Evanghelia eseniana
Prefaţă
Se vor împlini în curând două mii de ani de când Fiul Omului a învăţat umanitatea calea, adevărul şi viaţa. El a adus bolnavilor sănătatea, ignoranţilor înţelepciunea, iar celor care erau nefericiţi fericirea. Cuvintele Sale au cucerit jumătate din lume şi au format civilizaţia occidentală. Acest fapt dovedeşte vitalitatea lor eternă, valoarea lor supremă şi incomparabilă.
Această carte nu cuprinde decât o treime din manuscrisul aramaic care se găseşte în arhivele secrete ale Vaticanului şi a manuscrisului în slavona veche păstrat în arhivele regale ale Habsburgilor (acum proprietatea guvernului austriac).
Noi datorăm existenţa acestor două versiuni preoţilor nestorieni care, sub ameninţarea hoardelor lui Ghingis-han, au fost constrânşi să se refugieze din Orient spre Occident aducând cu ei toate scripturile şi icoanele lor.
Textul aramaic datează din secolul al III-lea după Hristos, varianta în slavona veche fiind o versiune literară a acestuia. Arheologia nu este încă capabilă să ne explice cum au călătorit aceste texte din Palestina până în interiorul Asiei, pentru a ajunge în mâinile preoţilor nestorieni.
Nu avem de adăugat nici un comentariu acestui text. El vorbeşte de la sine. Cititorul care va studia paginile următoare cu toată atenţia necesară va simţi în el suflul vieţii eterne şi puternica evidenţă a acestor adevăruri profunde de care umanitatea de astăzi are o nevoie mai urgentă ca oricând.
„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi.”
Londra, 1937
EDMOND BORDEAUX SZEKELY
Prefaţă
La cea de-a 50-a aniversare a primei ediţii (1978)
Cincizeci de ani s-au scurs de la prima ediţie a Cărţii întâi a Evangheliei eseniene, şi de la crearea International Biogenic Society, dedicată tuturor aplicaţiilor posibile ale învăţământului etern al esenienilor în viaţa noastră de toate zilele din timpul secolului al XX-lea. În cursul celor cincizeci de ani trecuţi, lumea a suferit ravagiile unui război mondial şi se găseşte din nou confruntată cu probleme aparent insurmontabile: poluarea la scară planetară, criza de energie, foamete şi tensiuni crescânde între filosofii şi gândiri politice divergente. Totuşi, cuvintele lui Iisus continuă să semene grăunţele lor de pace şi iubire în această lume tulburată. Din anul 1928 mai mult de zece milioane de persoane au primit mesajul Evangheliei eseniene şi numărul lor este în continuă creştere. Victor Hugo a spus că „nu există putere mai mare decât aceea a unei idei căreia i-a sosit timpul”. Poate că nu este prea târziu pentru ca puterea de transformare a cuvintelor lui Iisus, în puritatea şi amplitudinea lor iniţială, să-şi producă minunile într-o lume care n-a avut niciodată mai multă nevoie de ele.
EDMOND BORDEAUX SZEKELY
Evanghelia eseniană a păcii
Bolnavii şi infirmii veniră în număr mare la Domnul Iisus şi Îi spuseră:
„Dacă Tu cunoşti toate lucrurile, spune-ne nouă pentru ce îndurăm atâtea suferinţe? Pentru ce nu suntem sănătoşi ca ceilalţi oameni? Doamne, vindecă-ne ca şi noi să devenim puternici şi ca să ieşim din mizeria noastră. Mai ştim că Tu ai puterea să vindeci toate bolile. Eliberează-ne de Satana şi de toate relele teribile cu care ne acaparează; Doamne, fie-Ţi milă de noi!”
Şi Domnul Iisus le-a răspuns:
„Fericiţi sunteţi voi ca sunteţi înfometaţi de adevăr, căci Eu vă voi potoli foamea cu pâinea înţelepciunii. Fericiţi sunteţi voi că aţi bătut la uşă, căci Eu vă voi deschide uşa vieţii. Fericiţi sunteţi voi de a voi să scăpaţi de Satana, căci Eu vă voi conduce în împărăţia îngerilor Maicii noastre Pământeşti unde puterea lui Satana nu poate pătrunde!”
Foarte surprinşi ei întrebară:
„Cine este Maica noastră şi care sunt îngerii Săi? Unde se află împărăţia Sa?”
„Maica voastră este în voi şi voi sunteţi în Ea. Ea este Aceea care v-a născut şi care v-a dat viaţă. De la Ea aţi primit corpurile voastre şi Ei i le veţi înapoia într-o zi. Fericiţi veţi fi voi, când o veţi cunoaşte pe Ea şi împărăţia Sa, dacă veţi primi îngerii Maicii voastre şi vă veţi conforma legilor Sale. Adevăr zic vouă, acela care va proceda aşa nu va cunoaşte niciodată boala, căci puterea Maicii noastre este mai presus de orice. Puterea Ei distruge pe Satana şi împărăţia lui, şi Ea domneşte asupra tuturor corpurilor voastre ca şi asupra celor ale tuturor fiinţelor vii.”
„Sângele care curge în noi este născut din sângele Maicii noastre Pământeşti. Sângele Său cade din nori, ţâşneşte din adâncurile pământului, susură în pârâurile munţilor, se scurge abundent în râurile câmpiilor, dormitează în sânul lacurilor şi vuieşte cu putere în mările răscolite de furtuni.”
„Aerul pe care îl respirăm se naşte din respiraţia Maicii noastre Pământeşti. Suflul Său este azurul din înălţimile cerurilor; el suspină pe vârfurile munţilor, freamătă prin frunzele pădurii, se ridică deasupra lanurilor de grâne, se calmează în văile profunde, se mistuie în deşert.”
„Duritatea oaselor noastre provine din oasele Maicii Pământeşti, din roci şi din pietre. Acestea se înfăţişează goale în faţa cerului pe vârfurile munţilor; ele seamănă unor uriaşi aţipiţi pe flancurile costişelor, unor idoli ridicaţi în deşert; se găsesc de asemenea ascunse în interiorul pământului.”
„Gingăşia cărnii noastre provine din carnea Maicii noastre Pământeşti care se colorează în galben şi în roşu când fructele se coc în pomi; Ea ne dă de asemenea hrana care izvorăşte din brazdele câmpurilor.”
„Măruntaiele noastre sunt formate din măruntaiele Maicii noastre Pământeşti; ele sunt ascunse privirii noastre, ca şi adâncimile invizibile ale Terrei”.
„Lumina ochilor noştri şi auzul nostru se nasc din culorile şi sunetele Maicii noastre Pământeşti; ele ne cuprind în întregime precum valurile mării peştii, sau curenţii de aer păsările.” „Adevăr zic vouă, omul este fiul Maicii noastre Pământeşti şi de la Ea îşi primeşte corpul său, în acelaşi mod în care corpul unui copil se naşte din pântecul mamei sale. Adevăr zic vouă, voi sunteţi una cu Maica Pământească, Ea este în voi şi voi sunteţi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea trăiţi şi în Ea vă veţi întoarce. De aceea respectaţi legile Sale, pentru că nimeni nu poate trăi mult timp, nici fericit, fără să O respecte pe Ea şi legile Sale. Căci respiraţia voastră este respiraţia Ei, sângele vostru, sângele Ei, oasele voastre, oasele Ei, carnea voastră, carnea Ei, organele voastre interne, organele Ei interne, ochii voştri şi urechile voastre, ochii Săi şi urechile Sale.”
„Adevăr zic vouă, dacă nu respectaţi o singură lege din Legile Sale, veţi deveni prada bolilor voastre nemiloase şi va fi multă suferinţă cu lacrimi şi scrâşnete ale dinţilor. Vă spun că atâta vreme cât nu urmaţi Legile Maicii voastre, nu veţi scăpa morţii. Dar Maica sa, se va ataşa de aceia care I-a respectat Legile. Ea îl va vindeca de toate relele şi el nu va mai cunoaşte boala. Ea îi va da o viaţă lungă, îl va proteja de toate necazurile, îl va feri de atingerea focului, a apei şi de muşcături de şerpi veninoşi. Căci Maica voastră Pământească este Aceea care v-a născut şi Ea este Aceea care vă menţine viaţa în voi. Ea v-a dat corpul vostru şi Ea singură are puterea să vă vindece. Fericit acela care îşi iubeşte Maica şi se odihneşte în pace la sânul Său. Chiar când v-aţi întors de la Ea, Maica voastră vă iubeşte. Şi cât de mult aţi fi iubiţi de Ea dacă aţi reveni la Ea! Adevăr zic vouă, mare este iubirea Sa, mai mare decât cei mai înalţi munţi, mai adâncă decât cele mai adânci mări. Şi aceia care îşi iubesc Maica, nu vor fi niciodată abandonaţi de Ea. După cum găina îşi apără puişorii, leoaica puii, mama nou-născutul, tot aşa Maica Pământească protejează pe Fiul Omului de toate relele şi toate primejdiile.”
„Căci, adevăr zic vouă, numeroase pericole ameninţă pe Fiii Oamenilor. Belzebut, prinţul tuturor demonilor, sursa tuturor relelor, stă la pândă în corpurile tuturor Fiilor Oamenilor. El este moartea, stăpânul tuturor calamităţilor şi îmbracă aparenţe atrăgătoare pentru a ispiti şi seduce pe Fiii Oamenilor. El le promite bogăţii şi putere, palate magnifice, îmbrăcăminte de aur şi argint, o mulţime de servitori; el le promite încă renume şi glorie, concubinaj şi senzualitate, lăcomie şi beţii, viaţă desfrânată, zile de lene şi trândăvie. El îl cunoaşte pe fiecare flatând înclinaţiile sale personale. Şi în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit sclavii tuturor acestor vanităţi şi abominaţii, atunci ca plată el îi despuiază de toate bunurile căpătate de la Maica Pământească, pe care Aceasta le-a dăruit lor atât de abundent. El le ia respiraţia lor, sângele lor, oasele lor, carnea lor, organele lor interne, ochii şi urechile lor. Şi respiraţia Fiului Omului devine scurtă şi dureroasă, răsuflarea sa e tot atât de urât mirositoare ca a animalelor impure. Sângele său se îngroaşă şi devine urât mirositor ca apa mlaştinilor, se coagulează şi se înnegreşte, asemănător nopţii morţii. Oasele sale se pietrifică şi devin noduroase. Ele se descompun şi se sfărâmă, ca pietrele care cad de pe o stâncă. Carnea sa se încarcă cu grăsimi şi cu apă, ea se descompune şi putrezeşte şi se acoperă cu cruste şi abcese dezgustătoare. Organele sale interne se umplu cu murdării abominabile, cu scurgeri împuţite de puroi, în care viermi mârşavi îşi stabilesc reşedinţa. Vederea sa scade, până ce în final, noaptea profundă se instalează în ochii săi; urechile sale nu mai aud, până ce domneşte liniştea mormântului. În acest mod, la sfârşitul vieţii, prin propriile sale greşeli, deoarece nu a ştiut sa respecte Legile Maicii sale şi pentru că a acumulat greşeală după greşeală, Fiul Omului îşi pierde viaţa. Toate darurile Maicii sale Pământeşti îi sunt luate: respiraţie, sânge, oase, carne, păr, organe interne, ochi şi urechi şi, în ultimul rând, viaţa, cu care Maica Pământească i-a încununat corpul.”
„Dar dacă Fiul Omului căzut în greşeală îşi regretă păcatele sale şi le dezleagă, dacă el revine către Maica sa Pământească, dacă, respectând Legile Sale, el se eliberează din ghearele lui Satana rezistând ispitelor sale, atunci Maica sa Pământească îl va primi din nou la sânul Său. Ea îşi va revărsa iubirea Sa către Fiul regăsit şi îşi va trimite îngerii Săi pentru a-l servi. Adevăr zic vouă, de îndată ce Fiul Omului rezistă lui Satana care sălăşluieşte în el şi încetează să-l asculte, chiar în acea clipă, îngerii Maicii Pământeşti sunt gata să-l servească cu toată puterea lor şi să-l elibereze din ghearele Satanei.”
„Căci nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Sau îl serveşte pe Belzebut şi diavolii săi, sau serveşte pe Maica sa Pământească şi îngerii Săi. Sau el serveşte moartea, sau el serveşte viaţa. Adevăr zic vouă, fericiţi cei care urmează Legile vieţii şi nu rătăcesc pe căile morţii. În ei forţele vieţii cresc puternice şi ei scapă chinurilor morţii.”
Toţi aceia care erau în jurul Domnului Iisus ascultară aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de forţă şi îi învăţau într-un mod cu totul nou decât o făcuseră preoţii şi scribii.
Soarele asfinţise şi totuşi ei nu se înapoiaseră la ei acasă. Aşezându-se în jurul Domnului Îl întrebară:
„Doamne, care sunt aceste Legi ale vieţii? Rămâi încă cu noi şi învaţă-ne. Noi vrem să ascultăm învăţătura Ta pentru a ne putea vindeca şi a deveni drepţi.”
Atunci Domnul Iisus S-a aşezat în mijlocul lor şi le-a vorbit astfel:
„Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi fericit dacă nu urmează Legea.”
La acestea cei din jurul Domnului Îi spuseră:
„Noi toţi urmăm legile lui Moise, legiuitorul nostru, aşa cum sunt consemnate în scrierile noastre Sfinte.”
Atunci Domnul Iisus le-a zis:
„Nu căutaţi Legea în Scripturile voastre, căci Legea este viaţă, în timp ce scrierea este moartă. Adevăr zic vouă, Moise n-a primit de la Dumnezeu Legile Sale prin scris, ci prin cuvântul viu. Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu cel Viu către profeţii vii, pentru oamenii vii. Legea este scrisă în tot ce este viu. O veţi găsi în iarbă, arbori, râuri, munţi, păsările cerului, peştii lacurilor şi mărilor, dar căutaţi-o mai ales în voi înşivă. Căci, adevăr zic vouă, că tot ce este înzestrat cu viaţa este mai aproape de Dumnezeu decât scrierile lipsite de viaţă. Dumnezeu a creat viaţa şi toate fiinţele vii în aşa fel ca ele să poată prin cuvântul nepieritor să-l înveţe pe om Legile lui Dumnezeu cel Adevărat. Dumnezeu n-a scris Legile Sale pe pagini de carte, ci în inima voastră şi în sufletul vostru. Ele se află în respiraţia voastră, în sângele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii voştri, în urechile voastre şi în părţile cele mai infime ale corpului vostru. Ele sunt prezente în aer, în apă, în pământ, în plante, în razele soarelui, pe vârfurile munţilor şi în abisuri. Toate acestea vă vorbesc ca voi să puteţi înţelege Cuvântul şi voinţa lui Dumnezeu cel Viu. Dar voi închideţi ochii pentru a nu vedea nimic şi vă astupaţi urechile pentru a nu auzi nimic.
Adevăr zic vouă, scrisul este opera omului, în timp ce viaţa şi toate gazdele sale sunt opera lui Dumnezeu. De ce nu vă îndreptaţi urechile către cuvintele lui Dumnezeu înscrise în operele Sale? Pentru ce studiaţi voi scrierile moarte, operele mâinilor oamenilor?”
„Cum putem noi să citim Legile lui Dumnezeu decât în Scripturi? Unde sunt ele scrise? Citeşte-ni-le acolo unde Tu le vezi, căci noi nu cunoaştem alte Scripturi decât acelea pe care le-am moştenit de la strămoşii noştri. Spune-ne Legile de care ai vorbit, ca, după ce le-am auzit, noi să putem fi vindecaţi şi îndreptaţi.”
Domnul Iisus a zis:
„Voi nu puteţi înţelege cuvintele vieţii, pentru că trăiţi în moarte. Tenebrele vă întunecă vederea, iar urechile voastre sunt atinse de surditate. Totuşi, vă spun că nu vă este de nici un folos să aveţi ochii fixaţi pe scrierile a căror literă este moartă, dacă prin acţiunile voastre voi renegaţi pe Acela care v-a dat scrierile. Adevăr zic vouă, că Dumnezeu şi Legile Sale apar în ceea ce faceţi voi. Ele nu se află nici în lăcomie şi beţie, nici într-o viaţă risipită prin excese şi desfrânare, nici în căutarea bogăţiilor sau în ura contra duşmanilor. Căci toate aceste lucruri sunt foarte îndepărtate de adevăratul Dumnezeu şi de îngerii Săi. Toate aceste lucruri provin din împărăţia tenebrelor şi de la stăpânul tuturor relelor. Or, toate acestea le purtaţi în voi; şi astfel Cuvântul Lui Dumnezeu şi puterea Sa nu pot intra în voi din cauza tuturor gândurilor rele pe care voi le cultivaţi şi a tuturor abominaţiilor care sălăşluiesc în corpul vostru şi în sufletul vostru. Dacă vreţi să vă pătrundă Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu şi puterea Sa, nu murdăriţi nici corpul vostru, nici spiritul vostru. Căci corpul vostru este templul spiritului, iar spiritul este templul lui Dumnezeu. Purificaţi de aceea templul vostru pentru ca Stăpânul Templului, să poată veni să ocupe acolo un loc demn de El.”
„La toate ispitele corpului şi spiritului vostru, ispite care provin de la Satana, retrageţi-vă la adăpostul ceresc al lui Dumnezeu.”
„Regeneraţi-vă şi ajunaţi: Căci adevăr zic vouă, Satana şi vrăjile sale nu pot fi înlăturate decât prin post şi rugăciune. Înapoiaţi-vă acasă şi postiţi în singurătate, nelăsând să se bage de seamă că ajunaţi. Dumnezeu cel Viu va vedea acest lucru şi mare va fi răsplata voastră. Ajunaţi până ce Belzebut şi toate relele sale vă vor fi părăsit şi până ce toţi îngerii Maicii voastre Pământeşti vor fi venit pentru a vă servi. Adevăr zic vouă, că atât timp cât nu veţi fi ajunat, nu veţi fi eliberaţi din ghiara lui Satana şi de toate bolile care provin de la el. Ajunaţi şi rugaţi-vă cu ardoare, cerând forţa lui Dumnezeu cel Viu pentru a ajunge la vindecare. În timpul ajunării voastre evitaţi Fiii Oamenilor şi căutaţi compania îngerilor Maicii voastre Pământeşti, căci acela care caută va găsi.”
„Căutaţi aerul pur al pădurilor şi câmpurilor, căci acolo, în mijlocul lor, veţi întâlni Îngerul Aerului. Descălţaţi-vă, dezbrăcaţi-vă şi lăsaţi Îngerul Aerului să vă îmbrăţişeze întreg corpul. Apoi respiraţi îndelung şi profund ca Îngerul Aerului să pătrundă în voi. Adevăr zic vouă, el va goni din corpul vostru impurităţile care îl murdăresc la exterior şi la interior şi astfel toate mirosurile urâte şi murdăriile se vor degaja de la voi ca fumul focului care unduie în aer şi se pierde în oceanul cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Aerului, care purifică tot ce este murdar şi transformă în parfumuri suave toate substanţele urât mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu, dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie să renască prin aer şi prin adevăr, căci corpul vostru respiră aerul Maicii voastre Pământeşti şi sufletul vostru respiră adevărul Tatălui Ceresc”.
„După Îngerul Aerului căutaţi Îngerul Apei. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă, şi lăsaţi-l să vă îmbrăţişeze corpul. Abandonaţi-vă cu totul în braţele sale mângâietoare şi tot de atâtea ori cât circulaţi aerul cu respiraţia voastră, agitaţi apa prin mişcările corpului vostru. Adevăr zic vouă, Îngerul Apei va goni din organismul vostru toate impurităţile care îl murdăresc atât de dinafară, cât şi pe dinăuntru. Tot felul de resturi urât mirositoare se vor îndepărta de voi, tot aşa cum murdăria hainelor voastre se împrăştie în apa râului şi pierde în curentul acestuia. Adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Apei, el purifică tot ce este murdar şi transformă în parfumuri suave toate mirosurile urâte. Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu, dacă Îngerul Apei nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie sa renască prin apă şi adevăr, căci corpul vostru se scaldă în fluviul vieţii terestre şi spiritul vostru se scaldă în fluviul vieţii eterne. Voi primiţi sângele vostru de la Maica Pământească şi adevărul de la Tatăl Ceresc.”
„Să nu vă închipuiţi că este suficient ca Îngerul Apei să vă îmbrăţişeze numai în afară. Adevăr zic vouă, impuritatea interioară este încă mai mare decât impuritatea exterioară. Or, acela care se purifică numai exterior, rămânând impur în interior, seamănă mormintelor care pe dinafară sunt acoperite cu picturi luminoase, dar care, în interior, sunt pline de tot felul de murdării oribile şi de scârboşenii. Adevăr zic vouă, suportaţi ca Îngerul Apei să vă boteze de asemenea înlăuntru ca să fiţi eliberaţi de toate păcatele voastre trecute; veţi deveni şi înlăuntru tot aşa de puri ca spuma râului scânteind în razele soarelui.”
„Căutaţi, deci, o tigvă având o tijă de lungimea unui om: goliţi-o de miez şi umpleţi-o cu apă de rău încălzită de razele soarelui. Atârnaţi-o de ramura unui copac, îngenunchiaţi pe pământ în faţa Îngerului Apei şi introduceţi capătul tijei tigvei în anus astfel ca apa să poate pătrunde în toate măruntaiele voastre. Rămâneţi îngenunchiaţi pe pământ, în faţa Îngerului Apei şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ierte toate păcatele trecute; rugaţi Îngerul Apei să vă elibereze corpul de toate murdăriile sale şi de toate bolile sale. Lăsaţi apoi apa să se scurgă afară din corpul vostru ca acesta să fie curăţat înlăuntru de tot ce a provenit de la Satana, de tot ce este impur sau urât mirositor. Cu ochii voştri veţi vedea şi cu nasurile voastre veţi mirosi toate scârboşeniile şi impurităţile care au murdărit templul corpului vostru; în acelaşi timp vă veţi da seama de toate păcatele care se aflau în voi şi de toate relele pe care le produceau. Adevăr zic vouă, botezul apei vă va elibera de aceste rele. Fiecare zi de post va reînnoi acest botez al apei şi persistaţi până în ziua când apa care se scurge din corpul vostru va fi tot atât de pură ca spuma râului. Atunci cufundaţi corpul vostru în râul cu ape mişcătoare şi acolo, în braţele Îngerului Apei, mulţumiţi lui Dumnezeu cel Viu care v-a eliberat de păcatele voastre. Acest sfânt botez făcut de Îngerul Apei înseamnă renaşterea la o viaţă nouă. Căci, de îndată ochii voştri vor vedea şi urechile voastre vor auzi. Apoi nu mai păcătuiţi, ca Îngerul Aerului şi Îngerul Apei să poată locui în voi pentru totdeauna şi tot timpul să vă servească.”
„Şi dacă, după aceasta mai rămân încă în voi câteva urme ale păcatelor anterioare, căutaţi Îngerul Soarelui. Descălţaţi-vă şi dezbrăcaţi-vă şi lăsaţi ca Îngerul Soarelui să vă îmbrăţişeze întreg corpul. Respiraţi îndelung şi profund ca Îngerul Soarelui să poată pătrunde în voi. El va goni din corpul vostru toate substanţele urât mirositoare şi impure care vă murdăresc pe dinafară şi pe dinăuntru. Tot ce este impur şi urât mirositor se va îndepărta de voi, aşa cum întunericul nopţii se împrăştie în faţa strălucirii soarelui care răsare. Adevăr zic vouă, sfânt este Îngerul Soarelui, el purifică şi goneşte orice impuritate şi transformă în parfumuri suave toate mirosurile urât mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu, dacă Îngerul Soarelui nu-l lasă să treacă. În fapt, toţi trebuie să fiţi încă o dată renăscuţi de soare şi de adevăr, căci corpul vostru este încălzit de razele soarelui Maicii Pământeşti, în timp ce sufletul vostru este încălzit de lumina solară a adevărului Tatălui Ceresc.”
„Îngerii Apei, Aerului şi Soarelui sunt fraţi. Ei au fost daţi Fiului Omului pentru a-i servi, pentru ca el să poată totdeauna apela la unul sau la altul.”
„La fel de sfântă este îmbrăţişarea lor. Ei sunt copiii invizibili ai Maicii Pământeşti; în consecinţă nu separaţi pe aceia pe care Cerul şi Pământul I-au unit. Fie ca aceşti trei îngeri fraţi să vă poată purifica în fiecare zi şi ca ei să rămână în voi tot timpul ajunării voastre.”
„Căci adevăr zic vouă, puterea demonilor, toate păcatele şi toate murdăriile vor părăsi în grabă corpul care este purificat de aceşti trei îngeri. Tot aşa cum hoţii fug dintr-o locuinţă, la sosirea stăpânului casei, unul părăsind-o pe uşă, altul pe fereastră, cel de-al treilea pe acoperiş, fiecare scăpând cum poate, aşa fug demonii bolii, toate păcatele trecute şi toate murdăriile şi bolile care se află în templul corpurilor voastre. Când îngerii Maicii Pământeşti vor fi intrat în corpurile voastre ca Stăpânul Templului să poată veni din nou, atunci toate mirosurile urâte vor părăsi în mare grabă corpul vostru, prin respiraţie sau prin piele; apele murdare se vor scurge prin gura voastră, pielea voastră, anusul vostru şi organele voastre sexuale. Toate aceste lucruri voi le veţi vedea cu ochii voştri, le veţi mirosi cu nasurile voastre şi le veţi pipăi cu mâinile voastre. Şi când toate păcatele şi toate impurităţile vor fi părăsit corpul vostru, sângele vostru va deveni tot aşa de pur ca sângele Maicii Pământeşti şi ca spuma râului scânteind în lumina soarelui. Respiraţia voastră va deveni tot atât de pură ca parfumul delicios al florilor mirositoare, carnea voastră tot atât de pură ca şi carnea fructelor care se coc printre frunzele pomilor; sclipirea ochilor voştri va fi tot atât de vie şi de strălucitoare ca lumina soarelui ce străluceşte pe cerul albastru. Atunci toţi îngerii Maicii voastre Pământeşti vor fi în serviciul vostru. Şi respiraţia voastră, sângele vostru, carnea voastră, vor fi una cu respiraţia, sângele şi carnea Maicii voastre Pământeşti, iar sufletul vostru va putea atunci să devină una cu Spiritul Tatălui vostru Ceresc. Într-adevăr, nimeni nu poate ajunge la Tatăl Ceresc decât prin Maica Pământească; la fel cum nici un nou-născut nu poate înţelege învăţătura tatălui său atâta timp cât mama sa nu l-a ţinut la sânul său, cât nu l-a îmbăiat, alintat şi pus în leagănul său pentru a dormi, după ce l-a hrănit. Locul copilului de vârstă mică este lângă mama sa. Când el este mai mare, tatăl său îl duce la câmp să muncească alături de el şi copilul nu revine la mama sa decât la ora mesei. Atunci tatăl îl învaţă să ştie să lucreze ca el. Şi în ziua în care el vede că fiul său a înţeles ceea ce l-a învăţat, şi-şi face bine treaba, tatăl îi dă toate bunurile sale. Ele pot deveni proprietatea fiului iubit şi astfel el poate continua lucrarea tatălui.” Adevăr zic vouă, fericit este fiul care acceptă şi urmează sfaturile mamei sale. Şi de o sută de ori este mai fericit fiul care acceptă şi urmează sfaturile tatălui său, pentru că vi s-a spus: „Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta ca zilele tale să fie îndelungate pe pământ.” Dar vă spun, Fii ai Omului: Respectaţi pe Maica Pământească şi urmaţi Legile Sale pentru ca zilele voastre să fie îndelungate pe pământ şi respectaţi pe Tatăl vostru Ceresc ca viaţa voastră să fie eternă în Ceruri. Căci Tatăl Ceresc este de o sută de ori mai mare decât toţi taţii prin sămânţă şi prin sânge la un loc, şi Maica Pământească este mai mare decât toate mamele trupeşti la un loc. În ochii Tatălui său Ceresc şi al Maicii sale Pământeşti, Fiul Omului este încă mai scump decât în ochii tatălui său prin sânge şi sămânţă şi în ochii mamei sale prin trup. Cuvintele şi Legile Tatălui vostru Ceresc şi ale Maicii voastre Pământeşti sunt mai pline de înţelepciune decât cuvintele şi voinţa tuturor taţilor voştri de sânge şi sămânţă la un loc şi a tuturor mamelor voastre prin trup la un loc. Şi, de asemenea, mai mare este valoarea moştenirii Tatălui vostru Ceresc şi a Maicii voastre Pământeşti, împărăţia veşnică a vieţii atât pământeşti cât şi cereşti, decât a tuturor moştenirilor lăsate de taţii voştri de sânge şi sămânţă şi de mamele voastre prin trup.”
„Adevăraţii voştri fraţi sunt toţi aceia care ascultă de voinţa Tatălui vostru Ceresc şi a Maicii voastre Pământeşti, şi nu fraţii voştri de sânge. Adevăr zic vouă, că adevăraţii voştri fraţi după voinţa Tatălui Ceresc şi a Maicii Pământeşti vă iubesc de o mie de ori mai mult decât fraţii voştri de sânge. Căci de la Cain şi Abel, din ziua când fraţii de sânge au încălcat voinţa lui Dumnezeu, nu mai există fraternitate adevărată de sânge. Fraţi se comportă ca străini faţa de fraţii lor. Iată pentru ce vă spun: iubiţi pe adevăraţii voştri fraţi după voinţa lui Dumnezeu de o mie de ori mai mult decât fraţii voştri de sânge.”
„CĂCI TATĂL VOSTRU CERESC ESTE IUBIRE”
„CĂCI MAICA VOASTRĂ PĂMÂNTEASCĂ ESTE IUBIRE”
„CĂCI FIUL OMULUI ESTE IUBIRE”
„Prin iubire Tatăl Ceresc, Maica Pământească şi Fiul Omului sunt una. Căci spiritul Fiului Omului a fost creat de spiritul Tatălui Ceresc şi corpul său din corpul Maicii Pământeşti. În consecinţă fiţi perfecţi ca spiritul Tatălui vostru Ceresc şi corpul vostru de asemenea perfect ca al Maicii voastre Pământeşti. Iubiţi pe Tatăl vostru Ceresc aşa cum El vă iubeşte sufletul; iubiţi pe Maica voastră Pământească aşa cum vă iubeşte Ea corpul; iubiţi pe adevăraţii voştri fraţi aşa cum îi iubesc Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va da spiritul Său cel Sfânt şi Maica voastră Pământească, corpul Său Sfânt. Atunci Fiii Oamenilor, ca fraţi adevăraţi, se vor iubi unii pe alţii, aşa cum au fost iubiţi de Tatăl lor Ceresc şi de Maica lor Pământească. Atunci ei vor deveni unii pentru alţii adevăraţi consolatori; atunci vor dispare de pe pământ toate relele şi toate tristeţele, şi va fi iubire şi bucurie pe Pământ. Pământul se va asemăna atunci cerurilor şi împărăţia lui Dumnezeu va sosi. Apoi Fiii Oamenilor îşi vor împărţi moştenirea lor Divină, împărăţia lui Dumnezeu. Căci ei trăiesc în Tatăl Ceresc şi Maica Pământească, şi Tatăl Ceresc şi Maica Pământească trăiesc în ei. Şi atunci cu împărăţia lui Dumnezeu se va ajunge la sfârşitul timpului, căci iubirea Tatălui Ceresc dă tuturor viaţă eternă în împărăţia lui Dumnezeu. Căci iubirea este eternă. Iubirea este mai tare decât moartea.”
„Chiar dacă eu vorbesc limba oamenilor şi a îngerilor, dar nu am iubire, sunt ca alămurile sonore sau chimvalul care răsună. Chiar dacă prezic viitorul, dacă cunosc toate secretele şi am toată înţelepciunea, chiar dacă am o credinţă puternică, capabilă să ridice munţii, dacă nu am iubire, eu sunt nimic. Şi chiar dacă împart toate bunurile mele săracilor şi le dau tot ce am primit de la Tatăl meu Ceresc, dacă nu am iubire, eu nu voi obţine nici un profit de înţelepciune. Iubirea este răbdătoare, iubirea este tandră. Iubirea nu este invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaşte nici orgoliu, nu este crudă; niciodată nu este egoistă, ea este înceată la mânie, ea nu-şi imaginează necredinţa, nu se bucură de nedreptate, ci de dreptate. Iubirea apără totul, iubirea crede în toţi, iubirea speră totul, iubirea suportă totul; niciodată ea nu se lasă; scrierile şi cuvintele pier, cunoaşterea dispare, dar iubirea rămâne. Noi trăim parţial în eroare, parţial în adevăr, dar când se va ajunge la plenitudinea perfecţiunii, tot ce este parţial va fi şters. La vârsta copilăriei omul vorbeşte ca un copil, gândeşte ca un copil, înţelege ca un copil. Devenind matur el abandonează toate aceste vederi copilăreşti, pentru că noi vedem ca printr-o sticlă şi prin maxime obscure. Cunoaşterile noastre sunt fragmentare în prezent; dar când vom ajunge în faţa lui Dumnezeu nu vom cunoaşte adevărul în parte, ci după cum ne va învăţa El. În prezent ne rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea; dar cea mai mare dintre ele este iubirea.”
„Şi acum, eu vă vorbesc în limbajul lui Dumnezeu cel Viu, prin Spiritul Sfânt al Tatălui nostru Ceresc. Încă nu există nimeni printre voi care să poată înţelege tot ce vă spun acum. Aceia care vă explică Scripturile vă vorbesc într-o limbă moartă, a oamenilor morţi, prin corpul lor bolnav şi muritor; toţi oamenii pot să le înţeleagă, deoarece toţi oamenii sunt bolnavi şi toţi sunt în moarte. Niciunul nu zăreşte lumina vieţii. Orbul îl conduce pe orb pe căile întunecate ale păcatului, ale bolii şi ale suferinţei până ce toţi sfârşesc a cădea în abisul morţii.”
„Eu sunt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească în faţa voastră lumina vieţii. Lumina se aprinde de la sine şi împrăştie tenebrele, în timp ce tenebrele ignoră lumina. Am multe lucruri să vă spun, dar voi încă nu le puteţi înţelege căci ochii voştri sunt obişnuiţi cu tenebrele; lumina deplină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteţi încă înţelege ceea ce vă spun cu privire la Tatăl Ceresc care m-a trimis la voi. De aceea, urmaţi mai întâi Legile Maicii voastre Pământeşti despre care v-am vorbit. Când îngerii Săi vor fi purificat şi regenerat corpurile voastre, când ei vor fi întărit ochii voştri, veţi fi capabili să suportaţi lumina orbitoare a Tatălui Ceresc. Când vă va fi posibil să fixaţi fără să clipiţi strălucirea soarelui la prânz, veţi putea privi lumina orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, lumină de mii de ori mai strălucitoare decât mii de sori. Cum aţi putea contempla lumina Tatălui vostru Ceresc, când voi nu puteţi încă suporta strălucirea soarelui arzător? Credeţi-Mă, soarele este comparabil cu lumina unei lumânări pe lângă soarele adevărului al Tatălui vostru Ceresc. Trăiţi în credinţă, speranţă şi iubire. Adevăr zic vouă, că veţi fi recompensaţi. Dacă voi credeţi în cuvintele Mele, credeţi de asemenea Aceluia care M-a trimis, Domnul tuturor şi căruia toate lucrurile Îi sunt posibile, căci tot ceea ce este imposibil oamenilor, le este posibil cu Dumnezeu. Dacă voi credeţi în îngerii Maicii voastre Pământeşti şi dacă voi urmaţi Legile Sale, credinţa voastră vă va susţine şi voi nu veţi mai cunoaşte niciodată boala. Speraţi de asemenea în iubirea Tatălui vostru Ceresc, căci acela care are încredere în El, nu va fi niciodată dezamăgit şi nu va cunoaşte moartea.”
„Iubiţi-vă unii pe alţii, căci Dumnezeu este iubire; astfel îngerii Săi vor şti că voi mergeţi pe căile Sale; aceştia vor veni la voi şi vă vor servi. Şi Satana, cu toate păcatele sale, toate bolile sale şi toate impurităţile sale va părăsi corpul vostru. Mergeţi, feriţi-vă de păcate, botezaţi-vă voi înşivă pentru a renaşte şi nu mai păcătuiţi!”
Apoi Domnul Iisus se ridică. Toţi rămaseră aşezaţi, pătrunşi de puterea cuvintelor Sale. Luna plină apăru printre norii destrămaţi şi scăldă pe Domnul Iisus în lumina sa. Scânteieri ţâşneau din părul Său; stând drept în mijlocul lor în lumina lunii, El părea să planeze deasupra pământului. Nimeni nu mişcă, nimeni nu scoase un sunet. Nimeni nu-şi dădea seama de timpul care se scursese, căci timpul se oprise. Apoi Domnul Iisus şi-a întins mâinile şi le-a zis: „Pace vouă!” şi astfel îi părăsi, tot aşa de lin ca briza uşoară care făcea să freamăte frunzele arborilor.
Un timp îndelungat ei rămaseră nemişcaţi, şi apoi, unul după altul, ei îşi reveniră ca după un vis îndelungat. Nimeni nu vroia să plece ca şi cum cuvintele Aceluia care îi părăsise continuau să răsune în urechile lor, ca şi cum ei încă ar mai fi auzit o muzică fermecată.
În cele din urmă totuşi, cu sfială, unul din ei exclamă:
„Ce bine e să fii aici!”
Un altul adăugă:
„Dacă s-ar putea ca această noapte să nu se mai sfârşească.” Alţii, de asemenea:
„Dacă El ar fi vrut să rămână tot timpul cu noi!”
„El este Mesagerul Adevărului trimis de Dumnezeu, căci El a semănat speranţa în inimile noastre.”
Nimeni nu se gândea să se ducă la casa sa. Ei ziceau:
„Eu nu mă mai întorc la casa mea unde totul este sumbru şi fără bucurie. Pentru ce să mă înapoiez într-un loc unde nimeni nu mă iubeşte?”
Aşa vorbeau între ei, căci erau aproape toţi săraci, şchiopi, orbi, schilozi, cerşetori, fără cămin, dispreţuiţi din cauza mizeriei lor; numai mila pe care o stârneau le permitea să găsească refugiu pentru câteva zile în unele locuinţe. Iar aceia dintre ei care aveau casă şi familie spuneau:
„Noi de asemenea vrem să rămânem cu voi.”
Căci fiecare simţea cum cuvintele Aceluia care tocmai plecase au creat legături invizibile în cadrul micului lor grup. Toţi simţiseră că au renăscut şi, cu toate că luna era ascunsă după nori, ei vedeau deschizându-se în faţa lor o lume de lumină. În inimile tuturor acestor oameni îmbobociră minunate flori ale unei frumuseţi sublime, florile bucuriei.
Când soarele se ridică la orizont, toţi îl întâmpinară ca pe un mesaj anunţând venirea împărăţiei lui Dumnezeu. Cu faţa radiind de fericire, ei merseră la întâlnirea cu îngerii lui Dumnezeu.
Şi numeroşi bolnavi urmară sfaturile Domnului Iisus şi se duseră pe malul râului susurând. Ei se descălţară şi se dezbrăcară; ei ajunară abandonându-se Îngerilor Aerului, Apei şi Soarelui care îi îmbrăţişară, luară în posesie corpurile lor la interior şi la exterior. Şi toţi şi-au văzut relele, păcatele şi necurăţenia părăsindu-i în grabă. Şi răsuflarea unora deveni tot atât de urât mirositoare ca materiile fecale; alţii avură un aflux de salivă abundent şi vomitară resturi cu un miros dezgustător. La unii scurgerea murdăriei se făcea pe gură, la alţii pe nas, prin ochi sau urechi. Unii vedeau o sudoare infectă filtrându-se prin toţi porii pielii întregului corp. Pe mai mulţi se formară abcese enorme care eliberau un puroi urât mirositor; din corpul unora se scurgea o urină abundentă; la mulţi aceasta era îngroşată, tot atât de densă ca mierea de albine, la alţii ea era de culoare roşie sau aproape neagră şi aproape de consistenţa mâlului de râu. Cei mai mulţi expulzau din intestinele lor vânturi puturoase, asemănătoare suflurilor demonilor şi degajau o putoare insuportabilă.
Şi când ei se botezară singuri, Îngerul Apei intră în corpul lor şi atunci se scurseră toate abominaţiile şi toate impurităţile păcatelor lor trecute; cum cade o cascadă de la munte, tot aşa, din corpurile lor, se scurseră materii abominabile dure sau moi. Şi solul unde s-a răspândit acest şuvoi a fost murdărit şi mirosul a devenit atât de îngrozitor că nimeni nu rezista să stea în acel loc. Şi demonii părăsiră măruntaiele lor sub formă de nenumăraţi viermi care se zvârcoleau în acest noroi poluat de toate aceste excremente; cu furie neputincioasă, furioşi de a fi astfel expulzaţi din măruntaiele Fiilor Omului de către Îngerul Apei. Şi asupra acestor viermi a coborât apoi puterea Îngerului Soarelui. Şi ei pieriră în zvârcoliri disperate nimiciţi de Îngerul Soarelui. Toţi tremurară de teroare când văzură toate aceste abominaţii ale lui Satana de care îi eliberaseră îngerii. Şi ei mulţumiră apoi lui Dumnezeu pentru a le fi trimis îngerii Săi să-i salveze.
Şi erau unii chinuiţi de mari dureri, de care nu putuseră scăpa; şi neştiind ce să facă ei se hotărâră să trimită un mesager către Domnul Iisus pentru a-L ruga să revină.
Abia plecară doi dintre ei pentru a-L căuta, că văzură pe Domnul Iisus apropiindu-se pe malul râului. Inimile lor se umplură de speranţă şi de bucurie când auziră salutul Său: „Pace vouă!”
Numeroase erau întrebările pe care ei doreau să I le pună dar, spre marea lor mirare, rămaseră tăcuţi, nu le venea nici o idee în minte.
Atunci Domnul Iisus le-a zis:
„Am venit pentru că aveţi nevoie de Mine”.
Unul din ei exclamă:
„Da, Doamne, avem nevoie de Tine, scapă-ne de durerile noastre!”
Şi atunci Domnul Iisus le-a vorbit în parabole:
„Voi sunteţi asemănători fiului risipitor care timp de numeroşi ani s-a dedat chefurilor şi băuturii, petrecându-şi, cu prietenii săi, toate zilele în orgii, libertinaj şi desfrâu. În fiecare săptămână, fără ca tatăl său să ştie, el contracta noi datorii şi risipea fără socoteală totul în câteva zile. Cămătarii îi avansau mereu noi sume de bani pentru că tatăl său poseda mari bogăţii şi plătea de fiecare dată, cu răbdare, datoriile fiului său. A fost în van ca tatăl său să încerce prin reproşuri blânde să schimbe comportamentul fiului său. El nici nu asculta îndemnurile tatălui său de a renunţa la dezmăţ, pentru a merge în câmp să supravegheze munca servitorilor. De fiecare dată fiul promitea tot ce i se cerea pentru că datoriile îi fuseseră plătite, dar chiar de a doua zi, el începea vechea viaţă. Şi timp de mai bine de şapte ani el persistă în această viaţă destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl său îşi pierdu totuşi răbdarea şi refuză să mai plătească cămătarilor datoriile fiului său. «Dacă voi continua să plătesc de fiecare dată» îşi zise el «nu va mai exista sfârşit pentru păcatele fiului meu». Atunci cămătarii înşelaţi, în furia lor îl prinseră pe fiul risipitor pentru a-l face sclavul lor, aşa ca prin muncă silnică să poată să le înapoieze banii care îi fuseseră avansaţi. Şi atunci festinurile, beţiile şi excesele zilnice au avut un sfârşit brusc. De dimineaţă până seara, cu sudoarea frunţii sale, fiul trebuia să stropească câmpurile, şi el suferea în tot corpul din cauza acestei munci cu care nu era obişnuit. El trebuia să trăiască doar cu pâine uscată, neavând altceva pentru a o înmuia decât lacrimile sale. După ce s-a străduit în căldură şi oboseală timp de trei zile, el i-a spus stăpânului său: «Eu nu pot să mai muncesc, toate mădularele mă dor. Cât timp vrei să mă mai chinuieşti?» «Până în ziua în care prin munca mâinilor tale, tu îmi vei fi înapoiat toate datoriile; astfel după şapte ani tu vei fi liber.» Fiul, disperat, răspunse plângând: «Dar eu nu voi putea niciodată suporta această viaţă mai mult de şapte zile. Fie-ţi milă de mine, căci toate mădularele mă ard şi mă dor!» Cămătarul îi strigă: «Munceşte!»; «Timp de şapte ani ţi-ai risipit zilele şi nopţile în orgii, acum tu trebuie să munceşti timp de şapte ani. Nu îţi voi ierta nimic, până ce tu nu-mi vei fi înapoiat datoriile tale până la ultima drahmă».”
Şi disperat, cu mădularele chinuite de dureri, fiul se întoarse la câmp pentru a-şi continua munca. Când sosi cea de-a şaptea zi, ziua Sabatului, în timpul căreia nimeni nu lucra, el abia se mai putea ţine pe picioare, atât de mari fiind durerile şi oboseala.
Atunci, adunându-şi forţele ce îi mai rămăseseră, se îndreptă către locuinţa tatălui său, mergând clătinându-se. Aruncându-se la picioarele tatălui său, îi spuse: «Tată crede-mă şi iartă-mi toate greşelile mele. Îţi jur că niciodată nu voi mai trăi în orgii; eu voi fi de acum înainte un fiu ascultător în toate privinţele. Eliberează-mă din ghiarele opresorului meu. Tată, priveşte mădularele mele dureroase şi nu-ţi mai înăspri inima!» Atunci lacrimi ţâşniră din ochii tatălui; îl luă pe fiul său în braţe şi i-a zis: «Să ne veselim, căci astăzi o mare bucurie ne-a fost dată; fiul meu iubit pe care îl pierdusem, în sfârşit s-a regăsit!» El îl îmbrăcă în cele mai frumoase haine şi tot timpul zilei îşi sărbătoriră bucuria. A doua zi dimineaţă, tatăl îi dădu fiului un sac cu bani ca să-şi plătească toate datoriile. Când fiul reveni acasă, tatăl său îi spuse: «Fiul meu, vezi cât de uşor este ca printr-o viaţă de orgii să contractezi datorii a căror returnare să ceară şapte ani de muncă grea.» «Tată, este deja foarte greu de a avea de restituit şapte zile.» Atunci tatăl îşi atenţionă fiul: «Numai pentru această dată ţi-a fost permis să-ţi plăteşti datoriile în numai şapte zile în loc de şapte ani. Restul ţi-a fost iertat. Dar vezi ca în viitor să nu te îndatorezi din nou. Căci te asigur, tatăl tău nu te va mai ierta încă o dată pentru că tu eşti fiul său. Pentru oricare datorie nouă tu va trebui să munceşti din greu timp de şapte ani aşa cum este prevăzut în legile noastre».”
„Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător şi iubitor şi nu voi mai face nici o datorie, căci am învăţat cât este de greu s-o plăteşti.”
Fiul se duse apoi pe câmpurile tatălui său şi a supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea dură lucrătorilor, căci el îşi amintea propria sa suferinţă. Anii trecură: graţie zelului său, el mări averea care îi fusese încredinţată şi îi aduse tatălui său de zece ori mai mult decât risipise în cei şapte ani de orgii. Şi când tatăl văzu că fiul său se arăta omenos cu lucrătorii şi avea mare grijă de toate posesiunile sale, îi zise:
„Fiule, eu văd că toate bunurile mele sunt pe mâini bune. Eu îţi dau ţie toate turmele mele, casa mea, terenurile mele şi averile mele. Acestea să fie moştenirea ta; continuă să le fructifici ca eu să mă pot bucura de tine.” Când fiul primi moştenirea de la tatăl său, el plăti datoria tuturor debitorilor săi care nu puteau s-o plătească, căci el nu uitase că şi lui îi fusese iertată atunci când n-a putut-o plăti. Şi Dumnezeu îl binecuvântă, dăruindu-i o viaţă lungă cu mulţi copii şi multe bogăţii, pentru că el se purta bine cu toţi servitorii şi turmele sale.”
Apoi Domnul Iisus le-a spus bolnavilor care Îl înconjurau:
„V-am vorbit în parabole ca voi să puteţi înţelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Cei şapte ani de festinuri, de beţii şi de orgii reprezintă păcatele trecutului. Satana este creditorul cel rău. Datoriile sunt bolile. Munca dură simbolizează durerile. Fiul risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor se face gonind din voi demonii şi bolile pentru a vă vindeca corpul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Posesiunile tatălui sunt constituite din pământ şi ceruri. Servitorii tatălui sunt îngerii. Câmpurile tatălui reprezintă lumea care va fi transformată în împărăţia cerurilor dacă Fiii Omului vor fi de acord să muncească în uniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-L asculte pe Tatăl său şi să supravegheze pe servitorii Tatălui său în câmp, decât să devină dator cămătarului cel rău şi să fie forţat să muncească cu sudoarea frunţii sale, ca un sclav, pentru a-şi plăti toate datoriile. Este de dorit de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor Tatălui lor Ceresc şi să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăţia Sa decât să devină dator lui Satana, domnul morţii, maestrul tuturor păcatelor şi al tuturor bolilor, şi să trebuiască să-şi plătească păcatele prin dureri şi sudoare. Adevăr zic vouă, mari şi numeroase sunt păcatele voastre. Ani îndelungaţi voi aţi cedat ispitelor lui Satana. Aţi fost lacomi, băutori, perverşi şi datoriile voastre s-au tot adunat. Şi acum, voi trebuie să plătiţi datoria şi plata este dură şi dificilă. În consecinţă, nu vă neliniştiţi chiar de la începutul celei de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, aşteptaţi cu răbdare cea de-a şaptea zi care este sfântă: prezentaţi-vă atunci cu o inimă umilă şi supusă în faţa Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele şi să vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl vostru Ceresc vă iubeşte cu o iubire infinită, căci El de asemenea vă permite să vă plătiţi în şapte zile, datoriile voastre de şapte ani. Acelora care trebuie să plătească datorii de şapte ani, dar plătesc cinstit şi perseverent până în ziua a şaptea, Tatăl Ceresc le va ierta datoriile pentru toţi aceşti şapte ani.” Un bolnav care suferea de dureri teribile întrebă:
„Dar dacă noi am păcătuit de şapte ori şapte ani?”
„Chiar şi în acest caz, Tatăl vostru Ceresc vă va ierta datoriile voastre în de şapte ori şapte zile.”
„Fericiţi aceia care vor stărui până la capăt, căci demonii lui Satana scriu într-o carte toate faptele voastre rele, cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nu există nici o faptă vinovată care să nu fie scrisă şi aceasta încă de la începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. Or, dacă este posibil de a scăpa de legile făcute de regi, niciunul din Fiii Omului nu va scăpa celor făcute de Dumnezeu. Când veţi apărea în faţa Lui, demonii lui Satana vor depune ca martori împotriva voastră, din cauza faptelor voastre, şi Dumnezeu va vedea păcatele voastre înscrise în cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre, şi inima Sa se va întrista. Dacă voi vă căiţi de păcatele voastre, şi dacă prin post şi rugăciuni faceţi apel la îngerii lui Dumnezeu, fiecare zi pe care continuaţi să o petreceţi în ajunare şi rugăciune vă va fi înregistrată de îndată, şi îngerii lui Dumnezeu vor şterge din cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre un an de fapte rele. Şi când ultima pagină va fi astfel ştearsă de toate păcatele voastre, ea devenind albă, puteţi să vă prezentaţi în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa şi vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din ghearele lui Satana şi de suferinţă. El vă va primi în sălaşul Său şi va ordona servitorilor Săi şi îngerilor Săi să se supună poruncilor voastre. El vă va acorda o viaţă lungă şi nu veţi mai simţi niciodată încercările bolilor. Dacă, începând din acest moment, vă veţi petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, îngerii lui Dumnezeu vor înscrie toate faptele voastre bune în cartea corpurilor şi sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nici o faptă bună nu va rămâne ignorată de Dumnezeu şi aceasta încă de la începutul lumii. Căci de la regii şi guvernatorii voştri veţi aştepta în zadar recompensa voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaşte întotdeauna faptele voastre bune.”
„Şi, când veţi apărea în faţa Sa, îngerii vor fi martorii voştri pentru faptele bune. Şi Dumnezeu le va vedea înscrise în corpurile voastre şi în sufletele voastre şi se va bucura de aceasta. El va binecuvânta corpurile voastre, sufletele voastre şi faptele voastre bune dându-vă ca moştenire împărăţia Sa pământească şi cerească, ca voi să găsiţi în aceasta viaţa eternă. Fericit este acela care poate intra în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaşte moartea.”
După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Şi aceia care erau descurajaţi găsiră în acest discurs o forţă nouă; ei vor continua să ajuneze şi să se roage. Bolnavul care vorbise primul Îi zise:
„Eu voi stărui până în ziua a şaptea.”
Şi, de asemenea, cel de-al doilea Îi declară:
„Eu, de asemenea, voi stărui până la de şapte ori şapte zile.” Domnul Iisus le-a răspuns:
„Fericiţi cei care perseverează până la capăt, căci ei vor moşteni pământul!”
Unii dintre bolnavi nu se mai puteau ţine pe picioare; ei reuşiră cu chinuri să se târască în faţa Domnului Iisus şi să-L roage:
„Doamne, suntem torturaţi de durere, spune-ne ce trebuie să facem.”
Ei Îi arătară picioarele lor diforme, cu oase răsucite şi noduroase şi Îi explicară:
„Îngerii Aerului, Apei şi Soarelui nu ne-au uşurat durerile. Totuşi noi ne-am botezat noi înşine, am ajunat şi ne-am rugat, noi am urmat sfaturile Tale în toate privinţele.”
„Adevăr zic vouă, oasele voastre vor fi vindecate. Nu pierdeţi curajul. Apropiaţi-vă mai bine de Îngerul Pământului, vindecătorul oaselor, căci ele provin din pământ şi în pământ se vor întoarce.”
El le indică cu braţul un loc lângă malul râului unde scurgerea apei şi căldura solară transformaseră pământul în noroi argilos.
„Introduceţi picioarele voastre în noroi ca Îngerul Pământului să poată alunga din oasele voastre toate murdării şi toate bolile. Veţi vedea pe Satana şi toate durerile voastre fugind în grabă de îmbrăţişarea Îngerului Pământului; nodozităţile oaselor voastre şi toate durerile voastre vor dispare şi membrele vor fi întărite.”
Bolnavii urmară aceste sfaturi ştiind că vor fi vindecaţi.
Mai erau încă acolo alţii care îndurau suferinţe teribile, cu toate că persistaseră în ajunarea lor. Consumaţi de o febră intensă, ei erau la capătul puterilor. Când ei căutau să se ridice din locurile lor de suferinţă pentru a merge la Domnul Iisus, capul lor se răsucea, ca şi cum ar fi fost scuturat de un vânt puternic; de câte ori încercau să se ridice, recădeau la pământ.
Atunci Domnul Iisus merse spre ei şi le zise:
„Voi suferiţi, căci Satana şi bolile sale chinuie corpul vostru. Dar nu vă temeţi, căci puterea lor asupra voastră se apropie de sfârşit. Căci Satana este asemeni hoţului mânios care a intrat în casa vecinului său, pe când acesta era plecat, cu intenţia de a-i fura bunurile. Dar, avertizat, vecinul se întoarce în fugă acasă. Hoţul care deja adunase tot ce-i plăcuse, îl vede pe stăpân alergând în goană. Furios că nu poate lua ceea ce-şi alesese, el încearcă să spargă şi să distrugă totul, astfel ca nici celălalt să nu se bucure de bunurile dorite. Dar stăpânul casei intră imediat şi îl împiedică pe vecinul cel rău să-şi ducă intenţia la îndeplinire: el îl apucă şi-l dădu afară din casă. Adevăr zic vouă, aşa procedează Satana când ia în posesie corpurile voastre care sunt sălaşul lui Dumnezeu. El pune stăpânire pe tot ce jinduieşte: răsuflarea voastră, sângele vostru, oasele voastre, carnea voastră, măruntaiele voastre, ochii voştri şi urechile voastre. Totuşi, prin ajunarea voastră şi prin rugăciuni, voi aţi chemat stăpânul corpurilor voastre şi îngerii Săi. Văzând revenind adevăratul stăpân al corpului vostru, Satana ştie că sfârşitul domniei sale se apropie. În furia sa, el îşi manifestă pentru ultima dată puterea sa malefică ca să distrugă corpul vostru înaintea sosirii Stăpânului. Iată pentru ce el vă chinuie atât de îngrozitor, pentru că el simte că i se apropie sfârşitul. De asemenea, inimile voastre să nu se mai tulbure, pentru că îngerii lui Dumnezeu vor apare de îndată pentru a-şi ocupa din nou locurile lor şi de a le transforma în temple ale lui Dumnezeu. Ei îl vor prinde pe Satana pentru a-l alunga din corpurile voastre împreună cu toate bolile sale şi toate murdăriile sale. Şi veţi fi fericiţi pentru că voi veţi primi recompensa fermităţii voastre, fiind eliberaţi pentru totdeauna de boală.”
Printre cei care ascultaseră pe Domnul Iisus, era unul care suferea încă mai mult decât ceilalţi. Corpul său era atât de uscat ca un schelet şi pielea tot atât de galbenă ca o frunză de toamnă. În extrema sa slăbiciune el nu putea, chiar ajutându-se de mâini, să se târască spre Iisus. El se mulţumi să-l strige de departe:
„Doamne, ai milă de mine, căci de când există lumea nimeni n-a îndurat dureri ca mine. Ştiu că Tu eşti cu adevărat un Trimis al lui Dumnezeu şi sunt sigur că dacă Tu vrei, poţi să goneşti pe Satana din corpul meu într-o clipă. Îngerii lui Dumnezeu nu trebuie să asculte de Trimisul lui Dumnezeu? Vino Doamne, şi goneşte pe Satana din corpul meu, căci el se dezlănţuie în mine şi teribile sunt torturile sale.”
Şi Domnul Iisus i-a răspuns:
„Satana te chinuie astfel pentru că tu ai ajunat deja multe zile şi nu i-ai mai plătit tributul său. Tu nu-l mai hrăneşti cu toate scârboşeniile cu care, până în prezent, tu ai murdărit templul spiritului tău. Tu îl chinuieşti prin foame; în furia sa, el se răzbună. Nu te teme, căci adevăr îţi spun, Satana va fi gonit înainte ca să fie distrus corpul tău; pentru că, de când tu ai început să ajunezi şi să te rogi, îngerii lui Dumnezeu protejează corpul tău; din acel moment, Satana a pierdut puterea de a te distruge. Furia sa este neputincioasă, fără efect asupra îngerilor lui Dumnezeu.”
Atunci toţi se apropiară de Domnul Iisus, implorându-L cu ardoare:
„Doamne, fie-Ţi milă de el, căci el suferă mai mult decât noi toţi şi dacă Tu nu goneşti pe Satana din el de îndată, ne temem că nu va mai apuca ziua de mâine.”
Domnul Iisus le-a răspuns:
„Mare este credinţa voastră. Fie după voia voastră; veţi vedea imaginea oribilă a lui Satana şi puterea Fiului Omului. Voi goni din tine pe puternicul Satana prin puterea Mielului Nevinovat al lui Dumnezeu, cea mai plăpândă creatură a lui Dumnezeu. Pentru că Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu îl face pe cel mai slab, mai puternic decât cel mai puternic.”
Şi Domnul Iisus începu să mulgă o oaie care păştea pe păşune. El vărsă laptele pe nisipul încălzit de razele soarelui zicând: „Iată, puterea Îngerului Apei a intrat în acest lapte. Acum puterea Îngerului Luminii Soarelui va intra de asemenea.” Laptele începu să fiarbă datorită căldurii soarelui.
„Şi, iată, Îngerul Apei şi Îngerul Soarelui se vor uni cu Îngerul Aerului.”
Vaporii laptelui în curs de fierbere începură să se ridice lent în aer.
Vino şi aspiră prin gură forţele Îngerilor Apei, Soarelui şi Aerului ca să poată pătrunde în corpul tău şi să gonească departe pe Satana.”
Şi bolnavul pe care Satana îl chinuia, începu să aspire profund vaporii albicioşi pentru a-i face să pătrundă în el.” „Satana va părăsi corpul tău de îndată, căci el este înfometat de trei zile, negăsind în tine hrană. El va ieşi din tine pentru a-şi potoli foamea cu acest lapte în curs de fierbere, sub formă de vapori pregătit pentru el, pentru că acest aliment îi place mult. El îi va simţi mirosul şi nu va putea să reziste foamei care deja îl chinuie de trei zile. Atunci Fiul Omului îi va distruge corpul pentru a nu mai putea să chinuiască pe nimeni.” Atunci corpul bolnavului fu apucat de febră, el vru să vomite dar nu putu. Aerul îi lipsea, el căuta cu disperare să respire şi se prăbuşi în braţele Domnului Iisus.
„Acum Satana va părăsi acest corp. Priviţi-l.”
Şi Domnul Iisus arătă gura deschisă a bolnavului.
Atunci toţi văzură cu surprindere şi cu teroare pe Satana ieşind sub aspectul unui vierme oribil care se îndrepta spre vaporii de lapte. Domnul Iisus luă apoi două pietre ascuţite în mâini pentru a zdrobi capul lui Satana, apoi trase afară din corpul bolnavului corpul întreg al monstrului care era aproape tot atât de lung cât statura unui om. De îndată bolnavul începu să respire şi durerile sale încetară.
Plină de groază mulţimea privea corpul abominabil al lui Satana.
„Vezi ce animal scârbos purtai şi hrăneai la sânul tău timp de ani de zile. Eu l-am scos şi l-am omorât pentru a nu te mai chinui niciodată. Mulţumeşte-l lui Dumnezeu care a permis ca îngerii Săi să te elibereze şi pe viitor nu mai păcătui, ca Satana să nu intre din nou în stăpânirea corpului tău. Fie ca de azi înainte corpul tău să devină un templu dedicat lui Dumnezeu.” Cuvintele şi puterea Domnului Iisus îi impresionară pe toţi profund. Ei Îi spuseră:
„Cu adevărat Doamne, Tu eşti un Trimis al lui Dumnezeu şi Tu cunoşti toate secretele Sale.”
Domnul Iisus le-a răspuns:
„Iar voi fiţi Fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, ca să puteţi participa de asemenea la puterea Sa şi să fiţi iniţiaţi în cunoaşterea secretelor Sale. Căci înţelepciunea şi puterea nu pot decurge decât din iubirea lui Dumnezeu. Iubiţi deci din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru pe Tatăl vostru Ceresc şi pe Maica voastră Pământească. Serviţi-i, dacă vreţi ca la rândul lor îngerii Lor să se pună în serviciul vostru; faceţi în aşa fel ca toate acţiunile voastre să fie închinate lui Dumnezeu. Nu hrăniţi pe Satana, căci plata păcatului este moartea, în timp ce în Dumnezeu se află răsplata binelui, iubirea, care este cunoaşterea şi puterea vieţii eterne.”
Apoi toţi îngenuncheară pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru iubirea Sa.
Iar Domnul Iisus plecă promiţându-le:
„Eu voi reveni către toţi acei care persistă în rugăciune şi post până în ziua a şaptea. Pace vouă!”
Bolnavul pe care Domnul Iisus l-a eliberat de Satana se ridică, căci forţa vieţii pătrunsese din nou în el şi orice durere îl părăsise. El respira liber şi ochii săi îşi regăsiră strălucirea. El îngenunche pe locul în care stătuse Domnul Iisus şi sărută plângând urmele paşilor Săi.
Pe malul râului mulţi bolnavi începură să ajuneze şi să se roage cu îngerii lui Dumnezeu, timp de şapte zile şi şapte nopţi. Şi, pentru a fi urmat sfaturile Domnului Iisus, mare fu răsplata lor. La începutul celei de-a şaptea zile, îi părăsi orice durere. Cum soarele se ridica la orizont luminând pământul, ei Îl văzură pe Domnul Iisus venind la ei din munţi, cu capul aureolat de lumina soarelui răsărind.
„Pace vouă!”
În cea mai profundă tăcere, ei îngenuncheară în faţa Lui şi Îi atinseră marginea mantiei Sale, ca semn de mulţumire pentru vindecarea lor.
„Nu Mie trebuie să-Mi mulţumiţi, ci Maicii voastre Pământeşti care v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi pentru ca să nu mai redeveniţi prada bolilor.
Faceţi în aşa fel ca îngerii vindecători să rămână paznicii voştri.”
Ei Îi răspunseră:
„Unde trebuie să mergem, spune-ne Tu care porţi cuvintele vieţii eterne, spune-ne care sunt păcatele pe care nu trebuie să le mai comitem pentru a nu mai cunoaşte niciodată boala?” Domnul Iisus răspunse:
„Fie după credinţa voastră!”
Şi El se aşeză în mijlocul lor spunându-le:
„Li s-a spus strămoşilor voştri: «Respectaţi pe Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească şi urmaţi poruncile Lor ca zilele voastre să fie prelungite pe pământ.» Îndată după acesta poruncă, li s-a dat o a doua: «Să nu ucizi!» Căci viaţa a fost dată tuturor de către Dumnezeu şi ceea ce Dumnezeu a dat nu îi este permis omului de a lua. Adevăr zic vouă, tot ce trăieşte pe pământ provine de la o Mamă unică. Iată pentru ce acela care ucide, îşi ucide fratele. De la acest criminal Maica Pământească îşi va întoarce faţa Sa: Ea îl va lipsi de sânul Său dădător de viaţă şi îngerii Săi vor fugi de la el; Satana va locui în corpul său. Carnea animalelor ucise va deveni propriul său mormânt. Căci, adevăr zic vouă, acela care ucide se ucide pe el însuşi şi acela care mănâncă carnea animalelor ucise mănâncă corpul morţii. În sângele lor, fiecare picătură din sângele victimelor va deveni otravă; în respiraţia lor, respiraţia le va deveni urât mirositoare; în carnea lor, carnea le va deveni abcese purulente; în oasele lor, oasele lor se vor pietrifica; în intestinele lor, acestea vor putrezi; în ochii lor, aceştia se vor solzifica şi în urechile lor, acestea vor forma secreţii ceroase. Moartea lor va deveni moartea sa. Numai dacă-L serviţi pe Tatăl Ceresc, datoriile voastre de şapte ani vă vor fi iertate în şapte zile. Satana nu vă înapoiază nimic, va trebui să plătiţi pentru tot: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viaţă pentru viaţă, moarte pentru moarte, căci răsplata păcatelor este moartea. Nu ucideţi şi nu mâncaţi niciodată carnea victimelor voastre inocente, dacă nu, veţi deveni sclavii lui Satana; aceasta este calea suferinţei care duce la moarte. Acţionaţi din contră, după voinţa lui Dumnezeu ca îngerii Săi să poată să vă servească pe drumul vieţii. Ascultaţi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu:”
„Iată, v-am dat toate plantele care poartă seminţe de pe pământ şi toţi pomii cu fructele lor şi seminţele lor: acestea să fie hrana voastră. Animalelor de pe pământ, păsărilor din aer, animalelor care se târăsc pe pământ, tuturor animalelor în care există un suflu de viaţă, Eu le dau iarba verde ca hrană. Laptele animalelor care se mişcă şi trăiesc pe pământ va fi de asemenea pentru voi o hrană. La fel cum lor le dau iarba verde, vouă vă dau laptele. Dar carnea şi sângele care însufleţeşte animalele, voi nu trebuie să le mâncaţi. Vă voi cere cont pentru sângele lor clocotitor, sângele lor în care rezidă sufletul. Vă voi cere socoteală de fiecare animal ucis, ca şi de sufletele oamenilor omorâţi. Căci Eu, Domnul vostru Dumnezeu, sunt un Dumnezeu puternic şi zelos, pedepsind pe drept samavolniciile părinţilor care mă urăsc până la a treia şi a patra generaţie; şi arătându-mi îndurarea faţă de miile de oameni care Mă iubesc şi care urmează poruncile Mele. Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi cu toată puterea ta, aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. Şi iată o a doua, care îi este asemănătoare: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Nu există porunci mai mari ca acestea două.”
După ce au auzit aceste cuvinte, toţi rămaseră tăcuţi, apoi unul dintre ei întrebă:
„Doamne, ce trebuie să fac când văd în pădure un animal sălbatic sfâşiindu-mi fratele? Trebuie să las să piară fratele meu sau să omor animalul sălbatic? Dar, dacă îl omor, nu încalc Legea?”
Domnul Iisus i-a răspuns:
„În timpurile străvechi, li s-a zis strămoşilor: «Toate animalele care se mişcă pe pământ, toţi peştii mării şi toate păsările aerului au fost supuse puterii voastre.» Adevăr zic vouă, dintre toate creaturile care trăiesc pe pământ, singur omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu. Este motivul pentru care animalele sunt pentru om şi nu omul pentru animale. Nu veţi încălca deci Legea dacă voi veţi omorî un animal sălbatic pentru a salva viaţa fratelui vostru. Căci, adevăr zic vouă, omul este mai mult decât un animal. Dar, acela care, fără motiv, omoară un animal care nu-l atacă, fie pentru plăcerea de a-l omorî, fie pentru a-şi procura carnea sa, pielea sa sau coarnele sale, acela comite un act rău, căci se transformă el însuşi în animal feroce. Este motivul pentru care sfârşitul său va semăna cu acela al animalelor sălbatice!”
Un altul spuse de asemenea:
„Moise, care a fost cel mai mare în Israel, a permis părinţilor noştri a mânca carnea animalelor pure şi a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici Tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui Moise sau este a Ta?”
Domnul Iisus a răspuns:
„Dumnezeu a dat strămoşilor voştri, prin intermediul lui Moise, zece porunci. «Aceste porunci sunt prea dure», declarară strămoşii voştri şi ei nu putură să le respecte. Plin de compasiune pentru poporul său şi nedorind ca acesta să piară, Moise îi dădu atunci de zece ori zece porunci. Căci acela ale cărui picioare sunt solide ca muntele Sion n-are nevoie de cârje, dar acela ale cărui membre sunt prea slăbite are nevoie de acestea pentru a merge. Şi Moise a zis lui Dumnezeu: «Inima mea este plină de tristeţe, căci poporul meu va pieri. Căci ei sunt fără cunoaştere şi nu pot înţelege poruncile Tale. Ei sunt ca şi copiii mici care nu înţeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite Doamne, ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă ei nu pot fi cu Tine Doamne, fă în aşa fel ca ei să nu fie contra Ta; astfel se vor menţine până în ziua când vor fi copţi pentru cuvintele Tale şi când Legile Tale le vor putea fi revelate».”
„Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci şi le dădu în schimb de zece ori zece porunci. Din aceste zece ori zece porunci, scribii şi fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci şi au încărcat umerii voştri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înşişi n-au ştiut să le poarte. Cu cât poruncile sunt mai apropiate de Dumnezeu, cu atât mai mic este numărul lor. Cu cât se depărtează de Dumnezeu, cu atât numărul lor creşte. Iată pentru ce scribii şi fariseii au atât de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sunt şapte, cele ale îngerilor sunt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.”
„Eu vă învăţ numai Legile pe care voi sunteţi capabili să le înţelegeţi pentru a deveni oameni şi să urmaţi cele şapte legi ale Fiului Omului. Mai târziu, îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc vă vor releva de asemenea Legile lor, ca în sfârşit, Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să poată coborî în voi şi să vă conducă la Legea Sa.”
Toţi rămaseră minunaţi de această înţelepciune şi ziseră: „Continuă Doamne, învaţă-ne toate legile pe care noi suntem capabili să le înţelegem.”
