Cavalerii Satanisti de Anthony King 

CAPITOLUL I

Ceremonia se încheiase. Luând în mână obişnuitul coşuleţ, George spuse:

— E vremea să cotizaţi!

Apoi trecu pe la fiecare, în parte, privind cu insistenţă la portofelul deschis al celui ce se pregătea să facă o donaţie. De cele mai multe ori, figura încruntată a persoanei care colecta aceste fonduri îi făcea pe adepţi să depună în coşuleţ o sumă considerabil mai generoasă decât cea la care se gândiseră.

În cele din urmă, George se proţăpi în faţa unui bărbat al cărui portofel părea doldora de bani şi i se adresă pe un ton imperativ:

— Hai, primare, că nu mai avem timp de pierdut! Uite, sunt destui care de-abia aşteaptă să contribuie!

— Vine, vine! exclamă fostul primar al Los Angeles-ului.

În ciuda faptului că fusese înlăturat din funcţie cu ocazia ultimelor alegeri locale, George continua să-l trateze cu deferenţă, ştiind că era cel mai generos dintre toţi adepţii. Ar fi fost în stare să facă aproape orice în schimbul unor linguşeli meşteşugite.

După ce isprăvi cu strânsul banilor, George îi făcu un semn discret Victoriei, lăsând-o să înţeleagă că sosise momentul să preia ştafeta, trecând la următoarea etapă.

— Comuniunea cu diavolul poate începe acum! anunţă femeia, aruncând o privire în direcţia noii adepte Katty, o tânără care păruse cam speriată încă de la începutul ceremoniei.

— Dezbrăcarea, copii ai lui Satan! urlă ea, ca apucată.

Rostind acest îndemn, Victoria îşi lepădă halatul lung, din mătase de culoare neagră, care îi dezveli umerii rotunzi, apoi întregul trup. Când apăru goală în faţa mulţimii, simţi un fior de plăcere la gândul că toţi bărbaţii din sală ar fi „devorat-o” la cel mai mic semn al ei.

Ce-o mai însemna şi asta? se întrebă Katty.

Dar, până să se dezmeticească din uimirea pe care i-o provocase tot ceea ce se întâmplase până atunci, văzu că întreaga asistenţa urmase porunca Victoriei. Toată lumea era acum în pielea goală. Chiar în stânga ei, o blondă cu sânii ca doi pepeni trecuse deja la treabă; aplecându-se puţin în faţă, se ocupa cu sârg de organul unui individ mustăcios. Între timp, un alt bărbat se apropiase de ea, pătrunzând-o cu forţă „pe la spate”.

Nu e de bine… îşi spuse noua adeptă, consternată de ceea ce se petrecea în jur.

Fără să mai stea pe gânduri, căută din ochi ieşirea şi o luă la fugă. N-avea de gând să lase pe nimeni să profite de ea. Dar chiar în clipa în care ieşea din sala de ceremonii, o surprinse George, ce se pregătea să intre.

Bine, da’ ăsta de unde a mai răsărit? gândi Katty. Credeam că a rămas înăuntru.

Fata nu apucă să mai facă nicio presupunere pentru că bărbatul o prinse de păr, trăgând-o cu putere spre el.

— Unde te pregăteai să pleci, frumoaso? o întrebă.

Speriată de-a binelea, Katty începu să tremure din tot corpul. În clipa următoare, însă – de parcă o fiinţă supraomenească i-ar fi dat o mână de ajutor se năpusti asupra lui şi îi „aplică” un genunchi sub abdomen. Luat prin surprindere, George nu apucase să-şi ferească organele genitale, aşa că se prăvăli pe podea, urlând de durere.

Cum adversarul ei nu dădea semne că îşi va reveni prea curând, fata se linişti puţin, apoi se îndreptă cu paşi mari spre ieşirea din acel apartament superelegant, care fusese transformat într-un cuib de orgii în toată regula.

După vreun sfert de oră, scrâşnind din dinţi, George reuşi să se ridice. Intră în sală ca o furie şi puse ochii pe o brunetă focoasă; se apropie de ea şi îi prinse capul în mâini, cu sălbăticie, apoi i-l împinse în abdomenul lui, arătându-i ce trebuia să facă. Fata nu aşteptă nicio altă invitaţie şi se apucă de „lucru”. La început, îi dezmierdă organul inflamat cu sărutări pătimaşe, până ce îl aduse în stare de erecţie completă. Mulţumită de această ispravă, ca la un semn, se întoarse cu spatele la partenerul ei şi îi potrivi penisul vânăt între propriile fese. George o pătrunse cu putere, făcând-o să icnească de durere.

* * *

În ultimele trei ore, Jane Heron şi Eric Black aproape că nu-şi dezlipiseră ochii de pe monitoarele calculatoarelor. Căutau pe internet o reţea de prostituate ce îşi deschiseseră o pagină web pentru a-şi face publicitate.

— Fişierul este protejat; spuse detectivul la un moment dat. Ba chiar ultraprotejat!

— Mda, ai dreptate! îi răspunse partenera sa. Cred că singura posibilitate care ne-a rămas este să ne abonăm la revista asta, In and out, pentru a obţine mai multe date despre ele.

— Da, e o soluţie… însă crezi că şefu’ o să ne aprobe o asemenea cheltuială?

— Nu ştiu. Oricum, n-avem nimic de pierdut dacă ne încercăm norocul.

Zicând acestea, cei doi îşi părăsiră biroul, apropiindu-se de „bârlogul” căpitanului.

— ’Neaţa, şeful îi dădu bineţe Jane, afişând un zâmbet seducător.

— Bună dimineaţa, căpitane! rosti Eric la rândul lui.

— Luaţi loc! le spuse boss-ul, fără a se mai obosi să le răspundă la salut. Spuneţi-mi repede ce vreţi de la mine!

După ce îi explicară despre ce era vorba, cei doi făcură o mică pauză.

— Cred că ar trebui să ne facem un abonament la porcăria asta de revistă… reluă detectivul.

— Ceea ce ar implica o mărire de buget, şefu’, adăugă colega lui.

Corky West rămase pe gânduri pentru câteva momente, apoi îi săgetă pe amândoi cu privirea şi urlă:

— Auziţi, n-aţi vrea cumva să vă abonez şi la Playboy?!

Fiind conştient că punea paie pe foc, Eric îndrăzni să murmure:

— Ba da…

— Afară! izbucni căpitanul. Afară, denaturaţilor! Vreţi să vă distraţi pe banii departamentului? Mă mir că nu-mi cereţi să vă fac rost şi de nişte prostituate!

De obicei, spre deosebire de „bătrânul” ei tovarăş de suferinţă, Jane dădea dovadă de multă diplomaţie în relaţiile cu superiorii. De astă dată, însă, nu reuşi să se abţină.

— Eu, nu… Poate el… Eu mi-aş dori un gigolo, ba chiar doi dacă e posibil…

— Afară!!! ţipă cel din spatele biroului. Să nu vă mai prind pe-aici!

După ce ieşiră din încăpere, cei doi parteneri se priviră unul pe celălalt, apoi izbucniră într-un râs sănătos.