AnnaE
#0

Didactica oralului

 

 

I.Factorii comunicării. Funcţiile limbajului (vezi p.56-57 – anexa 1)

II.Tipuri de comunicare – verbală + paraverbală + nonverbală

 

III.Ascultarea activă

 

pentru profesor înseamnă

pentru elev înseamnă

-a încuraja vorbitorul, prin gestică şi mimică, atunci când este de acord cu ce spune;

-a urmări elevul fără a-l întrerupe, pentru ca acesta să nu-şi uite ideea;

-a reformula sau a parafraza cele spuse de elev, pentru a verifica dacă a înţeles bine şi pentru a oferi un feedback;

-a recapitula ideile exprimate de elev;

-a acorda credibilitate elevului.

-a urmări cu atenţie explicaţiile profesorului, confirmând prin contact vizual, gestică şi mimică interesul pentru cele prezentate;

-a se concentra asupra celor expuse de profesor şi a lua notiţe;

-a formula întrebări clarificatoare, după ce prin reformulare sau parafrazare a demonstrat ce a înţeles din comunicarea profesorului;

-a recapitula ideile prezentate de profesor;

-a demonstra înţelegerea celor expuse prin rezolvarea sarcinilor propuse de profesor;

-a valorifica informaţiile primite, prin exprimarea unui punct de vedere personal asupra ideilor discutate.

 

IV.Tipuri de întrebări – conversaţia (anexa 2)

V.Bariere în comunicare (anexa 3)

 

VI.Comunicarea orală – obiect de învăţare

 

acte de vorbire recomandate

în clasele I - II

în clasele III - IV

-iniţierea, menţinerea şi încheierea unui schimb verbal;

-identificarea şi numirea unei persoane, unui obiect;

-formularea unor întrebări şi răspunsuri;

-oferirea de informaţii despre identitatea proprie, despre cea a membrilor familiei, a persoanelor cunoscute;

-oferirea de informaţii despre forma şi utilizarea unor obiecte;

-povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate sau după ilustraţii;

-exprimarea propriei păreri în legătură cu un fapt.

-fixarea componentelor comunicării dialogate: adaptarea la particularităţile interlocutorului, formularea ideilor principale, povestirea orală a unui fragment dintr-un text narativ, povestirea orală a unor texte sau mesaje audiate;

-construirea de dialoguri în situaţii concrete sau imaginare;

-actualizarea elementelor de comunicare nonverbală (gesturi, mimică).

 

-finalităţile lecţiilor de comunicare orală

* identificarea formelor comunicării orale;

* familiarizarea cu formele comunicării orale;

* cunoaşterea şi înţelegerea rolului factorilor ce determină/ perturbă comunicarea;

*formarea şi dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de producere a unor mesaje diverse;

*formarea unei atitudini comunicative pozitive/ civilizate (toleranţă, flexibilitate, ascultare activă).

VII.Metode şi tehnici de predare-învăţare a comunicării orale

 

Observarea

Convorbirea

Lectura după imagini

Povestirea învăţătorului                  cu aceleaşi caracteristici ca la grădiniţă, dar adecvate

Povestirea elevilor                                            unei vârste puţin mai mari

Jocul de rol

Dramatizarea

Jocul didactic

 

(„Cuvântul interzis”, „Traista cu poveşti”, „Proverbul ascuns” etc.)

 

Brainstormingul – metodă generatoare de idei.

 

            Contribuie la:

  • dezvoltarea relaţiilor interpersonale;
  • crearea unei atitudini deschise colaborării
  • emiterea unor idei variate;
  • co-participarea la actul învăţării.

 

Etape:

 

Profesorul

  • alege o temă;
  • emite sarcina de lucru;
  • cere exprimarea cât mai rapidă a tuturor ideilor legate de sarcina dată – se poate acorda timp de gândire, dar nu mai mult de 5 minute;
  • notează toate ideile pe tablă, fără a critica; nu permite nici elevilor critica ideilor luate în discuţie;
  • încurajează elevii.

Ulterior, ideile vor fi grupate şi discutate frontal, pentru valorificare.

 

Explozia stelară – similară brainstormingului.

 

Etape:

 

Profesorul

  • propune elevilor o temă;
  • împarte clasa în grupe;
  • cere grupelor să formuleze cât mai multe întrebări de tipul Cine? Ce? Când? Cum? Din ce cauză? Cu ce scop? etc.;
  • întrebările formulate iniţial pot genera alte întrebări, mai complexe;
  • după expirarea timpului acordat, fiecare grupă prezintă lista de întrebări pe care a întocmito;
  • evidenţiază şi selectează întrebările cele mai interesante;
  • încurajează elevii să găsească răspunsuri;
  • apreciază activitatea fiecarei grupe.

 

 

Predarea/ învăţarea reciprocă – potrivită pentru studiul textelor.

 

Etape:

Profesorul

  • împarte clasa în patru grupe, corespunzătoare celor patru strategii de învăţare folosite: lămurirea termenilor necunoscuţi, formularea de întrebări, rezumarea textului, emiterea unor păreri despre textul citit;
  • dă grupelor textul, fixează timpul de lucru.

Echipele

  • lucrează;
  • prezintă rezultatele în faţa clasei.

Profesorul

  • moderează discuţiile, facilitează intervenţiile, reface în colaborare cu elevii sensul textului.

 

VIII.Structura lecţiei de comunicare orală

Modelul „Evocare – Constituirea sensului - Reflecţie” conduce la dezvoltarea gândirii critice.

 

Evocare

Constituirea sensului

Reflecţie

-profesorul reactualizează achiziţiile anterioare ale elevilor, spre a le valorifica în noua lecţie;

-este momentul captării atenţiei elevilor şi al motivării lor pentru învăţare;

-recomandări metodologice: brainstor- ming, explozie stelară.

-demersuri inductive (de la particular la general, de la simplu la complex, de la concret la abstract), deductive, analogice sau dialectice (prin opoziţie)

-reluarea paşilor parcurşi anterior, retenţia şi transferul de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi;

-reintegrarea noilor conţinuturi în orizontul altor idei şi date

 

IX.Evaluarea capacităţii de comunicare orală a elevilor

 

Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise – patru parametri care pot structura fişele de evaluare şi control:

 

Conţinutul discursului oral

Componenta verbală

Componenta nonverbală

Componenta paraverbală

-adecvarea la tema ex-punerii/ dialogului;

-pertinenţa intervenţii-lor;

-claritatea ideilor, înlănţuirea lor logică.

 

-dimensiunea lingvistică – utilizarea corectă a limbii, la toate nivelurile sale (fonetic, lexical, morfologic, sintactic, semantic);

-dimensiunea textuală (utilizarea regulilor care asigură organizarea generală a unui text – legătura între enunţuri, coerenţa între părţi, structura textuală narativă, descriptivă);

-dimensiunea discursivă (utilizarea regulilor care determină folosirea limbii în context, utilizarea registrelor limbii, a normelor de interacţiune verbală, cunoaşterea parametrilor situaţiei de comunicare etc.)

-elemente chinestezice: privire, atitudini cor-porale, mişcări, gesturi, mimică;

-poziţia locutorilor – modul de ocupare a locurilor, spaţiul per-sonal, distanţele;

-aspectul exterior;

-modul de amenajare a spaţiului şi a docu-mentelor (dispunerea graficelor, foliilor, înre-gistrările, notele etc.)

-vocea: calitate, melodie, debit, inflexiuni, intonaţie, pauze, respiraţie.

 

- profesorul urmăreşte progresele elevilor, folosindu-se de fişe de observare, de grile de evaluare; insistă şi pe autoevaluare, pentru conştientizarea dificultăţilor de către elev şi depăşirea lor. (anexa 4 + anexa 5: fişa de autoevaluare a prof. – Florentina Sâmihăian, Didactica limbii şi literaturii române)

 

Attachments
didactica oralului.doc 51.5 Kb . 174 Views