O moarte care nu dovedeste nimic de Anton Holban
Date despre autor si opera:
Anton Holban s-a născut la10 februarie 1902, Husi si a murit la 15 ianuarie 1937, Bucuresti.
Cronologie:
1902 La 10 februarie se naste Antoniu Gh. Holban, in nefericita familie a Antoanetei Lovinescu si a capitanului Gheorghe Holban (portretizat de M. Sadoveanu in persoana capitanului Manoilescu din Amintirile caprarului Gheorghita, precum, mai tarziu, si de propriul fiu, atat in piesa Oameni feluriti: “un om rau, avar, grosolan, terorizand pe cei dimprejur”, cat si in nuvela Halucinatii).
1909-1913 Anton Holban urmeaza cursurile scolii primare “Al. I. Cuza” din Falticeni.
1912 La 26 ianuarie, Tribunalul Judetului Suceava pronunta Sentinta de divort intentata de mama scriitorului contra sotului ei, din motive lesne de inteles.
La 26 octombrie, bolnav de nervi, Gheorghe Holban, tatal scriitorului, moare la Husi.
1913 La 25 iunie, conform certificatului de absolvire a scolii primare, Anton Holban este primul din cei 54 elevi cu media generala de 9,34.
In octombrie sustine examenul de admitere la gimnaziul “Alecu Donici” din Falticeni; in aceasta perioada, aflandu-se intr-o ambianta intelectuala propice dezvoltarii insusirilor native din casa Lovinestilor din Falticeni, isi descopera disponibilitati neasteptate de candoare (prin contrast, brutalitatea tatalui sau avea sa-l obsedeze constant) si o nevoie de prietenie resimtita acut de-a lungul intregii vieti.
1913-1916 Termina cu succes studiile gimnaziale si isi pregateste examenele in particular.
1918-1919 Perioada cand isi scrie primele tatonari poetice, pierdute ulterior; urmeaza clasa a VI-a la Liceul “Unirea” din Focsani.
1919-1921 Ultimele doua clase de liceu, ca si examenul de absolvire, sunt trecute de viitorul scriitor la Liceul “Matei Basarab” din Bucuresti.
1921 In ianuarie se recasatoreste mama sa cu Stefan Dragomirescu, functionar comercial.
In septembrie Anton Holban se inscrie la "Facultatea de Litere" din Bucuresti.
1922 Intr-o excursie studenteasca, organizata la Curtea de Arges, se imprieteneste cu colega sa Nicoleta Ionescu, preludiul unei iubiri tragice, care va servi mai tarziu ca substanta epica a romanului "O moarte care nu dovedeste nimic".
1923 Este pasionat de cenaclul “Sburatorul”.
1924 Este scutit de satisfacerea serviciului militar pe motive de sanatate. Vara, viziteaza manastirile din nordul Moldovei, care vor constitui obiect de inspiratie pentru nuvela "Doua fete ale aceluias peisagiu”.
In noiembrie, Anton Holban debuteaza in revista “Miscarea literara“, condusa de Liviu Rebreanu, cu articole despre monumentele de arta romaneasca veche, recenzii, dari de seama si “figurine” critice.
1925 In ianuarie, Anton Holban sustine examenul de licenta si in iunie se inscrie la examenul de bursa pentru Scoala normala superioara din Paris.
1926 In martie este cooptat in comitetul de redactie ca reprezentant al generatiei tinere. Incepe, totodata, colaborarea la “Viata literara“ a lui I. Valerian. In iulie-august participa la cursurile de vara ale "Universitatii din Dijon", alaturi de Serban Cioculescu si Alexandru Tutuianu, intr-un grup de treizeci si doi de profesori tineri romani. In septembrie, pleaca din nou in Franta, pentru perfectionare.
1927 In aprilie, in paginile revistei “Sburatorul”, A. Holban incepe publicarea unui amplu studiu despre Hortensia Papadat-Bengescu.
1928 In septembrie este numit profesor de franceza la liceul “V. Alecsandri” din Galati. In octombrie, depune la directia Teatrului National din Bucuresti dactilograma piesei sale "Oameni feluriti", pentru “o eventuala reprezentare”.
1929 In ianuarie, apare in “Gazeta literara“ un fragment din "Romanul lui Mirel", apoi in mai apare ca volum la editura “Ancora”. Calatoreste din nou in Franta.
1930 La 17 ianuarie are loc premiera piesei "Oameni feluriti", pe scena Teatrului National din Bucuresti. La 15 mai, incepe colaborarea la “Vremea”. Piesa "Oameni feluriti" obtine premiul “Al. Gh. Florescu” al Societatii Autorilor Dramatici, in valoare de 25000 lei.
1931 La 21 februarie se casatoreste cu Maria Dumitrescu, prototipul eroinei romanului "Ioana". In martie apare romanul "O moarte care nu dovedeste nimic", la editura “Cugetarea”. Cartea se bucura de un mare succes.
1932 La 20 februarie apare, la editura “Cugetarea”, volumul "Parada dascalilor".
In iunie-iulie publica, in “Romania literara“, amplul sau studiu despre "Viata si moartea in opera d-nei H. Papadat-Bengescu". Se imprieteneste cu Mircea Eliade si cu Octav Sulutiu.
In decembrie, in urma unor conflicte sentimentale, Holban se desparte de Maria Dumitrescu.
1933 In iunie solicita transferul de la Seminarul Cernica (unde lucra din septembrie 1931), la Scoala Comerciala elementara de baieti nr. 1, Bucuresti, pe un post vacant la catedra de limba franceza.
1934 Scoala Comerciala elementara de baieti nr. 1, Bucuresti se desfiinteaza, Holban ramane in continuare la Seminarul Cernica.
In aprilie scriitorul face o calatorie in Egipt. Insemnarile sale de drum vor fi publicate in “Vremea”. In mai, in paginile revistei “Azi”, apare primul act al piesei "Oameni feluriti".
La 12 iunie, prin decizia Ministerului Instructiunii, A. Holban este transferat la Seminarul Central din Bucuresti.
In noiembrie, in “Revista Fundatiilor Regale”, se publica nuvela "Bunica se pregateste sa moara". In decembrie apare romanul "Ioana", la editura “Panteon” din Brad.
1935 Este ales membru activ al Societatii Scriitorilor Romani, cu maximum de voturi.
Participa, pe parcurs, la diferite sezatori literare, organizate la Sf. Gheorghe, Calarasi, Lugoj, Cernauti.
1936 Starea sanatatii lui A. Holban se inrautateste. Lucreaza la romanul "Jocurile Daniei".
1937 In ianuarie este expus unei operatii de sectiune a nervului, la Spitalul Filantropia, la sectia chirurgicala a doctorului Amza Jianu, dar operatia nu reuseste si la 15 ianuarie Anton Holban moare. Ulterior, urna este depusa in cavoul familiei Lovinescu de la Falticeni.
Comentariu literar si rezumat
Romanul este o opera epica in proza de dimensiuni mari cu un numar mare de personaje iar actiunea se intinde pe mai multe planuri narative.
Personajele principale sunt Sandu și Irina. Romanul este construit din observația directă, ne-contrafăcută, autorul nu creează evenimente, ci gesturi care pot caracteriza. Nicoleta Ionescu, pe care autorul a întâlnit-o în timpul facultății, este cea care a inspirat personajul Irina. Sandu și Irina se adâncesc haotic într-o poveste de dragoste care le livrează generos sfâșieri sufletești, iluzii, neputințe și orgolii. Toate acestea, transfigurate literar, conferă romanului consistența unui document al trăirii analizate, explicate, disecate. Eugen Lovinescu însuși remarca în roman „latura unui erotism de substanță pur psihologică”.
Se observă un mecanism sadomasochist dincolo de învelișul cultural sofisticat, deoarece lui Sandu îi place să provoace suferință pentru a confirma dependența femeii. În roman, Anton Holban folosește o tehnică care nu mai este întâlnită la niciun autor contemporan cu el; autorul joacă rolul unui personaj, iar personajul se complace tot mai mult în rolul de autor, de aceea ne întâlnim cu o forma specială, și anume romanul în roman sau romanul unui roman.
O moarte care nu dovedeste nimic apartine unei categorii romanesti ce tinde sa substituie, in deceniile interbelice, dominatia prozei obiective. Clasat de catre critica in paradigma prozei autenticitatii, alaturi de productiile literare ale unor Camil Petrescu sau Mircea Eliade, romanul lui Anton Holban reprezinta unul dintre textele de referinta pentru genul sau. O moarte care nu dovedeste nimic, prezinta suma trairilor rememorate ale personajului narator in contextul unui scenariu amoros. Scenariul in sine ramane insa, mereu, un pretext, cata vreme miza fundamentala a cartii este subiectivitatea raportorului si, in ultima instanta, raportul in sine, textul.
Articulatiile sale sustin o lume dramatica, in permanenta eruptie, un univers interior aflat sub presiunea limitei. Sandu, personajul central si povestitorul, reconstituie in roman, fragmentar si aleatoriu, o poveste de dragoste a carei eroina e Irina si al carei subiect este el insusi. Figura feminina, comuna, mediocra, devine tema predilecta a existentei lui Sandu si, in egala masura, a tendintelor lui despotice de (re)formare. Este inaugurat astfel un capitol crud si oarecum bizar in existenta protagonistilor, in care iubirea, devotamentul si totala docilitate a femeii se conjuga cu plictisul estetului, dispretul sau mila paralizanta din partea personajului masculin. Incapabil de a lua decizii majore, dupa cum insusi marturiseste intr-un acces de luciditate extrema, el implora hazardul sa-l scape de o legatura impovaratoare. Magia puterii supreme, vicioase, ii impune insa dependenta fata de victima, a carei absenta ii creeaza stari de disconfort.
Rezumat:
Irina nu are personalitate, repetă comentariile lui Sandu, nu are iniţiativa unei păreri proprii. Sandu şi Irina nu au o legătură sexuală, ci una mult mai profundă, de altă natură. Ajutat de o mătuşă, Sandu pleacă la Paris să-şi dea doctoratul şi corespondează cu Irina, de la care, de la un moment dat, nu mai primeşte nici o scrisoare. În ultima ei scrisoare, Irina îi povesteşte că un magistrat îi face curte şi îl întreabă pe Sandu ce părere are.
Eroul, enervat de faptul că Irina este influenţabilă, îi spune: eşti liberă, mărită-te!
Sandu nu se mulţumeşte cu această situaţie, vrea să ştie ce s-a întîmplat cu Irina. S-a căsătorit?
Sandu se întoarce în ţară. Scena care urmează este antologică: Irina face tot posibilul să-l liniştească, dar ea se căsătorise deja cu magistratul. Ei se despart definitiv. Căsătoria nu poate fi abrogată şi Sandu înţelege că situaţia este definitivă. După un timp, eroul cărţii află că Irina a murit într-o excursie, în munţi. Începe chinul lui. El se gîndeşte că a fost un act conştient, că Irina nu a admis ruptura de el. În faţa deciziei de a rupe o legătură de patru ani, Irina s-a sinucis. Ultimele cuvinte din roman exprimă o situaţie inedită. Dar dacă a alunecat? Sandu nu va şti niciodată. A murit ea alegînd conştient asta sau a alunecat? A fost un pas tragic?
Ultimele cuvinte te trimit la titlu. Adevărul nu poate fi cunoscut.
O moarte care nu dovedeşte nimic.
Pe Sandu, alter ego al autorului, îl interesează adevărul oricît de crud ar fi el.
În realitate, Irina a murit la o naştere. Holban transpune în ficţiune, fără egal, această situaţie.
de citit si descarcat cartea de aici