si noi priveam, cu totii, mirati adanc, la mainile Sale, cum intocmeste Cerurile, Pamantul si pe Om. Iar in dreapta Sa (sta) Cel care era la inceputuri, Domnul tau si Ajutorul LUI la lucru, inceput din inceput, Doi insa Unul, iar imprejurul a toate era Al Treilea mare, si Toti erau Unul in toate si in noi".
"... Si din toate acestea, si din noi toti, s-a luat iar sunet, lumina, culoare si miros si s-a intocmit Chip si Asemanare dupa Chipul si Intruparea Domnului Tariilor". "La urma, EL Insusi si Fiecare din EL, pe rand, au binecuvantat pe Om si i-au spus: "Scoala-te, trezeste-te si priveste in jur, luminita din Lumina Mea". "Si toti Fiii Flacarii au strigat ca unul: "Da, scoala-te".
"Si pentru prima data, Omul, care era Stea, ne-a privit dinlauntru! formei si ne-a zambit intaia oara, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumina din Lumina. Si toate Stelele au izbucnit in strigate de veselie privind Hazurethul si pe Om. Si numai laude se auzeau in tot Hetitetul caci, iata, din pricina LUI - a lui DUMNEZEU - stelele (spiritele) prisesera forma si Cuvant."
Ulterior, omul - care, initial, era Stea, Domn din Domn, Frumos din Frumos, Lumina din Lumina - a cazut din ce in ce mai jos, iar fiinta sa a cunoscut un proces amplu de transformare. Virusat succesiv de "fratii" sai care s-au razvratit, Chipul domnesc care este Omul, nu a mai vibrat energetic cu Prima Locuinta, adica cu planul cuantic primordial si a fost necesara construirea unei alte Locuinte, adica a unei alte lumi, cu care sa fie in acord energetic. Astfel, din plan cuantic in plan cuantic, din lume in lume, pe masura ce si-a pierdut caracteristicile initiale, omul a coborat si s-a invaluit in mai multe invelisuri aurice.
... Incompatibilitatea aurica dintre oameni si globul terestru a devenit la un moment dat atat de mare, incat putea genera o catastrofa de mari proportii. De altfel, toate catastrofele trecutului - distrugerile succesive - au demonstrat faptul ca oamenii nu pot rezista la plata celor trei preturi ce s-au pus: pretul caderii Primului Om, Adam-Shantiah, pretul caderii lui Hallshithan si pretul caderii lui Lucifer.
De aceea, a fost necesar sa vina Cineva care sa platesca un pret de rascumparare. Acesta a fost Iisus Hristos, Unicul Fiu al lui Dumnezeu.
Inainte de intrupare, Iisus Hristos a coborat mai intai in lumea eterica. Atunci, s-a produs inchiderea portilor Locuintei mortilor. Cu alte cuvinte, cei care mureau nu se intorceau in Locuinta mortilor, ci ramaneau in planul cuantic infraeteric. Asa a aparut Regatul mortilor vii in planul infraeteric. O lunga perioada, toate sufletele mortilor au fost retinute in lumea infraeterica, pentru ca sunetul, culoarea si mirosul lor sa fie egale, dar de semn opus cu sunetul, culoarea si mirosul Duhului lui Hristos in momentul patrunderii sale in planul cuantic eteric, apoi in planul cuantic infraeteric si, ulterior, in lumea materiala, printr-o nastere imaculata.
Dupa Nasterea, Crucificarea, Moartea si Invierea lui Iisus Hristos, totul s-a schimbat. Mortii retinuti in infraeteric au fost eliberati si s-au stramutat in lumea de dincolo.
MARELE MISTER -
OMUL,
CETATEAN AL COSMOSULUI
Cap. 1 Salt in necunoscut
- Conectarea
- Simturile transfizice
- Cel care este inauntrul si in afara ta
- Natura duala a realitatii
Cap. 2 Omul, cetatean al cosmosului
- Principalele ansambluri aurice
- Spiritul si corpul duh
- Sufletul
- Corpul eteric
- Corpul material
- Ansamblul aurei exterioare
- Corpul haric al plaselor mesianice
- Planurile cuantice
Cap. 3 Atunci s-a nascut inceputul
- Directii de analiza
- Toti eram in El si El era in noi
- "Scoala-te, trezeste-te si priveste in jur"
Cap. 4 Asocierea Om-Inger cazut
- Schimbarea, care aduce Noul
- Cele cinci etape ale metamorfozei
- Dree - a treia stare a metamorfozei
- Ashpan - a patra stare a metamorfozei
- Noua Locuinta
- Focarele de personalitate
Cap. 5 Influenta marilor fiinte dirigiutoare
- Influenta Marilor Tarii
- Influenta inteleptelor Oranduiri
- Ingerii Veghetori, Ingerii Pazitori si Invatatorii
Cap. 6 Particularitati aurice
- Influente din interior
- Cununile
- Podoabele
- Siglele
- Podoaba stapanirii
- Hirotonia
- Pecetea mortii
Cap. 7 Influenta Spiritului Poporului
- Printul Poporului
- IOH
- Romanii neaosi
- Pentru patrie
Cap. 8 Influenta mediului
- Influenta mediului natural
- Influenta mediului artificial
Cap. 9 Conexiuni si influente aurice interumane
- Conexiuni trupesti
- Conexiuni aurice propriu-zise
- Porti de comunicare
- Cordoane de lumina
- Imprintinguri aurice
- Traznet intre doua inimi
- Un tramvai numit... dorinta
- Regula celor 21 de pasi
- Formarea plaselor mesianice
Aceasta carte este bazata
pe dezvaluirile clarvazatorului
EUGEN NICOLAE GISCA
CUVANT DE INTAMPINARE LA CICLUL "FORTA CONTRA FORTA"
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca tuturor celor care au contribuit, intr-un fel sau altul, la realizarea si la aparitia cartilor din ciclul FORTA CONTRA FORTA.
Semnatarul acestor randuri tine sa multumeasca, in mod special, Seniorului George Ganescu, pentru rabdarea cu care a lecturat manuscrisul cartilor din acest ciclu. Sfaturile sale, ca prim lector si critic, au ajutat enorm la eliminarea unor erori inerente si la limpezirea textelor.
Evident, nu in ultimul rand, semnatarul acestor randuri multumeste lui Eugen Nicolae Gisca, pentru amabilitatea de a-i fi pus la dispozitie, cu multa generozitate, informatiile ce au stat la baza realizarii cartilor din acest ciclu.
*
Cu ceva timp in urma, in copilarie, am avut parte, cu totul intamplator, de o experienta neobisnuita prin care, cu siguranta, au trecut multi alti oameni. In acele vremuri, la fel ca si astazi, exista obiceiul ca, in vacante, colegii legati sufleteste unul de altul - baieti si fete - sa participe la mici "chefuri", in cadrul carora experimentau diferite jocuri. Unul dintre ele era "jocul cu sticla" - un joc naiv si banal, dar foarte apreciat pe atunci. In jurul mesei, pe scaune, de-o parte erau baietii, iar de cealalta parte erau fetele. Unul dintre participanti invartea o sticla goala. Sticla se oprea pe directia unui baiat si a unei fete, care apoi treceau intr-o camera alaturata pentru a se saruta.
La un moment dat, jocul cu sticla a constituit preludiul unor noi experiente. Unul dintre colegi a avut ideea sa puna in practica "jocul cu fularul". In cadrul acestui inedit joc, care se juca dupa acelasi principiu, unul dintre parteneri presa, cu ajutorul unui fular, anumite puncte sensibile din partea din spate a gatului celuilalt partener. Este, desigur, vorba despre un joc periculos, nerecomandabil, intrucat provoaca un scurt lesin. Prin presarea cu ajutorul unui fular a unor puncte sensibile din partea din spate a gatului, se provoaca un scurt lesin. Acest procedu se aplica cu efect doar copiilor care nu depasesc varsta de 10 -12 ani, adultii fiind cel mai adesea imuni, probabil datorita faptului ca punctele respective se atrofiaza la maturitate.
Cel caruia i se aplica procedeul isi pierdea cunostinta, cazand eventual de pe scaunul pe care era asezat, dar in scurtul rastimp de cateva secunde, avea parte de o experienta stranie. Observa felurite fiinte in trupuri ce lumineaza ca neoanele si un decor diferit de cel existent in lumea materiala, iar timpul parca se dilata; aparea senzatia ca trec milenii. Altfel spus, persoana in cauza "aluneca" din aceasta lume si patrundea in alta. Desigur, persoana care experimenta acest joc era readusa rapid in simtiri prin stropirea cu apa si prin aplicarea unor palmute peste obraji. Sentimentul adanc de tristete generat de despartirea de acea lume mirifica persista la toti participantii mult timp dupa experiment.
Daca ar fi sa ne ghidam dupa logica obisnuita, nu era vorba decat despre halucinatii trecatoare. Nimeni nu poate raspunde insa la o intrebare foarte simpla, pusa tot dupa logica acestei lumi: cum se face ca toate persoanele care au participat la "jocul cu fularul" au avut aceleasi halucinatii - adica au observat acelasi fiinte si acelasi decor ?
Se stie, copiii au o constitutie fizica ceva mai labila, in curs de formare, astfel incat isi pot permite astfel de "subtilitati de procedura"; in schimb, daca adultii ar cunoaste acele puncte sensibile si le-ar presa cu ajutorul unui fular, nu le-ar fi de nici un folos, n-ar percepe nimic si n-ar putea "aluneca" din lumea oamenilor - din lumea logicii normale si sanatoase care, dupa cate se spune, este singura care are dreptul de a da verdicte si de a stabili ceea ce este adevarat sau fals, ceea ce este miraj sau realitate.
La fel ca si ceilalti participanti la jocul cu fularul, si eu am avut parte de aceste experiente. Ulterior, dupa incheierea copilariei, de-a lungul vietii, am mai "alunecat" de cateva ori, pret de cateva clipe, in conditii mai mult sau mai putin dramatice, in acea lume in care secundele par milenii.
Fara nici o indoiala, multi oameni au trecut prin experiente similare, mai ales in urma unor evenimente dramatice - de exemplu, cei care au trecut prin experiente la limita mortii ori cei care au trecut prin morti clinice. Ca o constanta generala, nici unul dintre acesti oameni nu a reusit sa integreze complet in cunoasterea normala astfel de experiente, tot astfel cum nu se pot integra visele in experienta cotidiana, in care functioneaza doar constiinta specifica starii de veghe - logica "sanatoasa" a acestei lumi.
Pentru mine, experientele copilariei au constituit insa imboldul de a cerceta amanuntit astfel de fenomene. Precum un om traumatizat, care se intoarce mereu si mereu la starea ce a premers trauma, cautandu-si adevarata identitate, convins fiind de faptul ca doar dupa descoperirea originii traumei se poate vindeca, am gasit de cuviinta sa cercetez ani de-a randul fenomenologia unor asemenea fenomene, in speranata ascunsa ca voi putea obtine raspunsul la anumite intrebari. De altfel, toti oamenii procedeaza la fel. Traumatizati in forul lor interior de vreun eveniment petrecut candva in trecut, oamenii incearca sa se vindece.
Dar, in momentul in care se vindeca de trauma lor particulara, oamenii inteleg cu necesitate faptul ca mai exista o trauma, mult mai profunda. inteleg ca dincolo de traumele particulare ale fiecarui om in parte, exista o trauma comuna; inteleg, in cele din urma, ca toti oamenii sunt bolnavi de aceeasi boala, inteleg, de asemenea, ca aceasta boala comuna i-a determinat sa se nasca in lumea materiala - aici si acum. Abia in momentul in care constientizeaza acest fapt, fiecare om poate incepe procesul de vindecare - vindecarea de existenta.
*
Intalnirea dintre mine si Eugen Nicolae Gisca s-a produs in a doua jumatate a anului 1999. In acea perioada, Eugen era in cautarea unei persoane care sa-l inteleaga. Fiind prins pe atunci cu alte probleme, nu am avut timpul necesar sa ma implic in ceea ce voia Eugen sa faca. Cum nu stapanea mestesugul scrisului, Eugen cauta o persoana capabila sa astearna pe hartie o parte din informatiile la care avusese acces. Am ezitat o lunga perioada de timp inainte de a ma apuca in mod serios de treaba.
Gandindu-ma totusi la faptul ca propriile mele traume, propriile nelinisti, propriile erori sau propriile intrebari sunt ale multor oameni, gandindu-ma, in acelasi timp, ca incercarea de a raspunde la ele poate aduce, daca nu raspunsuri, cel putin constientizarea unor aspecte care sa ajute la vindecarea de existenta a cat mai multor oameni, am acceptat in cele din urma o astfel de propunere. Luand in calcul, evident, si propriile trairi si experiente de viata, am inteles abia mai tarziu ce sansa am in fata: integrarea in cunoasterea normala a unor informatii oferite de o persoana - Eugen Nicolae Gisca - care a devenit capabila, in urma unor evenimente dramatice, sa perceapa acea lume in care secundele par milenii - care este lumea eterica.
Ceea ce este foarte important este insa faptul ca Eugen a devenit capabil sa perceapa acea lume nu doar pentru cateva fractiuni de secunda, precum in cazul celor care au experiente la limita mortii sau participa la jocul cu sticla, ci o perioada mai lunga de timp, astfel incat informatiile sale sunt extrem de pretioase.
Desi, initial, totul parea a fi destul de simplu, am inteles ulterior faptul ca, data fiind natura elementelor pe care Eugen dorea sa le impartaseasca prin intermediul cartilor, lucrurile sunt mult mai complexe. Treptat, m-am implicat din ce in ce mai mult in acest proiect, care a inceput sa prinda viata si substanta. Rolul meu a devenit din ce in ce mai activ, intrucat a fost nevoie de o activitate imensa de selectare, interpretare si comentare a unor informatii brute, adesea neinteligibile prin intermediul logicii formale si de constituire a unei conceptii unitare si coerente. In ultima instanta, a fost vorba despre transformarea unor informatii de natura spirituala intr-un limbaj adaptat mentalitatii epocii in care traim.
In perioada de inceput a colaborarii cu Eugen, mi-am pus problema felului in care sa reflect cele afirmate de acesta. Gandindu-ma la modul in care voi proceda, am descoperit cateva solutii.
Aveam de ales intre a face un reportaj, de a urma intocmai firul celor narate de el, de a realiza cartile sub forma unui interviu sau de a adopta rolul de narator obiectiv. Am renuntat curand la varianta unui reportaj, apoi am renuntat la varianta unei serii de carti-interviu - variantele cele mai facile - si m-am inhamat la munca cea mai dificila.
Ceea ce ma interesa cu adevarat si, mai ales, ceea ce voiam sa fac era construirea unei conceptii bazate pe descrierile lui Eugen. Am considerat ca nu persoanele sunt importante, ci conceptia ce ar putea rezulta. De aceea, de-a lungul cartilor, am incercat sa scoata in evidenta nu atat persoana lui Eugen si capacitatile sale, cat mai ales conceptia rezultata. Aceasta conceptie va fi prezentata in mod progresiv de-a lungul mai multor lucrari, reunite in ciclul pe care l-am denumit dupa titlul primei carti: FORTA CONTRA FORTA.
Nici un moment, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca nu este vorba despre carti de autor in sensul traditional al cuvantului, in care autorul sa prezinte ceea ce gandeste ori ceea ce-si imagineaza. In aceste carti este expusa o anumita conceptie, dar trebuie sa fie evident pentru orice cititor faptul ca o astfel de conceptie nu poate fi creatia unui om, oricat de inventiv ar fi acesta. De altfel, o astfel de conceptie nu poate fi creatia exclusiva a unui om incarnat... Precum un brutar care primeste de la altcineva ingredientele necesare fabricarii unei paini, eu nu am fost, in cele din urma, decat un transmitator care a primit de la altcineva ingredientele necesare. Evident, depinde de brutar daca, pe baza ingredientelor primite, reuseste sa faca o paine buna, care sa fie apreciata de consumatori. La urma urmei, orice brutar trebuie sa-si asume responsabilitatea produsului mainilor sale. Tot astfel, eu trebuie sa imi asum deschis raspunderea pentru modul in care am reflectat in scris informatiile primite. In acest context, are mai putina importanta ca respectivele carti au fost scrise de o persoana pe baza informatiilor altei persoane. Din acest punct de vedere, actul de a scrie si, respectiv, de a percepe prin cea de-a doua vedere sunt secundare. Ceea ce este cu adevarat important este ca o astfel de conceptie sa poata ajunge la cititori. Cititorii sunt singurii care au dreptul, pe baza optiunilor personale, sa decida valoarea conceptiei expusa in aceste carti. Uneori, se pot face lucruri mari prin oameni mici. Cartile au fost scrise, iar restul este un prezent transformat deja in trecut, o reamintire despre... viitor.
Cristian Ganescu
