Bertrand Russell

Problemele filosofiei

  CUPRINS: Studiu introductiv.

  Prefaţă

  1. Aparenţă şi realitate

  2. Existenţa materiei

  3. Natura materiei

  4. Idealismul

  5. Cunoaşterea prin experienţă nemijlocită şicunoaşterea prin descriere

  6. Despre inducţie

  7. Despre cunoaşterea principiilor generale

  8. Cum este posibilă cunoaşterea a priori

  9. Lumea universaliilor

  10. Despre cunoaşterea universaliilor

  11. Despre cunoaşterea intuitivă

  12. Adevăr şi fals

  13. Cunoaştere, eroare şi opinie probabilă

  14. Limitele cunoaşterii filosofice

  15. Valoarea filosofiei

Bertrand Russell şi începuturile filosofiei analitice.

  Această carte mică a fost scrisă de una dintre marile pnsonalităţi ale vieţii intelectuale şi publice ale secolului uostru. Născut în 1872, în una dintre cele mai ilustre familii ale aristocraţiei britanice şi crescut în atmosfera conformistă a epocii victoriene, Bertrand Russell a fost de-a lungul întregii sale vieţi un neconformist, atât în gândire, dt şi în multe din atitudinile şi poziţiile sale publice. A manifestat aceeaşi voioasă ireverenţă faţă de marea filosofie a trecutului, cât şi faţă de instituţii şi politica guvernelor.

Neconformismul gândirii sale, asociat cu capacitatea de a scrie incisiv, imaginativ şi provocator pe teme de interes pentru publicul larg 1-au adus de două ori la închisoare (a doua oară la adânci bătrâneţi), dar i-au adus şi premiul Nobel pentru literatură, precum şi o reputaţie unică. În motivarea Comitetului Nobel el a fost descris drept „unul din cei mai străluciţi apărători ai raţionalităţii şi umanităţii în zilele noastre, un luptător fără frică pentru cuvântul liber şi gândirea liberă din Vest”. Curajul său intelectual şi civic, în toate împrejurările, a fost incomparabil. În prima jumătate a secolului nostru Bertrand Russell a fost probabil singurul gânditor şi scriitor britanic ce s-a bucurat de o notorietate universală. S-a spus, pe bună dreptate, că de la Voltaire încoace nici un filosof nu a avut o audienţă atât de cuprinzătoare. Încă înainte de sfârşitul unei vieţi neobişnuite (1872-1970), el a devenit o figură legenda.

  PROBLEMELE FILOSOFIEI.

  Lipsit de părinţi din primii ani ai vieţii, Bertrand Russell a fost crescut de bunici într-o atmosferă de austeritate, pietate şi puritanism, căreia i-a răspuns cu revoltă încă din anii adolescenţei, aşa cum relatează pe larg în autobiografia sa intelectuală*. Între anii 1890 şi 1894 a făcut studii de matematică, ştiinţă a naturii şi filosofie la celebrul Trinity College al Universităţii din Cambridge. A lucrat aici, mai departe, ca membru al Colegiului, până în 1901 şi a devenit conferenţiar (lecturer), tot aici, în 1910. În 1916 a fost îndepărtat din Universitate datorită activităţilor sale pacifiste.

  În timpul studiilor sale la Cambridge, Russell a resimţit puternic influenţa neohegelienilor britanici F. H. Bradley şi J. M. E. McTaggart. În spiritul tradiţiei platonice şi hegeliene, aceşti gânditori concepeau filosofia ca ştiinţă a absolutului, a real ităţii autentice, opusă lumii aparente a ştiinţei şi a simţului comun. Cartea lui Bradley Appearance and Reality (1893), cea mai originală operă a metafizicii britanice, propunea şi dezvolta tocmai această temă. „Era o plăcere curioasă – observă retrospectiv Russell – să te convingi că spaţiul şi timpul sunt ireale, că materia este o iluzie şi că lumea nu constă decât din spirit”. Tânărul student ar fi putut rămâne pe mai departe prizonierul unui ideali s m de descendenţă hegeliană dacă nu ar fi fost

  . înzestrat cu acel tip de curiozitate intelectuală care 1-a condus spre studiul ştiinţelor, în special al matematicii. (După propria lui mărturisire, în anii de studii a fost ispitit nu o dată de gândul sinuciderii, dar a fost abătut de Ia o asemenea decizie de dorinţa de a şti mai multă matematică?!). Un tânăr cu puternice motivaţii intelectuale, Vezi B. Russell, My Philosophical Development, George Allen and Unwin Ltd., London, 1959.

  STUDIU INTRODUCTIV.

  I X cucerit de ideile lui Bradley şi McTaggart, nu putea să nu c i tească, în cele din urmă, şi din Hegel. Citindu-1 pe Hegel, Russell a trăit însă un şoc atunci când a constatat cât de neadecvate sunt observaţiile vestitului filosof cu privire la matematică. Această experienţă intelectuală a pus capăt, în ultimii ani ai secolului, entuziasmului său pentru idealismul absolut. Trecând printr-o reacţie extremă de la un capăt la celălalt al spectrului preocupărilor filosofice, interesul său s-a concentrat de acum înainte asupra fundamentelor cunoaşterii ştiinţifice, în speţă asupra fundamentelor matematicii.

  De unde interesul cu totul special al tânărului Russell pentru matematică? În ampla autobiografie, pe care a scris-o

  Si a publicat-o în ultima parte a vieţii sale, el povesteşte că, după depăşirea febrei metafizice din primii ani ai studiilor universitare, a fost chinuit de scepticism, adică înclinat să socotească faptul că tot ceea ce trece drept cunoaştere poate fi supus îndoielii. Dorinţa de a scăpa de asemenea frământări, de a identifica o stâncă stabilă într-o lume mişcătoare, a fost covârşitoare. Russell a aspirat spre certitudine cu însufleţirea celor ce resimt nevoia unei credinţe absolute. În mod firesc, el a crezut că o asemenea cunoastere sigură, certă, ar putea fi oferită numai de matematică. Totuşi, multe dintre demonst_raţiile matematice pc care le-a întâlnit în cărţi şi în cursurile profesorilor săi i s-au părut cel puţin imperfecte. Concluzia la care a ajuns a fost următoarea: dacă este vorba ca matematica să ofere cu adevărat ceea ce pretinde că oferă, atunci ea va trebui aşezată pe fundamente noi. Iată un ţel mai realist, mai demn de urmat pentru o minte puternică şi ac ti vă, însetată de certitudine, de absolut. Russell a consacrat cei mai buni ani ai tinereţii sale, până în 191 O, unor cercetări extrem de aride orientate spre analiza conceptelor şi relaţiilor.

  X.

  PROBLEMELE FILOSOFIEI considerate prime şi fundamentale în matematică, respectiv în aritmetică. Intenţia iniţială, care nu a fost părăsită în toate meandrele pe care le-au străbătut aceste cercetări îndelungate, a fost să se arate că asemenea concepte şi relaţii pot fi definite în termeni pur logici, asigurându-se astfel certitudinea absolută a adevărurilor matematice.

  Rezultatele investigaţiilor, de un înalt nivel de abstracţie şi dificultate tehnică, ce au fost întreprinse de Russell împreună cu prietenul său Alfred North White-head, un eminent matematician cu o cultură fabuloasă şi pronunţate interese filosofice, sunt cuprinse în cele trei volume ale monumentalei Principia Mathematica, care a apărut în editura Universităţii din Cambridge între anii 1910 şi

  1913. Russell îşi aminteşte că a cunoscut mai puţini oameni decât poţi număra pe degetele de Ia două mâini care să fi avut capacitatea şi răbdarea necesare pen-tru a studia până la capăt această lucrare. A putut fi însă atins obiectivul propus, un obiectiv urmărit cu atâta trudă şi devotament de-a lungul anilor de două minţi strălucite?

  Russell aprecia mai târziu că el a putut fi atins numai în parte şi într-un mod imperfect, caracterizând situaţia în termenii istorisirii cu elefantul şi broasca ţestoasă: căutând elefantul pe care să sprijine lumea matematică, a constatat că şi acesta se clatină şi a pornit mai departe pentru a găsi broasca ţestoasă care să susţină elefantul; dar broasca s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi mai stabilă decât elefantul.

  După doisprezece ani de muncă supraomenească, Russell a trebuit să admită că nu şi-a putut realiza pe deplin intenţia de a arăta că există cel puţin o ştiinţă pe deplin sigură, indubitabilă'. Dincolo de eşecul în realizarea acestei ţinte absolutiste, rezultatele tehnice obţinute şi comunicate în

STUDIU INTRODUCTIV.

  XI.

  Principia Mathematica I-au c onsacrat drept cel mai proeminent dintre părinţii logicii moderne. Şi, ceea ce ne interesează mai mult aici, aceste cercetări în care s-a investit atât de mult pentru a obţine destul de puţin în planul concluziilor generale, au avut o influenţă hotărâtoare în formarea şi consolidarea concepţiei sale asupra filosofiei şi asupra standardelor excelenţei filosofice.

  Russell mărturiseşte că, după terminarea muncii la Principia Mathematica nu şi-a mai revenit niciodată pe deplin de pe urma oboselii pe care i-a produs-o un efort intelectual atât de intens şi de prelungit şi că nu a mai fost în stare să lucreze cu abstracţii atât de înalte, la acelaşi nivel ca mai înainte.

A fost, prin urmare, firesc ca el să fie atras de proiecte mai puţin pretenţioase care să-i permită totodată să pună în valoare şi să comunice unui public mai larg ceea ce a învăţat şi a înţeles în ani de supremă încordare. Tocmai în acest moment, în anul 1911, un prieten al lui Russell, filosoful Gilbert Murray, care era unul din editorii colecţiei Home University Library, 1-a întrebat dacă nu este dispus să prezinte, într-o formă scurtă şi accesibilă, vederile sale asupra filosofiei. „Această întrebare a venit în momentul cel mai potrivit ce poate fi închipuit.

Eram hucuros că am scăpat, în cele din urmă, de oboselile raţionamentului strict, formal-deductiv; iar părerile mele erau pe atunci atât de bine conturate şi stabilite cum n-au fost vreodată, nici mai înainte, nici mai târziu. Datorită acestui fapt am reuşit fără greutăţi deosebite să le înfăţicz relativ simplu şi într-un fel uşor de înţeles. Cartea problemele filosofiei – a fost un mare succes şi se vinde (după câte ştiu) chiar şi astăzi foarte bine. Bănuiesc că cei mai mulţi filosofi o socotesc drept expunerea reprezentativă.