Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga - comentariu literar
Introducere :
Lucian Blaga este un poet modernist, ca si Tudor Arghezi si Ion Barbu, apartinand perioadei interbelice a literaturii. Blaga spunea ca "destinul omului este creatia", el insusi fiind o personalitate de tip enciclopedic a culturii romane, cu o contributie marcanta atat in domeniul literar cat si in cel filosofic.
Publica:
- volume de versuri : "Poemele iubirii", "In marea trecere", "Lauda somnului", "La cimpana apelor" etc..
- piese de teatru : "Mesterul Manole", Tulburarea apelor", Cruciada copiilor", Zamolxe mister pagan"..etc
- studii de filosofie : "Trilogia cunoasterii", Trilogia culturii", Trilogia valorilor".
Tema poeziei si aparitia ei :
Poezia "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut, intitulat "Poemele luminii", publicat in 1919.
Tema exprima atitudinea petului de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire, ce reliefeaza relatiile de opozitie dintre gandirea logica si gandirea poetica.
Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii lucuferice, exprimand crezul ca datoria poetului este sa potenteze misterele Universului, corola de minuni a lumii.
Titlul ne semnimifica deasemenea o ampla metafora revelatorie, alcatuit din doua marci gramaticale ale prezentei eului liric in text (pronumele personal de persoana intai "eu" si verbul de persoana intai, forma negativa "nu strivesc") si sintagma "corola de minuni a lumii", care defineste perfectiunea universului ("corola", cercul sunt simboluri ale echilibrului perfect)
Prima secventa defineste conceptia filosofica privind cunoasterea luciferica prin verbul la persoana I care respung ferm agresivitatea atitudinii celorlalti, de lamurire a misterelor lumii; "nu strivesc"..."Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ in flori, in ochi, pe buze si pe morminte"
In ultimul vers a secventei se reveleaza prin enumeratie, simboluri esentializate ale misterelor Universului, natura inconjuratoare, viata, emotia umana.
A doua secventa este mai ampla si se bazeaza pe antiteza "eu" - "altii".
Lumina altora, adica, modalitatea de a cunoaste a celor din jur (oameni de stiinta), este distructiva, pentru ca "sugruma"(striveste) misterul metaforic numit "vraja nepatrunsului ascuns".
Cel de-al doilea termen al antitezei, defineste individualitatea poetului, cel care prin modalitatea "luciferica" de a cunoaste, potenteaza progresiv "taina lumii".
Finalul poeziei se constituie intr-o concluzie ideatica de factura filosofica, eul liric argumentat, din nou atitudinea de adancire si de afectiune pentru misterele lumii, prin reluarea ultimului vers al primei strofe : "caci eu iubesc/si ochi si flori si buze si morminte"
Ideea filosofica principala a discursului liric (cunoasterea) inseamna iubire, se poate restrange la incipitul si finalul poeziei.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/...."caci eu iubesc/ si flori si buze si morminte"
Sugestia moderna a textului liric este sustinuta prin conceptul mister, dezvaluit printr-o varietate de metafore revelatorie : "corola de minuni", "tainele", "flori", "ochi", "morminte", "sfant , "mister".
Metafora filosofica "lumina mea"/spoeresc taina", reveleaza cunoasterea luciferica, incarcata de iubire.
Comparatia, construita cu motive imagistice (raze, luna, taina, noapte), evidentiaza emotia profundad a eului liric : "şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister.."
Epitetele "sfant mister", "largi fiori" au rolul de a potenta incarcatura afectiva in fata misterelor lumii.
Expresivitatea poeziei este realizata prin opozitia negativ/afirmativ a verbelor la persoana I singular, cee ce inseamna prezenta eului liric al cunoasterii luciferice "nu strivesc", "nu ucid", "sporesc", "iubesc".
Concluzia :
Criticul literar Eugen Lovinescu il considera pe autor, "unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii romane".